Înainte pe acest teren nu era nimic

Într-o zi un ţăran, săturat de proboziri şi luări peste picior a fugit din sat. A ajuns pe un cîmp al nimănui şi a spus:
– Uite aici voi creşte cele mai mari şi socoase roşii şi îmi voi construi cea mai frumoasă casă din piatră!
Şi-a înjghebat o cocioabă şi a început a lucra terenul cu ce-a avut la îndemînă.

Peste cîteva luni, a poposit la el un drumeţ. L-a găsit amărît şi fără vlagă. I-a vorbit:
— Spune-mi, de ce eşti mîhnit?
— Cum să nu fiu mîhnit? Uite la cocioaba asta! Seamănă ea cu o casă de piatră? Uite la roşiile mici şi pline de puncte negre! Seamănă ele cu nişte roşii perfecte?
Drumeţul a zîmbit, i-a pus mîna pe cap şi i-a şoptit:
— Roşiile tale sunt gustoase, iar locuinţa ta e plină de căldură sufletească.

.