Raţional despre negocieri 2: Calea lui Dodon

Amicilor care spun că-s Dodonist, drept gaz pe foc, li se dedică

1. De ce a plecat Dodon?
Dodon a plecat pentru că în mecanismul de distribuţie a puterii el primea puţină putere. După diversiunea Tofan din localele din mai, el a fost marginalizat. Asta s-a văzut şi în toate negocierile pe care le-a avut partidul şi în maniera (tainico-conspirativă) în care comuniştii l-au înaintat pe Reşetnicov şi în stilul înjositor în care Voronin şi Tkaciuc i-au tratat iniţiativele.

2. De ce anume acum?
Mulţi spun că Dodon a pierdut trenul, că el trebuia să plece imediat după locale, cît era pe val. Dodon nu e omul gesturilor. El şi-a pregătit mult plecarea. A transmis mesaje peste mesaje partidului. Toţi ştiau că el ia în  serios posibilitatea de a pleca şi că el cere mai mult decît i se oferă. El nu a plecat în iunie pentru că e prudent. Unii spun prea prudent.

Din momentul în care a fost stabilită data alegerilor preţul voturilor lui Dodon a crescut enorm. Aici nu vorbesc de bani. De preţul politic – funcţii, acces la putere, vizibilitate şi alte resurse politice necesare în lupta pentru electorat şi putere. Era evident că la negocierile PCRM cu alianţa Dodon pur şi simplu nu avea loc. Votul lui ar fi mers la schimb pentru ca altcineva să primească avantajele negociate. Acum Dodon e scump. Şi el deja era gata să plece.

3. De ce Dodon era important pentru PCRM?
Voronin a reuşit mulţi ani să conducă înţelept un partid mare, menţinînd mereu echilibrul dintre grupările interne. În ultimii ani echilibrul acesta a fost rupt. Înjosirea publică a lui Dodon a fost făcută inspirat, dar fără calcul pe termen lung. Cine va fi următorul lider al comuniştilor?

Munteanu? E un jucător bun numai dacă are rolul pregătit. El poate fi o interfaţă, nu şi un lider, un mediator. Oleg Voronin? Vorba tăticului, el nu-i moldovan. Orice ar scrie în paşaport, Oleg Vladimirovici niciodată nu va cîştiga voturile celor mulţi. El nu vorbeşte ca un om de-al nostru. Sîrbu, Petrenco, Tkaciuc? Ei…

În articolul de săptămîna trecută spuneam că în meciul negocierilor mingea era la Voronin. Mă întrebam ce va face. Voronin a făcut cel mai rău lucru în aşa situaţie – nimic. Ar fi putut el schimba decizia lui Dodon? Fără îndoială. Conflictul dintre Dodon şi aripa gălăgioasă a partidului trebuia menţinut în echilibru. Dacă Dodon era nominalizat ca vice-preşedinte al Parlamentului, în locul (oricum loialului) Reşetnicov, asta ar fi fost o lovitură dură celor care îl ajutau pe Dodon să plece. Din aşa postură Igor Dodon ar fi plecat greu, foarte greu.

4. Cum afectează plecarea lui Dodon partidul comuniştilor?
De la comunişti au fost deja atîtea plecări, încît se cere o tipologie. Există plecări dureroase à la Lupu. Şi există plecări minore à la Tarlev. Ţurcanu şi Stepaniuc au plecat a la Tarlev. Cu trîmbe şi surle în uitare. Sunt semne clare că plecarea lui Dodon va fi una à la Lupu.

În primul rînd Dodon nu este un membru obişnuit de partid. El e candidatul PCRM la primăria Chişinăului, un candidat care a adus cel mai bun rezultat din istoria localelor comuniste în Chişinău şi a adus comuniştilor în premieră majoritatea în consiliu. Asta în pofida boicotării şi sabotării din interior. Un alt factor important pentru electoratul şi finanţarea comuniştilor este că Dodon e privit cu ochi buni de Moscova şi cercurile de afacerişti influenţaţi de ea.

Dodon nu a plecat singur. El a plecat cu candidatul încă oficial al PCRM la funcţia de preşedinte în stat! Asta chiar e bizar. Comuniştii, din postura de macho afişată înainte de negocieri, s-au pomenit cu peţitorii la uşă, dar mireasa a fugit. Ce mesaj transmit aceste plecări electoratului comunist? Că partidul înaintează oameni care nu-s de încredere? Că liderii au pierdut controlul asupra partidului?

5. Care e planul lui Dodon?
Dodon va fi liderul unui nou partid de stînga. El va contribui decisiv la alegerea preşedintelui şi va primi pentru asta o funcţie publică sigură şi vizibilă (cel mai probabil în conducerea parlamentului). El va continua să fie în următorii 3 ani deputat şi va hărţui permanent PCRM-ul, încercînd să fure cît mai multe voturi şi cît mai mulţi deputaţi de la ei. Nemulţumiţi acolo încă sunt şi vor mai apărea.

După trei ani de jocuri politice, şi Dodon e un jucător tare, el va ieşi în faţa alegătorilor pregătit. În cel mai rău caz va lua 3-4%, voturi migrate de la PCRM. În cel mai bun – 10%-12%.

6. De ce se teme Dodon?
Dodon se teme că în această situaţie el va fi folosit şi apoi marginalizat. El ştie că e pe cal alb pînă se alege preşedintele, după, riscă să fie izolat mediatic. El mai ştie că în joc sunt mulţi rechini mai tari ca el şi că aceştia nu sunt cei mai potriviţi coechipieri.

Dacă săptămîna trecută întrebarea-cheie era ce va face Voronin, acum întrebarea este ce va face Dodon. În acest caz jucătorul care are mingea este mai previzibil.