7 greşeli politice: Vladimir Voronin şi PCRM

(publicat azi în ziarul Capitala)

Oferta politică din Moldova se subţiază pe zi ce trece. Din ce în ce mai mulţi politicieni devin betegi ca urmare a noului jurnalism de scandal la modă în Chişinău. Percepţia schimbă realitatea şi politicienii se întrec în acţiuni care în limbajul internauţilor se numesc trolling.

Trolling – arta de a scoate oamenii din sărite intenţionat, inteligent şi camuflat. Una din metodele de a face trolling este să te poziţionezi într-un dialog drept suporter convins al unor idei scandaloase. Trollingul este considerat de succes atunci cînd victima îşi iese din fire şi începe să te înjure sau (în internet) să scrie emoţional cu CAPS LOCK şi să nu mai revină la discuţie. (din Dicţionarul Urban)

Trollingul poate fi desemnat fără problemă ca noua ideologie a Partidului Comuniştilor. Majoritatea acţiunilor recente ale acestuia – de la ideea genială de a schimba steagul, pînă la provocările huliganice din parlament şi dragostea cu Iurie Roşca – au scopul de a provoca emoţii şi conflicte. Este acest scop unul demn pentru cel mai mare partid din Moldova?

Noul drapel al Republicii Moldova, propus de blogul Renaşterea lui Ştefan cel Mare în 2011. Schimbarea drapelului devine o modă la moldoveni. Important e să te asociezi cumva cu Ştefan cel Mare.

Evaluarea unei acţiuni drept greşeală politică este făcută în articolele ce urmează exclusiv conform criteriului electoral – dacă o acţiune duce la pierderi de suporteri, înseamnă că e greşită. Metoda e foarte subiectivă – opinia autorului – şi trebuie abordată ca o invitaţie la discuţii, mai degrabă decît o pretenţie la adevăr.

7. Boicotarea parlamentului

Pe locul 7 în acest hit-parade al împuşcăturilor în picior este boicotarea de către comunişti a lucrului pentru care au fost votaţi de propriii alegători. În loc să apere la tribuna parlamentului interesele alegătorilor, PCRM lasă aliansu să voteze fără probleme legi, bugete şi strategii cu care comuniştii nu sunt de-acord. În acelaşi timp ei nu ezită să ridice la timp salariile şi să folosească maşinile de serviciu. Lucrează, cum se spune, în teritoriu.

6. Jocul de-a uzurparea

Comuniştii au abordat o strategie proastă insistînd pe faptul că AIE uzurpează puterea. Pe de o parte ei înşişi nu-şi respectă părerea şi depun în parlamentul uzurpator şi nelegitim propuneri legislative. Pe de altă parte, insistenţa pe uzurpare duce spre o singură soluţie – alegeri anticipate. O soluţie pe care majoritatea cetăţenilor o văd, de fapt, ca pe o problemă.

5. Asocierea cu Roşca

Dacă seducerea „româno-fascistului” în 2005 avea un sens pentru electoratul comunist, aprecierile şi alianţa percepută cu el în condiţiile actuale nedumeresc pe mulţi. Iurie Roşca e un personaj foarte contrastant cu idealurile comuniste şi eurasiatice şi prezenţa lui pe baricade împreună cu comuniştii creează impresia unui circ de prost gust – alegătorul se simte prostit.

4. Protestele eşuate organizate iarna

Să organizezi proteste iarna e un risc în sine. Numărul mic de participanţi, chiar şi la protestul final – vreo 8 mii – a arătat incapacitatea celui mai mare partid din Moldova să-şi mobilizeze electoratul. După asta gestul lui Voronin, care a ieşit la ProTV şi declară: „cît se poate de violat oamenii cu Jos Aliansul?” a fost unul de om frustrat, care şi-a conştientizat neputinţa. Mai rar atîta sinceritate în exprimarea relaţiei cu alegătorii la politicienii moldavi.

3. Pierderea lui Dodon

Un lider bun nu alungă din jur oamenii apreciaţi. Voronin o face cu regularitate. Plecarea lui Dodon înseamnă voturi pierdute din mai multe motive. Primul este că Dodon are suporterii lui, puţini, dar îi are şi în situaţia dată şi 1% poate face diferenţa. Altul este că apariţia unui partid concurent pe stînga poate atrage electoratul comunist. Norocul lui Voronin este că tînărul socialist îşi gestionează foarte prost plecarea.

2. Steagul lui „Ştefan cel Mare”

Acest act măreţ de trolling depăşeşte orice raţionamente. Să ai la guvernare o alianţă care şchioapătă la majoritatea capitolelor şi să oferi un circ mai mare decît ea – e uimitor! La toate problemele pe care le au acum moldovenii, soluţia comuniştilor este schimbarea steagului. Nu ai de lucru, eşti sărac, ai drumuri rele, mită, acces la servicii publice scumpe şi proaste? PCRM e alături cu soluţia – na-ţi un steag! Un steag nou va rezolva toate problemele Moldovei. Jalnic, tovarăşi, jalnic.

1. Radicalizarea discursului politic

Dincolo de glumele aiurea care le fac tovarăşii, este una care începe să pută. PCRM şi Vladimir Voronin devin promotori activi ai scindării dintre cetăţenii acestei ţări pe motive ideologice şi etnice. Crearea unor structuri paralele puterii, instigarea la nesupunere civică şi-a găsit ecoul imediat în zonele populate de alolingvi. Dacă pînă în 2011 PCRM era privit ca unicul partid care poate depăşi frustrările istorice şi poate atrage alegătorii pragmatici de centru, acum percepţia este exact inversă. Electoratul care vrea pace şi stabilitate caută alte partide.

În concluzie putem spune că PCRM, prin purtătorii cei mai activi de cuvînt şi în primul rînd prin Vladimir Voronin este un partid fără soluţii, un partid în derută. Explicaţia cea mai evidentă a acţiunilor pripite, fără sens şi fără bătaie lungă este că decidenţii comunişti se simt ameninţaţi de trecerea timpului. Dacă un partid de opoziţie încrezător în capacitatea de a reveni la putere ar folosi aceşti 4 ani pentru a hărţui guvernarea cu critici ţintite, PCRM acţionează iraţional, de formă, grăbind şi mai repede topirea bucăţii de gheaţă pe care a naufragiat.

Vrăjitorul politic are nevoie urgentă de o strategie post-Voronin.

(episodul următor – 7 greşeli politice: Vlad Filat şi PLDM)