Despre descălecare

1. Simbolic, descălecarea, deci coborîrea de pe cal, reprezintă sfîrşitul drumului şi pacea. Războinicul şi-a găsit casa şi odihna. El a ajuns acolo unde s-a pornit. Moldova, ca şi Rusia şi multe alte state au apărut în urma unei descălecări. Adică, dintr-o regiune mai dezvoltată (Maramureş) a descins un conducător cu viziune şi putere (Bogdan) însoţit de un grup de experţi în state-building cu know-how (ceata) şi au făcut o reformă a instituţiilor puterii, formînd un stat nou.

2. Un scenariu similar, aplicat acum, ar însemna delegarea de către statul German a 10.000 de funcţionari în Moldova, care ar înlocui în funcţiile-cheie funcţionarii noştri, plus trimiterea unor politicieni de rangul 2 să conducă ţara. Poate nu-i chiar credibil, dar anume asta a fost calea aleasă de România în 1866. Atunci a venit doar regele şi o mînă de consilieri. În schimb în 1918 în Basarabia au descălecat mii de funcţionari. Nu mai vorbesc de descălecările de după 1945.

3. Credinţa în descălecare şi eficienţa ei ţîşneşte sistematic din subconştientul social. „O să vină băncile străine şi o să scadă procentul la credite” e unul din cele mai recente exemple. O să ne integrăm în Europa şi o să dispară corupţia şi sărăcia. În cazul meu credinţa cea mai puternică în descălecare se rezumă la „o să mă însor şi va fi ordine în cameră”. Şi asta o iluzie. Şi ţine mai mult de încălecat decît de descălecat.

4. De fapt, vroiam să vă pun o întrebare azi. Ce vise de descălecare aţi avut sau aveţi? Cine sau ce va veni în viaţa voastră să vă realizeze dorinţele? Cum se va întîmpla asta? Şi mai ales — cînd?

.