Hai Moldova. Raport final. Unu punct unu.

Acest „raport” va conţine patru părţi. Nu ştiu dacă le voi publica pe toate, dar structura lui va fi cam aşa:

I. Bătălia de la Drumul Viilor
II. Valori, principii, mecanisme
III. Confidenţial
IV. Concluzii şi recomandări

Deci.

I. Bătălia de la Drumul Viilor


1. Efectivul părţilor beligerante
Implicarea mea în proiectul Hai Moldova are motivaţii personale despre care nu vreu să discut. Prin februarie Sandu Coica ne-a adus pe mine şi pe Nicu Apostu la CNTM la o întîlnire cu Hai ca să-i ajutăm la capitolul promovare. Şi eu şi Nicu am strîmbat din nas, Nicu definitiv, eu mi-am îndreptat nasul înapoi şi, în măsura posibilităţilor, am dat un creier de ajutor.

16 aprilie: Parcul Drumul Viilor şi vizitatorii lui tipici.
Pe 16, mi-am lăsat baltă echipa de 10 voluntari din proiectul NDI de participare a tinerilor la vot şi am coordonat 250 în parcul de la Drumul Viilor. AKA Rîpa de la Telecentru. Contam pe 300-400 de oameni. Aveam confirmat suport de la trei licee din regiune, vreo 50 de voluntari înscrişi individual, prieteni, inclusiv grupul de la Noroc Volosatîi, o echipă reprezentativă de staruri, compania Endava (care a participat la acţiune la Valea Morilor) şi 50 de soldaţi, conduşi de un oarecare Sergiu, care mă sunase în seara precedentă de cîteva ori să verifice detaliile şi să mă informeze că soldaţii vor lucra doar pînă la 12:20, pentru că la 1 au masa.

Spre seară însă Ministerul Apărării a declarat că nu va participa la acţiune din cauza ploii. După coeficientul de aberaţie, această decizie mi-a adus aminte de războiul bradului. Dacă Aramata Naţională se retrage în faţa ploii, în timp ce elevi, părinţi cu copii mici şi, ierta-ţi-mi parfenismul, oameni cu dizabilităţi ies la strîns gunoi, nu ştiu în ce cazuri putem conta pe armată. Toată imaginea pozitivă de săritori la nevoie construită în timpul inundaţiilor a fost pusă la bătaie de o decizie pur şi simplu amuzantă.


 A doua zi, cînd au văzut că e soare, soldaţii au ieşit la curăţat. La sectorul meu nu au ajuns, la al Nadei au ajuns cînd totul se terminase şi nu au mai avut ce strînge. Nu ştiu cum a fost în alte sectoare, în orice caz ei au strîns 51 de tone de gunoi, conform Serviciului de Relaţii Publice, care, dacă nu plouă, lucrează şi duminica.

16 aprilie: Slavă Domnului că nu a plouat. Ploaia e un mare dezastru. Cade apă din cer.

Primii au venit liceenii academiei de ştiinţe. Au fost 15 la număr, i-am suplimentat cu 8 voluntari individuali, printre care şi doi venetici (apropo, am avut vreo 10 — francezi, danezi şi americani) şi am făcut prima echipă — „Echipa Danei”.

Pe urmă au venit Snails, Adrian Ursu, Doiniţa Gherman, Nata Albot cu cei doi pici ai ei şi Andrei Bolocan, mai tîrziu aceleiaşi echipe de staruri s-au alăturat Stella Boţan, Guţă şi alţi artişti. Din cei confirmaţi vineri a lipsit doar Nelly Ciobanu. Poate a făcut curat în altă parte.

A treia echipă am făcut-o din voluntari locali, iarăşi vreo 20-30 şi i-am pus sub comanda lui Florin Gîscă.

Cînd am văzut la 10:30 că am sub o sută de oameni, l-am sunat pe Corneliu Butucel, coordonatorul de la Valea Morilor, care avea 2000 de vountari şi ne-am înţeles să-mi trimită 200. Au venit, organizaţi, cu chipiuri, liste şi regalii angajaţii Mobias Bancă, ai unei companii IT (nu ţin minte numele 🙁 şi, mare noroc pe capul meu — un grup de scouţi.

Aceştia eram noi.

Cine era duşmanul? Gunoiul era răspîndit pe tot sectorul, în special sub numeroasele tufe. Rîuleţul era o continuă fîşie de plastic, în vale mai erau cîteva grămezi mari de gunoi. Chiar lîngă instituţia în faţa căreia ne adunasem era o gunoişte neautorizată, greu de lichidat, pentru că deştepţii au acoperit-o cu pămînt. E o practică obişnuită, inclusiv pentru Spaţiile Verzi. Izvoarele oricum sunt mai la vale.

Duşmanul era numeric superior, amplasat mai bine şi pregătit de luptă. Voluntarii mei nu ştiau ce-i aşteaptă.

Coliţ de la Snails cu doi prieteni în mijlocul naturii.

(urmează…)




.