Katrina Termocomovna

Ministerul Economiei a plasat pe site un proiect de hotărîre de guvern. Proiectul prevede creşterea cotei de participare a locatarilor debranşaţi de la încălzirea centrală de la 5% la 20%. Cu alte cuvinte, locatarii care şi-au instalat încălzire autonomă, pe lîngă factura la gaz pe care o achită ca să-şi încălzească apartamentul, vor mai achita 20% din factura care ar veni dacă nu ar fi debranşaţi.

Proiectul e plasat pe site pentru consultare publică, dar nu e menţionat nici un e-mail sau număr de telefon la care oamenii ar putea trimite contribuţiile. Presupun că acestea ar fi la fel de dure ca şi comentariile de pe Unimedia, unde 99% din feed-back este negativ. Iată o mostră:

Cazul îmi pare interesant şi merită să-l deconstruim ca să învăţăm ceva din el.

1. Valoarea consultărilor publice
Dacă veţi reveni la imaginea de mai sus, veţi observa că primul rînd face chemare la consultări publice. Uneori comentatorii unimedia mă bucură mai mult decît funcţionarii din ministere. Într-adevăr, consultările publice ale proiectelor de hotărîri aduc valoare documentului. Orice discuţie publică prealabilă publicării ar fi identificat breşele pentru care ministerul acum o primeşte cu vîrf şi îndesat.

Proiectul nu a trecut nici prin Grupul de lucru pentru reglementarea activităţii de întreprinzător, nici prin Consiliul consultativ de pe lîngă Ministerul Economiei. Am plasat o ştire pe particip.gov.md, dar comentariile care apar sunt pline de înjurături, aşa că nu adaugă valoare documentului. Tema e de interes major. Un status de-al meu despre asta pe facebook a adunat 84 de comentarii, iar ştirea de pe Unimedia are peste 5.000 de vizualizări şi 64 de comentarii.

Autorii proiectului de hotărîre au pornit cu stîngul. Avem în faţă toate condimentele pentru o criză de comunicare. Cum s-a ajuns aici?

2. Valoarea comunicării
Soarta specialiştilor în comunicare de la ministere este grea. Miniştrii noştri s-au deprins că rolul acestora este să redacteze comunicate şi să cheme presa la conferinţe. Cînd se întîmplă confuzii ca cele de mai sus, specialiştii în comunicare o primesc în cap şi sunt trimişi iar pe frontul presei să dreagă lucrurile. Dresul lucrurilor se face direct cu jurnaliştii – dacă jurnaliştii vor înţelege că proiectul e bun, vom avea articole pozitive şi totul va fi OK. Nu-i aşa.

Ştirea care a apărut pe Unimedia este super-pozitivă. Numai fraza aceasta cît e de călduroasă:

Potrivit reprezentanților instituției, măsura pornește de la echitatea socială, fiind unul dintre subiectele discutate și cu Fondul Monetar Internațional, care solicită Republicii Moldova să îmbunătățească starea financiară a Termocom.

Şi totuşi 99% din comentarii sunt negative, majoritatea injurioase, cu atac la persoana ministrului, prim-ministrului conducerii Termocomului şi întregului guvern. Şi aici realitatea întîlneşte prejudecata. Tonul unei ştiri nu spune multe despre impactul ei. Toţi comunicatorii care pescuiesc articole şi le împart în „pozitive”, „neutre” sau „negative” se chinuie degeaba. Iată o ştire super pozitivă cu un impact dezastruos. Măsuraţi opiniile cititorilor, nu ale jurnaliştilor.

3. Valoarea cuvintelor
Cel mai curios este că majoritatea comentariilor critice nu au treabă cu esenţa proiectului. Termocomul nu va primi nici un bănuţ în plus în urma acestei hotărîri. Proiectul dat redistribuie cotele care vor fi achitate în cadrul blocului. Cu alte cuvinte, 80% din locatarii din apartamente sunt cîştigători ai acestei hotărîri, pentru că ei vor plăti mai puţin. Iar 20% care sunt debranşaţi, vor achita, în sfîrşit, partea lor din încălzirea etajului tehnic, a ţevilor de canalizare, a pereţilor prin care trece căldura.

Ştirea ar fi putut avea titlul: „Clienţii Termocom vor plăti mai puţin pentru căldură”, iar în conţinut se putea menţiona expres: „În urma acestei decizii Termocom nu va primi nici un bănuţ mai mult”. Procentul de comentarii pozitive ar creşte de la 0% la cel puţin 30%. Pentru că proiectul de hotărîre nu este despre scumpirea căldurii, nici despre eficienţa Termocomului. E despre distribuţia costurilor în cadrul blocurilor.

Dar autorii notei informative nu ţin cont de cuvinte şi nici măcar de cifre. Ei aduc ca argument pentru decizie nişte tabele care agravează situaţia. Iată un exemplu:

Bul. Ştefan cel Mare,128, numărul total al apartamentelor – 26.
Luna, anul
Temper. Aerului exterior
Nr. apart. cu încălz. Autonomă
% din total
Calculat încălzire
(Gcal)
Suprafaţa încălzită
(m2)
Costul 1 m2 la tariful 540 lei
Consumul en/term. la 1 m2 (Gcal)
I 2005
+1,1
17
65,4
17,193
851,20
10,91
0,020
II 2005
-2,8
17
65,4
17,994
851,20
11,42
0,021
I 2007
+3,9
18
69,2
18,630
776,60
12,95
0,024
I 2008
-1,5
18
69,2
24,834
776,60
17,27
0,032
II 2008
+2,3
18
69,2
26,758
776,60
18,61
0,034
II 2009
+1,5
19
73,1
19,852
484,40
22,13
0,041

Dacă ai ajuns cu lectura pînă aici, meriţi o pauză. Priveşte prin fereastră un pic, odihneşte-ţi ochii şi mintea, masează un pic tîmplele şi hai să mergem mai departe 🙂

Tabelul de mai sus trebuie să ne arate cum debranşarea face mai scumpă încălzirea unui metru pătrat. Într-adevăr, vedem că an de an numărul de apartamente debranşate creşte. An de an costul încălzirii (calculate la acelaşi tarif) creşte. Da, frate, mare dezastru aceste debranşări! Dar tabelul nu ajută deloc teza de care se ţine autorul. 

Comparăm februarie 2005 cu februarie 2008. În 2005 erau 17 apartamente debranşate, temperatura medie a aerului -2,8 grade, s-au cheltuit 18 gigacalorii pentru încălzire. Costul încălzirii 11,42 lei la metru pătrat. Super.

Trei ani mai tîrziu se întîmplă catastrofa. Încă UN SINGUR apartament se debranşează. Sunt deja 18 apartamente debranşate. Asta bagă Termocomul în colaps. Cu toate că temperatura medie este de +2,3 adică e cu 5 grade mai cald decît acum trei ani, se irosesc 27 de gigacalorii pe încălzire. Costul pe metru pătrat creşte la 18,61 lei. Cu adevărat mare e minunea debranşării unui apartament.

Orice cititor atent înţelege că pentru cei conectaţi la Termocom costul încălzirii pe metru pătrat nu depinde nici de temperatura de afară, nici de suprafaţa totală a blocului. El pur şi simplu creşte an de an, chiar şi folosind un tarif unic.

Problema sectorului energetic este una ce depăşeşte competenţele unui minister sau a unei primării. Este o problemă de sistem. Anume din această cauză în strategia Moldova 2020 ea este o prioritate aparte. În următorii ani Moldova va avea de schimbat radical felul în care îşi încălzeşte orăşenii.

.