Istoria ca resursă electorală (UPD: +emisiunea)

Azi, la 28 iunie (!), la Cantemir a avut loc un nou episod din epopeea „Jos Aliansu”. Consilierii liberali şi comunişti au votat împreună într-un prezent pragmatic şi pentru un viitor mai bun pentru demisia preşdintelui de raion liberal-democrat. Numărul raioanelor cu preşedinte liberal s-a dublat. Între timp în Parlament continua circul dintr-o epopee mai lungă. Circul adevărul meu e mai bun decît adevărul tău.

Voturi ieftine

În orice democraţie există voturi ieftine, voturi ce se cîştigă cu efort minor. De obicei acestea sunt voturile iraţionale, venite din emoţii pure. Dacă Sigmund Freud ar fi fost consultant politic, el ar apune că aceste voturi sunt efecte ale traumelor din copilărie.

În Rusia aceste voturi sunt bazate pe frica/ura/gelozia pe americani. Rusul din afara Moscovei poate şi trăieşte permanent beat, fără acces la medicină şi cu drumuri rele, dar el ştie sigur: americanii sunt proşti. Şi Rusia e super-putere. Şi cînd frustrările lui sunt transformate în discurs imperial de un lider ipocrit – el va vota contra americanilor. Pentru că ei sunt proşti, iar Rusia e super-putere.

În SUA aceste voturi sunt voturi anti-teroriste. Dacă Freud ar fi fost consultant politic el ar spune că în 2001 Statele Unite au perdut de-odată 2 penisuri şi că această traumă va motiva încă mult timp voturile ieftine. Doar frica/ura/dispreţul electoratului pentru terorişti a putut garanta lui George Bush al doilea mandat.

În Franţa, de exemplu, acest vot ieftin este anti-imigraţie. În România isteria a fost contra oligarhilor media. Înainte de realegerea lui Băsescu am stat într-un hotel mic din Baia Mare, în care proprietara îmi spunea mie, un străin pe care îl ştia de cinci minute, cu lacrimi în ochi că se teme „pentru că ăştia vor să-l distrugă pe Băsescu”. Cine erau ăştia şi cum ar fi afectat „distrugerea” lui Băsescu hotelul şi viaţa proprietarei aşa şi nu am înţeles. Ce am înţeles este că votul ei era unul ieftin.

Despre adevărul istoric şi votul din Moldova

Voturile ieftine din Moldova vin din 2 direcţii: vreo 5-10% sunt bazate pe ura/frica de ruşi, iar vreo 20% pe ura/frica de români. Beneficiarii acestor voturi sunt PL şi PCRM. Ambele partide bombardează alegătorii cu imagini din lagăre, cu fotografii de deportaţi, refugiaţi, cu istorii despre crime de război. Şi obţin putere.

Ce obţine omul cu votul ieftin? Satisfacţia de moment că ai lui au cîştigat şi dezamăgirea în crescendo a calităţii guvernării. Pentru că rupt un pic de filmul propagandistic al urii şi răzbunării, doleanţa majoră a cetăţeanului este aceeaşi de cel puţin 10 ani – locuri de muncă, venituri mai mari, creştere economică. În toate sondajele.

Ne poate ajuta istoria să alegem mai bine liderii? Sau ea rămîne doar un mecanism de atracţie a votului ieftin în Republica Moldova?

Am fost la „Moldova în direct” să discut Ziua de 28 iunie şi interpretările ei istorice cu doi istorici – Octavian Ţîcu şi Svetlana Suveică şi prezentatoarea Elena Robu-Popa: