Cinci bătăi de inimă

(editorial publicat altăieri în ziarul Capitala)

Justiţia începe să dea semne de viaţă. Da, şi eu sunt uimit. Acest domeniu e unul pe care l-am casat (spisuit) demult din lista de aşteptări pozitive. Acum avem cîteva motive să îl punem înapoi în listă.

 

Tuc-tuc. Una din bucuriile recente a fost cîştigul Primăriei şi Bibliotecii Naţionale în procesul de judecată cu compania Green Hills Nistru SRL. Ca multe alte businessuri antisociale din Chişinău, compania dată a dorit să tuflească o clădire de birouri multietajată între două clădiri ale Bibliotecii Naţionale pe strada 31 August 1989. Gardul împrejmuieşte şi acum terenul. Nu voi intra în detaliile acestui caz care a trecut prin toate instanţele şi a aterizat la Curtea Supremă de Justiţie în ianuarie 2012. Important e că judecătorii au luat o decizie fără a fi influenţaţi de factorul financiar. La sigur că Biblioteca Naţională nu a făcut donaţii pentru a-şi apăra interesul.

 

Tuc-tuc. Un alt semnal pozitiv la sfîrşit de ianuarie a fost suspendarea din funcţie a judecătorilor „raider” din Căuşeni – Nicolai Nogai şi Andrei Istrati. Dincolo de cazul concret de responsabilizare a unor indivizi ce au luat decizii în baza unui fax, e important mesajul care se transmite prin această acţiune. Asemenea acţiuni vor face judecătorii din Moldova mult mai atenţi şi mai vigilenţi în deciziile pe care le iau. Estul sălbatic poate fi civilizat.

 

Tuc-tuc. Ieri, după doi ani de confuzie, s-au limpezit apele la Curtea Supremă de Justiţie. Mihai Poalelungi a fost ales în funcţia de preşedinte. Noul preşedinte încă urmează să fie confirmat Ar fi o greşeală să ne creăm aşteptări exagerate. Aşteptările mari sunt investiţii în dezamăgiri. Dar ne putem permite luxul să urmărim atent procesele care au loc în justiţie. Poalelungi promite să lupte cu corupţia. Are mult de lucru.

 

Tuc-tuc. Reforma Justiţiei a fost votată în noiembrie în Parlament. Să fim sceptici. Prea des în Moldova se alege calea reformei. Calea schimbării regulilor de joc, cu toate că problema e că nimeni nu le respectă. Şi dacă nu se respectă actualele reguli, care va fi valoarea celor noi? De mirare e că alianţa care e în stare să se certe cîteva luni pentru nimic, a fost solidară şi unanimă în acest caz. Guvernarea ştie ce are de făcut în următorii cinci ani în acest domeniu.

 

Tuc-tuc. Între timp, tot ieri, Ministerul Justiţiei, a trimis la Guvern un pachet de documente care includ o prevedere foarte interesantă. Ridicarea imunităţii judecătorilor în cazurile de corupţie. Ce înseamnă asta? De exemplu, pînă acum, pentru ca Centrul de Combatere a Corupţiei să organizeze un flagrant într-un caz de corupere a unui judecător, exista o singură procedură. Centrul se adresa Procurorului General, acesta se adresa Curţii Supreme de Justiţie, după aprobarea acesteia, procurorul mergea la judecătorul de instrucţie să ridice mandatul şi pînă atunci chiar şi pescarii din Slobozia Mare ştiau deja ce şi cui se pregăteşte. Moldova e mică. Dacă propunerile Ministerului vor deveni lege, în cazurile de corupţie judecătorul i se va ridica automat imunitatea. Criticii spun că aceasta va afecta independenţa judecătorilor. Scepticii întreabă – care independenţă?

 

E bine să fim sceptici. Ne salvează nervii. Cele cinci bătăi de inimă a justiţiei moldoveneşti sunt departe de a ne asigura că pacientul se va însănătoşi repede. Azi am decis să privesc partea plină a paharului.

 

###

 

P.S. Rămîne de văzut dacă azi Curtea Constituţională face tuc-tuc sau pif-paf.