Tăiem capul care doare – 1: Lupta cu corupția

(editorial publicat azi în Capitala)

Ieri parlamentul a votat încă o data o lege prin care sunt desființate judecătoriile economice. Prima încercare de a lichida aceste instanțe prin care trec cele mai bănoase dosare a eșuat din cauza deciziei Curții Constituționale. Acest exemplu e doar unul în care decidenții politici din Chișinău au aplicat o regulă dubioasă în politicile publice – tăierea capului care doare.

Dacă pe tine te doare capul, la sigur nu-l vei tăia, vei avea grijă să-l tratezi. Asta va cere din partea ta efort și consecvență – pastile de trei ori pe zi, comprese sau, în cazuri mai grave, internarea la Costiujeni. Toate aceste soluții au un mare neajuns – ele sunt de termen lung. Cel mai probabil că va trebui să-ți iei liber de la lucru, iar în al doilea caz, chiar și de la soție, copii și nepoți.

La nivel de instituții, din păcate, foarte des se caută soluții imediate pentru bolile cronice. Politicienii nu au timp să trateze instituțiile cu ceaiuri și diete. Presiunea alegerilor dese și a presei însetată de conflicte îi face să se pripească. Desigur că în această țară e greu de găsit un om care să ia în serios declarația judecătorului Aurel Colenco precum că sistemul judecătoresc e perfect și corupție nu există. Afirmația spune multe despre domnul Colenco. Mai multe decît și-ar dori.

Nu intenționez defel să apăr sistemul perfect al domnului Colenco. În situația dată însă mă întreb – desființarea judecătoriilor economice, urmată de distribuirea judecătorilor de acolo în instanțele de drept comun, nu este oare o amnistie indirectă a judecătorilor corupți? Pentru că dacă instanțele economice sunt focare de corupție, atunci mulți din judecătorii de acolo sunt corupți. Nu ar trebui mai degrabă pedepsiți judecătorii decît desființată instituția?

Argumentul ministrului Efrim rostit într-o emisiune la un post TV este și el valabil. În 20 de ani de independență nici un judecător nu a fost condamnat pentru corupție. Și asta s-a întîmplat pentru că orice urmărire penală a judecătorilor trebuie sancționată prin Consiliul Superior al Magistraturii. Adică tot de judecători.

În percepția multor moldoveni ministrul justiției este șef pe justiție și pe judecători. El poate da afară și angaja judecătorii precum o poate face Ministrul de Interne cu polițiștii. Fals. Justiția este independentă. De facto. Și atunci cînd se simte incomodată, se comportă ca un monolit, de la Consiliul Suprem al Magistraturii la Curtea Constituțională.

De aceea sistemul justiției este ca un om care se îneacă. E absurd să credem că el se va apuca de cap și se va scoate din apă singur. Asta nu se va întîmpla. Judecătorii nu vor începe să se condamne unul pe altul. O mînă spală pe alta și fără o intervenție din exterior sistemul va rămîne perfect pentru Aurel Colenco. Și foarte imperfect pentru cetățenii acestei țări care plătesc impozite ca să mențină sistemul. Și nu doar impozite.

Cetăţenii care aşteaptă rezultate imediate şi presa însetată de conflicte înfulecă acum cu nesaţ ştirile de pe frontul virtual Efrim-Colenco. Imaginea sintetică şi deformată a realităţii pe care o creează buletinele de ştiri e plină de culori şi evenimente legate de această epopee. Adevărata schimbare, ce se face prin tratament de lungă durată, meticulos şi consecvent va scăpa şi presei şi publicului larg. Ea se ascunde în articolele plictisitoare din Strategia de Reformare a Justiţiei care vor ridica imunitatea judecătorilor pentru cazurile de corupţie, va introduce evaluarea performanţelor acestora, testele de integritate şi formarea aleatorie a colegiilor.

Acestea nu vor avea elemente de luptă a binelui cu răul, nici knock-outuri în talk-showuri. Pentru că, într-un final, justiţia e un organ al Moldovei. Un cap care doare. Şi dor cam toate organele ţării. Şi nu numai că toate dor şi îşi fac treaba greu, dar încă ne mai şi înecăm puţin cîte puţin. Vom avea puterea să ne apucăm de cap şi să ne scoatem?

Decizia de ieri a Parlamentului este doar una din seria tăiem capul care doare. Exemple sunt multe. În următorul episod voi scrie despre altă amputare executată de autorităţi. O executare a ambuteiajelor. Definitivă şi catastrofală.