Cum a fost la iLeader

Am avut o prezentare de o oră la conferința iLeader. Am încercat să lovesc în tiparele de gîndire pe care mulți evangheliști ai leadership-ului le răspîndesc. Teza principală a prezentării a fost că omul care urmează un lider îi oferă acestuia controlul asupra unei porțiuni de personalitate. Am vorbit despre sine ca principal adept pe care să-l cucerim, despre decolonizarea de modele, clișee și idoli, despre părinți și libertate, despre mirare și recuperarea suferinței.

Am anunțat din start publicul (vreo 170 de studenți) că am făcut prezentarea pentru o medie de vîrstă mai mare și că le va fi greu să înțeleagă. Le-a fost.

Nu planificam să rămîn pînă la urmă, dar am rămas. Ceilalți cinci vorbitori s-au descurcat bine. Totuşi mi-a fost trist să văd pe unii din ei, oameni valoroși cu potențial enorm avînd 300 de ochi atenți în fața lor surprinzîndu-i cu lecția nefăcută.

Pe rînd: Dorin Drăguțanu a ținut un discurs foarte degajat, calm, zîmbitor și focusat. S-a primblat liber pe scenă, a menținut sala interesată. A vorbit despre experiența de la bancă, despre capacitatea unui bun lider de a nu stresa echipa în momente de criză. Despre cum la compania de consultanță la care a activat au avut o situație-limită în care un proiect urma să fie finalizat în 3 zile și şeful lui a decis să dea o zi liberă echipei. În toiul nebuniei, ca să calmeze spiritele.

A fost şi un domn din SUA care a povestit ceva.

Am fost eu şi apoi pauza.

După pauză, Valy Greavu, unicul cu prezentare tip power-point în afară de mine, a răspuns la întrebări acumulate din timp. A îmbinat reuşit informaţiile tehnice şi sfaturile cu repere biografice şi cu umor. A ţinut sala focusată, a fost bombardat cu întrebări. A căzut într-o capcană a discursului public — gluma prea reuşită.

Atunci cînd faci o glumă prea reuşită într-un discurs, aceasta tinde să eclipseze mesajul de bază. Aşa s-a întîmplat la prima emisiune din campania Pavel Turcu, după care 90% ţineau minte doar pisica lui Viorel Mardare care vărsa păr. Cam aşa s-a întîmplat la TEDx Christmas Envision, cînd prea mulţi au reţinut gluma cu şoferul de microbuz care are linişte în cap. Aşa a păţit şi Vali Greavu cu un model 69 de leadership, care i-au adus la sfîrşit întrebări de tipul: „Ce părere aveţi de implementarea modelului 69 între Republica Moldova şi România.” Apropo, Valy Greavu a relatat pe blogul său despre eveniment. Recomand.

Nata Albot, fotcănită cu aifonu.

Apoi a venit zeiţa Nata Albot şi a fermecat sala pe jumate de oră cu un discurs fluent şi sincer în care a povestit despre calea ei pînă la realizarea visului, despre lecţia de apreciere a oamenilor din echipă, despre feminitate şi liderism, despre media şi posibilităţi. Ea a reuşit să facă cel mai bine ceea ce îşi are rost la o astfel de conferinţă — a motivat şi a aprins ochi.

Doru Petruţi a vorbit despre experienţa lui de expunere la o „nouă cultură”, problemele de integrare a lui la Chişinău. Despre cum a salvat o companie pe care a fost trimis să o închidă şi cum apoi a cumpărat-o de la boşi. Despre cum a ajuns să dea afară şefii şi despre cum e să forjezi o echipă din personalităţi extrem de diferite.

Pentru organizatori acesta a fost un exerciţiu, un fel de team building. Ca exerciţiu presupun că a fost reuşit. Ca eveniment, o să le spun la ureche, dacă vor dori. Din păcate, prezentarea mea nu a fost filmată, aşa că vă pun un clipuleţ cu muzică. Despre liderism 🙂

.