Despre alegere — 1

În următoarele cîteva postări o să explic votul meu din 28 noiembrie. S-ar putea ca seria de articole să se încheie după data votului, dar nici nu îmi pun ca scop să influenţez alegerea cititorului.

O alegere raţională este posibilă doar într-un cadru clar: adică atunci cînd omul poate explica ce face. Ce fac eu prin votul meu la 28 noiembrie? Aleg cine guvernează.

Ce anume vor face cei ajunşi la putere? Vor scrie şi adopta legile şi vor gestiona bugetul. Cu alte cuvinte vor stabili regulile şi vor distribui o parte mare din resursele statului. Ei nu vor „decide soarta ţării”, nu mă vor „reprezenta”, nu „îmi vor decide viitorul”. Eu nu aştept de la ei loc de muncă, loc de trai, împlinire, motive de mîndrie sau de fericire. Acestea mi le fac singur. Dar ce cer de la o guvernare?

Ca să pot explica o să fac o delimitare esenţială pentru mine. Poate că o voi face mai nătîng decît unii autori consacraţi şi terminologia o să şchioapăte, dar blogul nu e teză de doctor. În relaţia cu puterea de stat e importantă limita dintre spaţiul individual şi cel comun. Proprietatea privată, viaţa intimă, lecturile, gîndurile, opiniile, dieta, hainele, coafura, corpul şamd fac parte din spaţiul individual şi trebuie să fie inviolabile de către guvern. Drumurile, parcurile, securitatea, resursele naturale strategice şamd — sunt în spaţiul comun şi sunt domeniul gestionat de guvernare (fie locală, fie centrală).

O guvernare este bună atunci cînd:

1. Identifică corect domeniile în care intervine. (identifică problema)
2. Alege soluţii eficace pentru intervenţii. (găseşte soluţia, stabileşte sarcina)
3. Gestionează eficient intervenţia. (rezolvă problema cu pierderi minime)

În acest sens partidele propun echipe de manageri şi noi alegem, de fapt, zavhozul (administratorul) Moldovei. Nu liderul, nu mîntuitorul, nu patriotul, nici apostolul, nici harrypotter-ul, nici luptătorul pentru dreptate, nici eroul, nici ştefancelmare-ul, da pur şi simplu zavhozul.

Asta nu înseamnă că poporul nostru nu va mai avea lideri, mîntuitori, patrioţi sau luptători pentru dreptate. Îi are şi-i va avea. Dar ei apar de la sine putere, nu prin sufragiu. Adevărul sociologic nu va crea un mare fotbalist. El o să crească singur şi turmele îl vor omagia. Guvernul n-are treabă cu asta.

Înapoi la partide. În virtutea viziunii expuse mai sus, criteriile de selecţie a partidului pentru care voi vota, sunt:

Grupul de generalităţi:
1. Cît de corect identifică domeniile în care îşi propune să intervină. (identifică problema)

2. Cît de eficace sunt soluţiile pe care le propune. (găseşte soluţia, stabileşte sarcina)
3. Cît de eficient gestionează intervenţiile. (rezolvă problema cu pierderi minime)

Grupul de particularităţi:
1. Cît de buni zavhoji are pe listă?
2. Ce grad de încredere oferă? (Cît de consecvente sunt acţiunile, ce istorie de creditare au)

Prin această grilă eu am trecut ofertele electorale şi (aproape că 😉 am decis cui dau votul. Voi continua, mai detaliat, cu partidele.

.

.