Tăiem capul care doare-2: „problema” rutierelor pe Ştefan cel Mare

(articol publicat în ziarul Capitala la 14 martie)

Legenda spune că Voronin, cînd era preşedinte, s-a enervat pe ambuteiajele de pe Ştefan cel Mare şi a spus microbuzelor de rută „Nahren s pleaja”. Legenda e legendă, dar realitatea este că microbuzele au fost într-adevăr evacuate brusc şi definitiv de pe bulevard şi de pe strada Puşkin pe străzi paralele. S-a întîmplat brusc, pe neaşteptate, fără dezbateri publice, fără mare zarvă. Chişinăuenii au înghiţit găluşca şi au continuat să se bucure de viaţă în pofida eforturilor autorităţilor.

Aceasta este pur şi simplu o nouă maşină a poliţiei rutiere parcate neregulamentar, fără mare legătură cu tema articolului.

Înţelepciunea populară mai mult sau mai puţin a susţinut acest abuz, pe care l-a văzut ca pe o răzbunare asupra „marşrutnicilor”. Şi cine, spuneţi-mi, vă rog, iubeşte şoferii de microbuz? Numai soţiile lor şi stăpînii rutelor.

Percepția populară este că majoritatea şoferilor

  • fumează,
  • se răstesc la pasageri,
  • nu sunt atenţi la trafic,
  • opresc brusc şi unde vor,
  • depăşesc în viteză pe străzi înguste pentru a cîştiga 3 lei,
  • gonesc prea repede,
  • ascultă muzică aiurea,
  • iau pasageri pînă nu rămîne loc pentru aer,
  • îngustează locurile pentru scaune ca să mai bage 2 scaune,
  • nu permit deschiderea ferestrelor,
  • nu menţin transportul curat,
  • nu dau bilete şi
  • încă mai cer, din cînd în cînd măriri exagerate a preţului călătoriei.

Nu mai spun deja de faptul că ei achită doar 20-30 de lei pe zi taxa la primărie sau că ei nu asigură cetăţeanului opțiunea de a cumpăra abonament. Chişinăuenii nici nu se mai încumetă să mediteze la ultimile două teme.

Aşa că decizia lui Voronin a fost acceptată într-un final, ca o răzbunare pe şoferi. De fapt a fost o răzbunare pe pasageri. De ce?

Răzbunarea pe pasageri

Rutierele sunt transport public. O rutieră transportă cel puţin 30 de persoane în centru şi 30 de persoane din centru. Ea face asta de vreo 10 ori pe zi. Ea duce în centru şi aduce de acolo cel puţin 300 de persoane. Plus cei care circulă între raioane. Şi ea nu ocupă loc de parcare – ea permanent circulă. Dacă persoanele care circulă cu o rutieră ar decide să cumpere maşini, ei ar veni în centru cu vreo 200 de maşini, le-ar parca pe 8 ore şi 200 de maşini ar sta parcate şi ar bloca centrul oraşului.

În toate oraşele care nu vor ambuteiaje, primăriile fac maximum posibil să ofere avantaj transportului public, ca acesta să fie mai atractiv şi mai rapid decît transportul privat. Pentru asta oraşele instituie benzi dedicate pe care le curăţă sistematic de automobile cu amenzi usturătoare. Pentru asta oraşele investesc în transportul public şi fac rute expres ca să transporte cît mai rapid maximum de cetăţeni aolo unde au nevoie. Pe de altă parte ele fac tot ce-i posibil ca să limiteze accesul transportului în centru – fac locurile de parcare cu plată, iniţiază abonamente pentru acces în centru şi pur şi simplu interzic accesul transportului private pe anumite străzi.

În schimb, Chişinăul are următorul mesaj pentru cetăţeni: dacă voi folosiţi transportul public, noi vă vom face viaţa iad. Noi vom trimite acest transport pe străzi înguste, fără infrastructură elementară pentru pasageri, fără undă verde şi fără semafoare cu intersecţii. Iar dacă tu mai eşti şi din cel mai populat raion al oraşului – Botanica – tu vei circula cu rutiera pe lîngă Piaţa Centrală, unde sunt cele mai mari ambuteiaje din oraş.


Şi voi face tot ce-i posibil ca tu să-ţi cumperi automobil personal şi să circuli prin Chişinău cu maşina. Noi vom elibera pentru tine cea mai largă stradă şi îţi vom organiza parcări pe trotuare. Iar cînd din ce în ce mai mulţi chişinăueni vor cumpăra maşini, noi vom face parcare chiar şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Pentru că noi vrem cît mai multe automobile să vină în centrul Chişinăului.

Decizia dată e una din seria tăiem capul care doare. Exact ca şi în cazul cu judecătorii corupţi. În loc să disciplineze şoferii de microbuze pentru că opresc neregulametar, nu opresc în staţii şi creează permanent situaţii de accident, guvernul (central şi local) a decis să aplice o pedeapsă colectivă şi să exileze şoferii. Doar că cei mai pedepsiţi au fost pasagerii.

În ultimii zece ani calitatea transportului în rutiere nu s-a îmbunătăţit. Supărarea primarului pe condiţiile din acest mijloc de transport este legitimă. Şi schimbările sunt necesare. Un exemplu care ar putea fi implementat pentru rutele care trec prin centru este cel al nr. 122. Înlocuirea treptată a microbuzelor cu autobuze ar mări capacitatea de transport şi ar diminua numărul de ambuteiaje şi de accidente pe străzi. Şi ar fi o condiţie pentru transportatorii privaţi pentru a se întoarce pe străzile amenajate.

Reducerea locurilor de parcare, în special pe str. Puşkin şi implementarea în realitate nu doar pe hîrtie a bandei dedicate transportului public ar fi nişte paşi care ar transforma primăria dintr-o instituţie care se plînge în una care acţionează.