Libertatea preşedintelui

(publicat în versiunea rusă a ziarului Capitala, cea română a avut probleme tehnice :)

Preşedintele Timofti are un mare avantaj, pe care, probabil, nu îl conştientizează. El este unica figură politică (devenită) importantă, cu o funcţie garantată pe 4 ani, care nu a făcut nici o promisiune electorală. El are libertatea să facă ce doreşte şi nu este legat de marele electorat – nu are nici o datorie electorală în faţa cetăţenilor Republicii Moldova.

Puţini oameni politici obţin un mandat cu o astfel de libertate. Orice rezultat şi orice iniţiativă a noului preşedinte se va plia uşor pe programul lui electoral, pentru că aceasta este o Tabula Rasa. Am scris mai sus că domnul Timofti nu conştientizează acest avantaj pentru că ieri, în cadrul şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii a făcut prima promisiune importantă: „că va identifica mecanismele necesare pentru a scăpa țara de judecătorii care nu-și îndeplinesc onorat obligațiunile.”

Prerogativele preşedintelui nu sunt puţine – el e comandantul suprem al armatei, are dreptul la iniţiativa legislativă, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova, acreditează şi recheamă ambasadori, iar, în unele cazuri, chiar poate dizolva parlamentul. Totuşi, preşedintele nu poate da afară judecătorii. Anume că postul de preşedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii este cel mai influent post, în acest sens. Şi acest post, Nicolae Timofti îl părăseşte.

Judecătorul Timofti se transformă în politicianul Timofti. Şi transformarea este dificilă. Din perspectiva politică, promisiunea lui Timofti este o împuşcătură în picior. Pentru că el a recunoscut, indirect, că nu a reuşit să scape ţara de judecătorii care nu-şi îndeplinesc onorat acţiunile. Şi nu a reuşit asta din poziţia ideală. Acum promite că o va face dintr-o poziţie mult mai incomodă pentru administrarea treburilor din justiţie.

Cetăţenii nu au mari aşteptări de la noul preşedinte. Ei se bucură că el a fost ales şi privesc mai departe la AIE-2 în aşteptarea marilor realizări. AIE e legată de promisiuni electorale clare, Nicolae Timofti – nu. Avantajul dat însă poate fi pierdut uşor prin promisiuni efectuate cu deficit de eleganţă şi puţin calcul politic.