Tipologia săruturilor

Oamenii se sărută. În cadrul unei relaţii, în spaţiul social, în relaţiile diplomatice. Pentru că săruturile au manifestări externe similare, tindem să le uniformizăm sensul. Asta e o sărăcire. Săruturile sunt pline de înţelesuri.

 

Sărutul erotic

E cel mai sărac în mesaje şi cel mai bogat în simţiri. E încununarea flirtului, iubirii sau aventurii duse la extrem. De obicei spune un singur lucru: te vreau, dar esenţa sa este extra-lingvistică. Sau mai bine zis non-verbală, or limba nu poate fi scoasă din ecuaţie. Cu toate că în loc de ecuaţie putem spune şi gură. Muşcăturile tandre de buză sunt opuse muşcăturii hapsîne a mărului edenic, dar au aceleaşi urmări. Aflarea adevărului, cunoaşterea celuilalt. Acum. Alungarea din rai se amînă.

 

Sărutul îndrăgostit

Dacă sărutul erotic duce la alte intersecţii corporale, sărutul îndrăgostiţilor este o bucurie în sine. E sărutul de care nu te saturi, sărutul care e autosuficient. Mesajul lui este expresia fericirii, nu a poftei şi e exprimarea veşnicii surprize că celălalt tot. E un schimb ce trădează trăiri similare şi de la asta le alimentează. Foarte des e un sărut lung, apăsat pînă la durere, de parcă totala contopire sufletească impune dispariţia corpurilor unul în altul. Cine a trăit aşa ceva a prins imediat diferenţa dintre aceste două tipuri.

Sărutul flirt

E joc pur. Ţinteşte buzele rar şi superficial. Deseori caută lobul urechiuşelor, gîtul, bărbia, ochii, mîinile. E sărutul întrebare, sărutul care propune. Corpul femeii e cîmp necunoscut, poate chiar minat şi sărutul păşeşte atent ca pe un lac recent îngheţat. El spune hai să ne jucăm şi deseori gîdilă cu această ocazie. În stadiile avansate devine obraznic şi ajunge acolo unde orice context social îl face scandalos.

 

Sărutul salut

Am trecut prin trei săruturi mustoase şi am ajuns la primul sărut care poate fi sec. Fie că e de două, trei sau patru ori, sărutul salut este pe obraji. Arareori pe buze şi numai între prieteni foarte apropiaţi, dar şi atunci, de obicei e între fete. Eu personal nu am văzut bărbaţi salutîndu-se prin sărut pe buze. Nici cazul lui Brejnev nu îl pun aici, sărutul lui e mai mult diplomatic. Sărutul de salut spune că laşi omul aproape, că sunteţi apropiaţi. Dar el are nuanţe. Oferă spaţiu de manevră. Obrajii se pot lipi mai mult, se pot freca mai gingaş, se pot atinge urechile cu buza, şi toate astea, desigur, accidental. Şi atunci sărutul salut incită, porneşte mecanismul întrebării „mi-a părut sau chiar?” care dezlănţuie imaginaţia.

Sărutul salut mai are o ipostază. Sărutul mîinii. Îl primesc doar preoţii şi domnişoarele. Pentru ultimile acest sărut e o scurtă cufundare în poveste, pentru că gestul e mai mereu teatral şi cu trimitere la vremuri cavalereşti. Bărbatul înclină capul şi se pune la dispoziţia femeii. Să vă ajut? O, desigur! Ambii roşesc. E tot joc, dar altfel de joc. Joc pe scenă. Ambii se văd dintr-o parte.

 

Sărutul valută

Sărutul poate lua forma hîdă a monedei de schimb. Fă, te rog, cu aspiratorul. Pup! Sau un partener întinde corpul spre celălalt, dar e oprit: Dintîi răspunde-mi la întrebare! Se ajunge şi la embargo. Supărarea de obicei blochează accesul la buzele celuilalt. Partenerul care insistă, insistă. Insistă pentru că ştie că poate plăti cu un sărut focos. Sărutul ca simbol al împăcării. O specie aparte? Sau instrumentul unei ultime tranzacţii?

 

Sărutul zero

E şi el scîrbos. Soţul/soţia vine de la lucru. Obosită. Sărută partenerul, în drum spre baie. Gest steril. Nu intră în memorie. E şters imediat din viaţă. Ca descuiatul uştii sau ajustatul căldurii la apă. Nimic.

 

Sărutul veneraţie

Îl primesc icoanele şi mingile de fotbal. E sărutul lui Dumnezeu. Obiectul nu contează, eroul e în contact direct cu divinitatea. Dumnezeul ortodox sau norocul sportiv. Sărutul e mulţumirea pentru minune. Unii sărută cărţile după ce descoperă o idee fantastică. Alţii sărută banii. Ion – pămîntul. Obiectul este agent. E o poştă cu Un Singur Adresat.

 

Sărutul provocare

Specie rară, adolescentină. Sau alcoolentină. E sărutul butîlcii sau al TruthOrDare-ului. E un sărut forţat de presiunea haitei. E un sărut la comanda cuiva şi n-ai cum fugi de el. Uneori e neplăcut, alteori e dorit. Spune doar că eu sunt curajos. Sunt ca voi, fac şi eu nebunii. Şi e un sărut ruşinos. Uneori anume acest tip înlocuieşte Sărutul îndrăgostit la nuntă cînd invitaţii strigă Amar! Amar! E trist să-l vezi la nunţi.

Vom încheia, desigur cu…

Primul sărut

Acesta nu poate fi inclus în categorii. La fiecare a fost altfel şi fiecare îl ţine minte bine. Cum a fost?