Hai Moldova. Raport final. Doi.

II. Valori, principii, mecanisme

Fotografii împrumutate de pe pagina Hai Moldova

Această postare este ultima din seria Raportului Final despre Hai Moldova. Am mai scris despre Bătălia de la Drumul Viilor (partea 1 şi partea 2) şi despre faptul că nimeni nu a avut de pierdut în urma campaniei. Concluziile şi recomandările le voi face mai tîrziu, acum sunt ocupat cu pregătirea prezentării la TEDx Chişinău, care vine în galop pe 7 mai, mai fac o prezentare la YoungFest-ul de la Orheiul Vechi, unde se va organiza şi Blogovăţul din acest an.

Hai la Hai Moldova. Mai jos mă voi exprima liber asupra cîtorva aspecte care îmi par importante pentru a pune mişcarea într-un context relevant. Pentru că în partea ascunsă a acestei acţiuni stau forţe nebănuite de unii din organizatori.

Criza spaţiului comunitar
În Moldova avem o lipsă acută a grijii pentru spaţiul comun. Drumuri, parcuri, rîuri, maluri, pieţe. Sunt în delăsare. Nu sunt îngrijite nici fizic, nici conceptual. Adică nimeni nu le curăţă, nimeni nu se gîndeşte la ele. Spaţiul din spaţiile publice e steril. Prin el pătrunde platitudinea arhitecturală a comunităţii de băştinaşi.

Guvernul şi primăriile sunt impotente. Nu au. Bani, oameni, minte, viziuni. Nimic. Şi asta nu înseamnă că trebuie să ne bucurăm. Că am găsit vinovatul. Că noi, că ei. Ei suntem noi. Companiile private nu au nici ele cum să aibă grijă de spaţiul comunitar. Spiritul gospodăresc legendar ar moldoveanului (chiar mitologic, aş spune) se limitează la interiorul propriului gard. Şi acolo cu scîrţ.

E o criză tipică ţărilor traumate de comunism. De asta Let’s do it a apărut în Estonia şi a continuat în Slovenia, România, Letonia, Ucraina. Hai Germania nu are sens. Ei demult sunt acolo. Ei au ajuns.

Aşadar, spaţiul comun e lăsat de izbelişte. E primul abandonat pe timp de cataclism. Noi nu am avut nevoie de cutremur să fim haitieni. Imediat ce a plecat pisica am demontat cu mîinuţele noastre serele, fermele, uzinele şi tehnica agricolă. Ele erau ale tuturor, adică ale noastre. Adică ale nimănui.

Era gardurilor. Gardurile care apără de vandali. Adică de noi. Dacă nu e gard, ca la Dendrariu, e gunoi, ca la Valea Trandafirilor. Cine se gîndeşte în Moldova la problema gardurilor? Cele mai luminate minţi! Academia de Ştiinţe a Moldovei a construit în jurul ei un gard. Universitatea de Stat din Moldova a construit în jurul ei un gard. Academia de Studii Economice a investit şi ea într-un gard.

Hai Moldova urcă valul crizei spaţiului comunitar şi spune OK. Dacă acest spaţiu nu vă trebuie, venim noi să-l revendicăm. Punem steagul pe rîuri, parcuri, păduri şi spunem că aici e Hai Moldova. Un fel de reconquista est-europeană.

Guvernul superbăţos
În estul Europei, din inerţie, sunt la modă guvernele macho. Impotente, dar geloase. Control, control, control. Guvernului Moldovei îi place să controleze, să autorizeze, să licenţieze, să amendeze. Nu-i problemă că guvernarea e cea mai proastă din Europa. Important e să fie atotprezentă în Moldova.


Nihil sine prim-ministru.


Let’s do it se bate şi cu această moară de vînt. Şi Estonia şi Slovenia au încercat să arate că cetăţenii nu au nevoie de guvern ca să rezolve o problemă majoră a ţării. Anarhie? Nu. Democraţie.


Imaginaţi-vă un guvern est-european de care cetăţenii nu au nevoie. Oribil. Sătenii de la Cotul Morii care primesc bani de la companii private, pentru că sunt asiguraţi şi îşi fac singuri casele. Ghimpu, care umblă cu teancul de bancnote de 1000 de lei şi nimeni nici nu se apropie de el — oamenii au ce le trebuie. Tarlev cu taloane de benzină nerevendicate. Chirtoacă fără clienţi la ajutorul pentru căldură. Lupu încărcat de donaţii care vin de la cetăţenii Moldovei pentru fundaţia Edelweiss.


Apocalipsa politică.


Cînd 250 de mii de sloveni, din 2 milioane, ies în aceeaşi zi şi fac curat în ţara lor, politicienii fumează nervoşi prin parlamente. Unde-s cetăţenii de altă dată? Unde-s nenorociţii? Unde-s cerşetorii? Lets do it e şi o luptă a cetăţenilor-stăpîni contra politicienilor-stăpîni. Pentru că ambele categorii nu încap într-o singură ţară. Sau cetăţenii sunt stăpîni şi guvernanţii servitori. Sau guvernanţii sunt stăpîni şi cetăţenii sunt robi. Ca la noi.

Hai Moldova a ratat acest aspect. Nu pentru că n-au fost perspicace — ei nici primul aspect, care l-au atins din plin, nu l-au observat. Pentru că nu avem masa critică. Prea mulţi robi. Închinăciuni. Dispoziţii. Declaraţii.

Ierarhie sau reţea
Let’s do it a mai pus o temă pe nepusă masă. Suntem în stare să facem o mişcare alimentată de o idee şi făcută de grupuri mici care se auto-organizează? Ca mod de organizare a lucrului Hai Moldova a fost o instituţie clasică. A avut coordonator de proiect, direcţii, reprezentanţi regionali. Parteneriatul languros cu miniştri şi primari care împuşcau cu telefoane subordonaţii a fortificat impresia de verticală ierarhică forte.

Da, în săptămîna curăţeniei generale au ieşit peste 100 de mii de oameni la făcut curat. Nu cred să poată contesta cineva această cifră. Eu cred că au fost mai mulţi. Cîţi din ei au ieşit motivaţi de idee şi cîţi de autoritate? Profesorii au scos elevii, pentru că aşa le-a spus directorul, pentru că aşa a venit scrisoarea de la raion, pentru că aşa a spus Filat? Sau elevii au scos profesorii pentru că şi-au unit vocile într-un cor hotărît care a spus: „Hai cu noi profesorule, ne-am săturat să trăim în rahat!”

Soldaţii. Funcţionarii.

S-a făcut puţină comunicare. Puţină campanie. Puţină convingere. Puţină schimbare de comportament. Mult lobby. Mult PR.

Degetul care arată la altul
Ca orice proiect de anvergură, Hai Moldova a fost huiduit la galerie. Pentru că cineva stătea în spatele proiectului. Pentru că cineva spăla bani. Pentru că cineva ceva urmărea. Pentru că nu-i posibil ca cineva pur şi simplu iacaşa.

Pentru că ei nu fac bine. Aşa cum aş face eu. (Dar nu fac). Ei fac aiurea. Eu nu voi ieşi la curăţenie pentru ca cineva să apară la televizor. De ce Hai Moldova nu modifică legea? De ce nu văd esenţa? De ce tinerii nu sunt mai deştepţi ca noi şi vin cu propuneri banale? Să faci curat e banal, vreu ceva original.

Mai sunt teme. Nu mai puţin interesante. Hai Moldova a scos la suprafaţă şi adevăr şi rahat. Să vedem ce iese la anul. 2012. Sfîrşitul lumii. Măcar să murim cu drumul măturat.

.