7 greşeli politice: Vlad Filat şi PLDM


(publicat în Capitala de azi)

Continuăm să numărăm greşelile politice ale ultimului an. Acum două săptămîni am scris despre PCRM şi Vladimir Voronin. Şi în acest articol o greşeală înseamnă acţiuni ce îndepărtează alegătorii. Acest text exprimă evaluările mele subiective, de aceea îl văd ca pe o provocare de discuţii şi nicidecum un adevăr final.

Partidul Liberal Democrat din Moldova e cel mai mare partid din AIE. El a cunoscut cea mai mare creştere în cele trei alegeri parlamentare recente şi a generat şi cele mai mari aşteptări. Din aceste considerente pentru mulţi alegători eşecurile PLDM sunt eşecuri ale AIE şi invers – percepţia negativă a aliansului se transformă în rezerve faţă de PLDM. Şi, la urma urmei, cine are o ţară de guvernat? Vlad Filat.

#7. Episodul Greceanîi

PLDM şi Vlad Filat sunt văzuţi de mulţi alegători prin prisma „revoluţiei” din 7 aprilie. Pentru lumea revoltată de rezultatul alegerilor din primăvara 2009 şi mai ales de felul în care guvernarea comunistă a gestionat protestele, Zinaida Greceanîi este un mic demon. O eventuală transformare a doamnei cu inimă de fer în preşedinte de ţară, chiar dacă ar fi fost unica şi ultima soluţie de ieşire din criză, putea fi făcută cu o implicare mai puţin vizibilă a liderului partidului.

Faptul că Filat personal a primblat-o prin Bruxelles şi a recomandat-o tuturor aliaţilor din exterior, fără a se asigura că partenerii de coaliţie şi opinia publică susţin decizia a fost un gest pripit. La urma urmei, onoarea putea fi delegată ministrului de externe.

#6. Alegerile în Chişinău

PLDM a ajuns în primăvara trecută total nepregătit pentru alegerile din Chişinău. Candidatul a fost desemnat foarte tîrziu şi echipa locală avea o sarcină imposibilă. Dodon şi Chirtoacă erau deja în plină campanie. La orice alegeri stabilirea agendei este esenţială. Sunt cîteva teme pe care se duce dezbaterea şi cine primul se lansează cel mai des decide temele. Victor Bodiu în scurta lui campanie a dus războiul pe teren străin.

În plus, lovitura dată de Godea a fost şi ea extrem de dură şi a prins partidul nepregătit. Plecarea unui fondator, vice-preşedinte şi lider de fracţiune în parlament în aşa hal a dat un semnal trist societăţii. Scoaterea candidatului la primărie a fost un pas forţat de această plecare, un pas care a costat partidul jumătate din voturile din Chişinău (de la 28% în noiembrie 2010, la 14% peste 7 luni).

#5. Referendumul

În procesul lung şi dureros de naştere a unui preşedinte, PLDM a fost extrem de flexibil. Acceptarea de către PLDM a ideii bizare a lui Mihai Ghimpu de a schimba constituţia din mers, pentru a o ajusta la acordul alianţei e un episod în care s-a văzut clar ruperea de realitate a procesului decizional în partid.

Pentru că nu era destul, Vlad Filat, din inerţie, a decis să devină campionul acestui proces – ca şi în cazul cu Greceanîi, a depus efort să obţină sprijinul Europei, a propus modificarea a 18 articole din Constituţie, pentru ca, într-un final, AIE să renunţe şi la acest scenariu.

#4. Arhivarea păpuşarului

Apariţia păpuşarului în folclorul politic moldovenesc a avut loc acum un an. Istoria a culminat în timpul atacurilor raider din august-septembrie 2011 cu declaraţia ambiguă că mafiotizarea este mai periculoasă decît comunizarea. Pentru un partid care s-a lansat în politica mare cu sloganul „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti” pasul a fost uluitor. A urmat un vot comun cu PCRM prin care a fost demis şeful SIS şi s-a votat în Parlament intenţia de a face remanieri în Guvern.

Planul A a fost zădărnicit de Marian Lupu, care în disperare, pentru a salva procurorul alianţa, a anunţat la fel de brusc declanşarea alegerilor preşedintelui. PLDM nu a avut un Plan B şi încet-încet pericolul mafiotizării a dispărut din dialogul politic. În decembrie 2011 Vlad Filat a declarat că regretă istoria cu păpuşarul, lăsînd electoratul să se întrebe: ce-a fost asta?

 

#3. Pierderea iniţiativei

După declanşarea procedurii de alegere a preşedintelui, PLDM a devenit de nerecunoscut. În primele 9 luni ale anului liberal-democraţii dădeau tonul pe agenda politică, celelalte partide erau în situaţia de a reacţiona nepregătite la surprizele şi presiunea lui Filat. După octombrie 2011 situaţia s-a inversat – PLDM a tot reacţionat la toate provocările colegilor şi oponenţilor.

PL a vrut schimbarea constituţiei? PLDM a susţinut şi a promovat ideea. PD a insistat să rămînă Lupu candidat în prima tentativă de alegeri? PLDM a acceptat. Lupu a propus să fie arătate buletinele? Deputaţii PLDM s-au conformat. PCRM a propus să fie schimbat steagul? PLDM a organizat Ziua Drapelului.

Toate aceste reacţii nu sunt rele în sine, dar alegătorii preferă jucătorii activi care stabilesc agenda şi în ultimele 6 luni PLDM a funcţionat în regimul Reflex Condiţionat.

#2. Prezenţa excesivă şi aleatorie în media

Vlad Filat e un politician-vedetă. Îi place să fie prezent pe ecrane şi e un purtător de cuvînt de minune. Această dexteritate i-a jucat festa în perioada octombrie – martie. În toată această perioadă AIE şi procesul de alegere a preşedintelui a produs evenimentul negativ seară de seară la ştiri. Scandalurile, criticile şi lehamitea legate de acest proces au oferit primului ministru o ocazie foarte bună de a-şi detaşa imaginea de AIE. În fine – procesul de alegere a preşedintelui este gestionat de Parlament! El putea fi legat şi la nivelul de percepţie de această instituţie, astfel încît să se creeze o opoziţie Guvern (funcţionează bine) – Parlament (cu probleme).

În schimb s-a mers pe AIE cu probleme şi şeful Guvernului nu a ratat nici o ocazie de a se asocia cu Alianţa şi procesul defectuos de alegere a unui preşedinte. Drept consecinţă – raportul guvernului la un an de activitate a fost un eşec de comunicare. Publicul larg nu mai făcea diferenţa dintre Guvern, Parlament şi AIE – toate erau una şi toate, din cauza epopeii cu preşedintele – erau percepute negativ. Şi asta după ce Moldova a avut a treia creştere economică în Europa (+6,4%), în plină criză (media UE +0,2%).

 

#1. Lipsa reformelor de fond

Cel mai mare pericol pentru PLDM vine însă din lipsa unui program de reforme. Cu excepţia Reformei din justiţie, care va da roade doar pe termen lung, nici un domeniu nu merge spre mai bine. Piedica şi scuza de pînă acum a fost criza politică. Aceasta s-a terminat. AIE are în faţă 2 ani de guvernare. Orice alegător înţelege că în ultimul an reforme radicale şi dureroase nu vor fi – ele sau vor fi făcute în 2012 sau, eventual, după alegerile din 2014.

Imediat după alegerea preşedintelui atenţia s-a transferat de pe parlament pe Guvern. Şi acolo, în afară de răspunsuri la mici provocări – atacuri, probleme în energetică, tergiversări de acorduri şi epopei cu istoria românilor – nu se întîmplă nimic. Nimic măreţ. Nimic ce ar aprinde ochii moldovenilor şi i-ar motiva să păstreze speranţa într-o Moldovă fără sărăcie.

###

Întrebările la care liderul PLDM trebuie să formuleze un răspuns clar, măcar pentru el, sunt: Care este mandatul politic al lui Vlad Filat? Care lucruri reuşite de actualul guvern vor mai fi importante în 10-20 de ani? Poate perspectiva pe termen lung vor ajuta acest partid să iasă din lunga perioadă de reactivitate şi mici mîncărimi cu cei din jur.