Frontul invizibil - 2

Arhitectul iese din Primărie şi porneşte agale spre casă. Îşi aduce aminte de ceva şi se întoarce spre Lumea Copiilor. În buzunar stă plicul pe care l-a primit pentru semnătură. Atent, cu o singură mînă reuşeşte să scoată o bancnotă fără a scoate plicul din buzunar. Se apropie de schimbul valutar şi o întinde.

– Toţi?
– Toţi.

Ia banii, intră în magazin şi se duce la secţia de jucării. Fără a sta mult pe gînduri, cumpără cel mai mare set de Lego şi cere să fie împachetat cu fundiţă. Iese din magazin, cu o fericire reţinută, trădată doar de ochii care zîmbesc, intră în primul taxi şi spune adresa.

Îşi vede nepoţelul în curtea blocului, jucîndu-se cu alţi copii. Se apropie de el, urmărindu-l. Copilul e prins de joc şi nu îl observă. Arhitectul îl strigă. Copilul aleargă, simţind că pachetul mare e pentru el. Rupe hîrtia imediat şi faţa îi este acaparată de bucuria unei dorinţe împlinite.

– Lego…

Arhitectul zîmbeşte blajin, printre riduri şi spune:

– La mulţi ani!

.