Veşnicul front

Un ONG a trimis un grup de tineri voluntari într-o localitate din nordul Moldovei. Erau vreo zece. Pentru că aveau să stea acolo toată ziua urmau să primească înapoi banii cheltuiţi pe mîncare. Pînă la 100 de lei. Cred că ştiţi ce a urmat. Băieţii au mîncat de 30 de lei şi au strîns fel de fel de cecuri cu care să ceară rambursarea întregii sume.

Tineri de 18-21 de ani. Nici unul nu era din familii vulnerabile. Pentru nimeni din ei 70 de lei nu era o avere. Planul a fost implementat împreună. Colectiv. Au strîns cecuri inclusiv de la magazinul nr.1 din Chişinău.

Pornirea naturală este să îi judeci. Să exclami vre-un clişeu tîmpit de tipul „aşa nu mai ajungem noi în Europa”. Sau „Moldova nu va mai ieşi niciodată din mocirlă”.

Pornirea nenaturală este să iei comportamentul lor drept normă. Adică normal. Dacă formezi 100 de grupuri de cîte zece oameni şi îi pui în condiţii similare, cîţi vor merge la cules cecuri? Cîţi dintre cunoscuţii noştri reduc viteza la 50 km la oră doar dacă din faţă cineva le face semn din lumini? Cîţi au cui suna în caz de ceva?

Majoritatea moldovenilor au o toleranţă mare faţă de corupţie. Ei nu vor ieşi să protesteze că preotul lor are jeep sau că violatorul satului s-a întors de la puşcărie cu 20 de ani mai devreme şi 20 de mii mai puţin. Să ne enervăm?



Eu odată…