Misiunea esenţială a guvernului

Este o idee discutată la emisiunea Prînzul în aer cu Nata Albot la care am promis că revin. De cîte ori o spun cuiva sunt privit cu neîncredere. Ideea e simplă: misiunea esenţială a guvernului este să lupte cu moartea. O să explic.

Leul şi bărbaţii

O să încep cu o poveste despre un trib de culegători australopiteci. Ei umblă şi culeg mure şi fructe într-un timp mitic. Odată ca niciodată. Cîţiva se duc la rîu să bea şi acolo îi atacă un leu. Leul ucide un om, restul fug îngroziţi. Moartea bagă în oameni frică şi pentru acel trib moartea a căpătat chip de leu.

În mod normal australopitecii fug într-un copac, desfăşoară un flipceart şi dreg un brainstorming. Problema e evidentă – leul ucide oameni. Arborele problemei e mai puţin important. Tribul e îngrozit. Opţiunile sunt variate – fuga, acceptarea situaţiei sau lupta. Prima opţiune cade, pentru că lei sunt peste tot. Acceptarea situaţiei tot cade, pentru că tribul nu e sac fără fund. Deci, lupta.

Australopitecii se uită unul la altul, cu frică şi condamnare în ochi. Într-un final un grup de masculi… uitaţi de sexism, suntem într-un timp mitic… se îmbărbătează unul pe altul.  Apucă pietre, bîte şi beţe aprinse. Îşi sărută părinţii şi fraţii şi-apoi merg la război.

Leul este alungat sau ucis. Grupul care mers la luptă este de fapt primul guvern din lume. Acest guvern va fi cel care va aduce vînat, va lupta cu alte triburi, va decide unde migrează toţi şi va ucide mulţi, mulţi lei de azi înainte. Aproape pe toţi.

Tribul a delegat lupta cu moartea unui grup de oameni şi acest grup de oameni este guvernul.

Absolutul datului de duh
Nimic nu este mai îngrozitor decît moartea. Atît de îngrozitoare este moratea, încît toţi uită sistematic şi conştient de ea. O viaţă cu moartea în gînduri este dificilă. O să mă gîndesc la asta mîine. Cel mai bine las să se gîndească la asta altcineva.

Indivizii nu pot duce această cruce. A luptei contra morţii. Şi atunci o deleagă. Cetăţenii deleagă guvernului responsabilitatea luptei cu moartea şi un guvern eficient asta face. Guvernul se uită de unde vine moartea şi se duce încolo să lupte cu ea.

Hai acum să mergem în timpurile noastre. Un autobuz plin de elevi goneşte printre dealuri. Din ferestre se aud cîntece, chiote şi zboară cioturi de mere. Clasa 11-a A din liceul (inevitabil) Mihai Eminescu din satul X se duce la tabără. Într-o curbă periculoasă autobuzul se răstoarnă, mor 40 de tineri.

Cînd mor 40 de tineri de 17 ani într-o ţară cu speranţa de viaţă de 67, înseamnă că s-au pierdut 2.000 de ani/om. În cazul dat aiurea. Nici un guvern nu are dreptul să ignore pierderea a 2.000 de ani/om. Curba periculoasă este acelaşi leu al australopitecilor. Guvernul trimite acolo un om care instalează semne rutiere. Semne ce limitează viteza şi anunţă despre curbă. O altă echipă construieşte un parapet. Poliţia rutieră se ascunde în nucari şi prinde cu radarul şoferii imbecili care ignoră semnele.

Să ne întoarcem la autobuzul cu elevi. Acum el se apropie de curba periculoasă în alte condiţii. Poliţistul opreşte autobuzul. Semnele opresc autobuzul. Parapetul opreşte autobuzul. Guvernul a pus trei paznici între viaţă şi moarte şi elevii continuă drumul cîntînd şi aruncînd cioturi peste fereastră. 2.000 de ani au fost salvaţi.

Cum socotim moartea?
Această interpretare monistă ne ajută să înţelegem multe lucruri. Cît de bună este o guvernare. Cît de bun este un minister. Prin ce grilă să trecem politicienii în electorale.

Orice minister îşi îndeplineşte sfînta misiune atunci cînd luptă eficace cu moartea. Ministerul Apărării are grijă de secutitatea întregului stat şi a cetăţenilor. El pune frontiera vieţii în faţa pericolului de peste hotare. Ministerul Afacerilor Interne protejează indivizii şi pune paznicii vieţii între oameni. Ministerul Sănătăţii luptă cu moartea din boli şi lipsa de igienă. Ministerul Protecţiei Sociale luptă cu moartea din sărăcie şi nenorociri aleatorii. Ministerul construcţiilor luptă cu moartea din prăbuşiri de clădiri şi poduri.

Cum ne ajută acest instrument conceptual la evaluarea unor situaţii mai greu de evaluat în ani-om. De exemplu întreprinderile de stat care aduc pierderi. Cum ucid ele oameni? Simplu – banii care merg spre întreţinearea unor întreprinderi falite ar putea merge la sănătate, poliţie sau ajutor social. În loc să salveze vieţi acei bani salvează întreprinderi falite.

Anii-om nu au echivalent în bani. Atunci cînd marinarii ruşi au rămas blocaţi în submarinul Kursk nimeni nu a spus că salvarea lor va costa prea mult. La fel şi în cazul minerilor din Chile. Nimeni nu a spus: „E mai ieftin să-i lăsăm să moară.”

Monopolistul fricii

Moartea pîndeşte oamenii la intersecţii, în paharul cu votcă, în ochii plini de ură ai altor oameni, în momente de naivă lehamite, în mici paraziţi şi bacterii bătute de vînt. Toate instituţiile statului au rost dacă luptă cu moartea. Cum luptă guvernul cu moartea? Prin formula clasică. Cu moartea pe moarte călcînd.

Dacă un om ucide alt om, guvernul îl va ucide. Numai guvernul are dreptul să ucidă oameni şi asta în numele luptei cu moartea. De cîţiva ani multe guverne refuză să mai ucidă, dar închisoarea e şi ea o formă de omor. Frica de pedeapsă opreşte majoritatea crimelor, nicidecum activităţile de profilactică. 90% din infractori sunt opriţi de zidul invizibil al vieţii, construit de iluzia pedepsei iminente.

Cetăţenii au o rezistenţă redusă la frică. Lor nu le place să se teamă. Atunci cînd mai mulţi cetăţeni se tem de ceva, frica lor se materializează într-o instituţie de stat. Povara fricii e transferată pe o instituţie şi frica este uitată.

Te temi de boli? Na-ţi un spital şi asistenţă medicală garantată. Te temi de incendii? Na-ţi serviciul de pompieri. Te temi de duşmani? Iau-te ce armată mare şi puternică am pentru tine. Te temi de piramide financiare? Comisia Naţională a Pieţii Financiare. Te temi de falimentul afacerii tale mici şi prăpădite? ODIMM! Te temi de inundaţii şi furtuni? Serviciul meteorologic de stat.

Fiecare instituţie este întruchiparea unei frici. Oamenii, cînd le e frică, se adună. Şi pentru că trebuie să se despartă, deleagă frica lor cuiva şi se întorc în rutină.

Atletul lui Hristos
În această luptă Guvernul ideal este de partea vieţii şi împotriva morţii. Un agent al binelui. Dar Guvernul ideal nu există. Guvernele uită că trebuie să lupte cu moartea. Şi cînd nu luptă bine, cînd nu gestionează fricile aşa cum trebuie, frica ţîşneşte în popor şi acesta dă jos guvernul şi pune altul.

Un nou simbol al vieţii.

Un mesaj iluzoriu că nu trebuie să vă fie frică.

Că totul va fi bine.

Că guvernul luptă cu moartea.

.