Muzică bună, legitimă

Numele lui este Fenton T. Bott. El locuieşte în Dayton, Ohio.
El ştie mai multe despre subiect decît majoritatea profesioniştilor, pentru că este „Director al Reformei în Dans”, în Asociaţia Naţională a Maeştrilor în Dans. Este datoria lui să fie la current cu tot ce se petrece în dans în întreaga ţară.
El este un om mare, lat în spete, cu faţa roşcată, zâmbeşte frecvent. El este un martor ideal în cazul “Comunitatea Decenţei contra Jazzului”.
„Este Jazzul mai rău decât barul? De ce?” am întrebat.
„Pentru că afectează în special tineretul nostru,” a spus dl Bott. „Este degradant. Scade toate standardele morale. Spre deosebire de alcool, o mare parte din dauna lui este directă şi imediată. Dar mai duce, de asemenea, la lucruri nedorite. Jazzul este de prea multe ori urmat de bucuria plimbărilor cu maşina. Natura de jos este agitată ca un preludiu pentru o aventură neînsoţită de oameni în vîrstă.”
„Acest lucru loveşte în special în tineretul naţiunii şi consecinţele sunt aproape prea evidente pentru a fi discutate în detaliu. În cazul în care următoarea generaţie începe de la un nivel mai jos, cum vor fi succesorii acesteia?”
„Am avut mai multe cazuri de dans flagrant, după interdicţie, decât înainte. Acest lucru poate fi, parţial, o urmare a faptului că oamenii substituie o formă de veselie cu alta, o seară de dans în loc de o ieşire pentru a bea alcool. Eu cred că acest lucru este făcut în mod deliberat, în multe cazuri şi că cei care sunt treji de multe ori dansează condamnabil mai mult decât cei care sunt oarecum ameţiţi.”
„O persoană care este, parţial, în stare de ebrietate ştie aceasta şi se teme să meargă prea departe. Un treaz susţine că poate avea grijă de el şi poate merge atît de departe cît îi place.”
„Este ceva rău în muzica de jazz în sine?” am întrebat.
„Cu siguranţă este! Aceste saxofoane care gem şi restul instrumentelor cu ritmul lor spart, sacadat au un efect sensual clar. Ele cheamă la urmarea instinctului inferior şi violent. Toţi profesorii de dans ştiu că asta e un fapt. Am văzut efectul jazzului asupra elevilor noştri tineri. Îi face să acţioneze într-un mod agitat şi agresiv. O clasă de copii se va comporta în acest fel, atâta timp cât este ascultată astfel de muzică. Ei pot fi liniştiţi şi readuşi la comportamentul normal numai de muzica bună, legitimă.”