Nu ştiu / nu răspund

Imaginea Uniunii Europene în Moldova este în criză. Tot mai mulţi cetăţeni se declară contra unei aderări a Moldovei la UE. În loc să nege sondajele, oficialii europeni ar putea construiască mai atractiv partea politică a acţiunilor UE. În ultimul timp telespectatorii se simt ignoraţi în dialogul tehnic din procesul de negociere.

Pe de altă parte, de ce Uniunea Europeană, doldora de problemele interne care nu se vor încheia degrabă, ar depune efort să convingă moldovenii să o dorească? Sau vreţi sau nu vreţi, punct. Şi dacă vreţi integrare – iată criteriile.

Politicienii podsondajnici

Politicienii care iau decizii prin sondaje (podsondajnici) au citit tendinţele şi au decis să devină eurosceptici. Aşa gîndesc ei – le dai un sondaj şi gîndesc un pic, le mai dai unul şi iau o decizie. Cînd eşti un balon e uşor să mergi cu vîntul. De multe ori, însă, paradoxurile din sondaje înseamnă că oamenii nu ştiu ce vor. 52% ar vota duminica viitoare pentru integrarea în Uniunea Europeană, iar 57% ar vota pentru aderarea la ipotetica uniune Rusia-Belarus-Kazahstan. Cînd cetăţenii nu ştiu ce vor, ei aşteaptă un lider pe care să îl urmeze şi nu un nehotărît ca ei, care să le imite comportamentul schimbător. Prea des politicienii de azi merg după cetăţeni, în loc să-i conducă.

Într-un fel sondajele au înlocuit colhozul. E un mecanism de aruncare a responsabilităţii asupra colectivului. Nu ştiu / nu răspund.

În fine, teritoriul Republcii Moldova nu conţine nici un impediment pentru integrarea în Uniunea Europeană. Dealurile, văile şi rîurile sunt gata de mîine dimineaţă să fie parte a zonei Schengen. Lor le e tot una – plus/minus o civilizaţie.

Nu sunt gata oamenii. Noi nu suntem gata. Şi noi trebuie să ne adaptăm la lumea nouă care s-a deschis în faţa noastră şi ne-a copleşit cu nivelul ridicat de viaţă, productivitatea şi creativitatea enormă a ei. Fie o vom face printr-un efort comun, fie vom continua starea veşnică de tranziţie.

 

Veşnica tranziţie

Şi dacă salvarea nu poate veni de la oameni, ea vine de la teritoriu. Aceste locuri pitoreşti dintre două rîuri au un mare avantaj. Avantajul pe care îl oferă este pentru cetăţeni, pentru că dealurilor li-i absolut tot una ce steaguri purtăm noi, efemerii. Teritoriul Republicii Moldova este în vecinătatea Uniunii Europene, în vecinătatea unei comunităţi mari de oameni care sunt mai productivi decît noi, mai avuţi, mai înţelepţi şi mai fericiţi.

Dacă nu ne alăturăm lor, noi nu vom putea să-i ajungem din urmă prin propriile puteri. Majoritatea celor din jur cred că Moldova este într-o tranziţie, că situaţia în care ne aflăm este una temporară, că de-acum încolo va fi mai bine şi tranziţia se va încheia. Povestiţi asta celor din Africa subsahariană care trăiesc tranziţia din anii 60. Şi încă nu-i văd capătul.

Şi cauza nu este în dealuri, văi şi rîuri. Veşnica tranziţie este cauzată de oameni. Anume de starea aceasta de confuzie din capetele noastre cînd 52% plus 57% fac 100%. Şi politicienii dependenţi de sondaje nu sunt o ieşire din situaţie. E nevoie de asumarea unei schimbări interioare, dureroase şi lungi, pentru a ieşi din veşnica tranziţie.

E ca lăsatul fumatului. Sau slăbitul.

De luni mă apuc să slăbesc. De luni mă apuc să las fumatul.

Starea de de veşnică apucare de ceva ne creează iluzii, dar nu ne aduce rezultate.