Despre Alegere — 2: argintul viu

Apelul la un vot raţional, care l-am strecurat şi în campania Judecă şi Votează uneori îmi pare iluzoriu. Raţiunea are viteză mică de reacţie. Deseori ea vine să explice reacţiile şi deciziile luate deja pe val de emoţii, reflex corporal sau sexual. De exemplu, atunci cînd ne ruşinăm, roşim, ne umplem de emoţii şi alungăm gîndurile. Abia apoi găsim timp să explicăm şi să înţelegem ce s-a întîmplat.

Cum înţelegem?

Eu — aşa. Prin înţelegere numesc procesul prin care un fenomen nou este încadrat, împletit şi plasat în sistemul de concepte deja existent, cu care operez.

Să luăm, de exemplu Ingria. Să zicem că întîlnesc pentru prima dată cuvîntul. Din start am cîteva prejudecăţi — pare a fi nume propriu, poate fi de fată, poate fi de ţară, seamănă a fi ceva scandinav (de la „ngr”, „Ingrid”). Cu toate acestea conceptul e nou, necunoscut. Caut şi aflu: regiune istorică, cuprinde o parte de Estonie, Sankt-Peterburg şi Karelia. Pot continua, dar e destul. Acum Ingria, a fost asociată cu concepte cunoscute. Cu cît voi continua informarea, cu atît voi împleti Ingria în sistemul de concepte, cu atît mai multe legături va avea, cu atît mai bine o voi înţelege.

În ce condiţii decizia de a alege între cîteva partide (care în cazul votului raţional apar ca nişte concepte) poate fi considerată raţională? O definiţie permisivă ar fi — atunci cînd electorul înţelege opţiunile şi decide să aleagă în baza unor criterii. Criteriile vor apare pe parcursul înţelegerii.

Înţelegerea, ca proces, nu are finalitate. Ingria poate fi cunoscută într-un paragraf în Wikipedia (generînd 4-5 asociaţii), sau într-o lungă viaţă de om de ştiinţă, vizitînd, săpînd, citind monografii, documente, intervievînd experţi şamd (milioane de asociaţii).

Raţionalul este, prin urmare, un pol, un vector. În definiţia permisivă, alegătorul Valera, care decide în baza criteriului „e nalt şi vorbeşte frumos„, face o alegere raţională. În comparaţie cu alegătorul Ilarion Stepanîci, care citeşte programe electorale, Valera votează iraţional. E vorba de grad.

Vectorul opus ar fi decizia iraţională. Cea care nu ţine cont de înţelegere. Una aleatorie? Sau una exact opusă votului raţional? Sau una decisă exclusiv de emoţii?

Dar „nalt şi vorbeşte frumos” nu este culmea criteriului iraţional în Moldova. Culmile, sunt cîteva — unirea cu România, Rusia, denumirea limbii, comunismul. În legătură cu toate, e uimitor să observi cît de similare sunt cele două tabere. Majoritatea comuniştilor şi anticomuniştilor sunt înfocaţi.

Şi, la urma urmei, de ce deciziile iraţionale sunt rele, iar cele raţionale — bune? Cine nu ştie de cazuri cînd doi tineri se căsătoresc la repezeală şi trăiesc fericiţi toată viaţa? Toţi cunosc.

Decizia iraţională e rea pentru că nu este decizie. Pentru că nu omul face alegerea, ci alegerea decide omul. Înapoi la cazul cu ruşinea: atunci cînd suntem ruşinaţi, suntem stăpîniţi de emoţii, nu mai suntem stăpînii noştri. Atunci cînd cumpărăm un brand „nu ştiu de ce”, de fapt ne cumpără el pe noi. La fel şi votul acordat pentru „liderul carismatic”. Liderul carismatic pune stăpînire pe noi, se strecoară pe portiţele emoţiilor, prejudecăţilor, obişnuinţelor şi prostiei şi obţine teleghidul.

Mute.

La această postare nu-s permise comentarii.














.

.