Salvatorul

Prin aplecarea urechii spre sondaje, politicianul profesionist devine un numitor comun al voinţei poporului. Cu cît mai acceptată e percepţia că politicianul face ceea ce trebuie, cu atît mai mare e suportul electoral pe care îşi poate baza guvernarea.

Politicienii-zei există acolo unde poporul are nevoie de ei. În Moldova majoritatea oamenilor sunt atît de nesiguri pe forţele proprii, încît unica speranţă le e dată de credinţa în izbăvirea bruscă şi totală adusă de un salvator. La crearea salvatorului contribuie toţi – şi politicianul megaloman şi echipa care-i pregăteşte rolul şi lumina, dar mai ales electoratul deprins să privească la Putere din genunchi şi la puterea lui prin gaura unui covrig electoral.

Or, acest stil de a trăi are un efect pervers. Nevoia de salvator crează şi o cerere de dezastru, pentru că dacă în jur nu ar fi dezastru, la ce ar mai veni salvatorul? Şi la dezastrizarea Moldovei punem umărul toţi, că e convenabil. N-ar fi oribil să aflăm că trăim vieţile noastre nefericite într-un mediu normal, frumos? N-ar însemna asta că fiecare din noi e responsabil de groapa în care nu se află?

(comentariu la articolul Natii Vozian, respins de sistemul de comentare din motive obscure)

.