Agricultura, seceta şi cernoziomul

Rîndurile şi imaginile de mai jos sunt doar nişte impresii întîrziate de călătorie şi mi-au revenit în memorie în legătură cu „seceta”.

Acum doi ani am fost în Maroc, o ţară care a făcut “marea unire” / “a ocupat” Sahara Orientală. Alegeţi voi versiunea, că lumea nu a ajuns la unanimitate. În orice caz guvernul marocan controlează cea mai mare parte a acestui teritoriu. Partea aceasta a globului arată cam aşa:

Maroc6

Un fel de plajă perfectă. Nisipul Saharei inundă, în valuri, Oceanul Atlantic. Doar că…

Maroc7

Facem zoom out: această plajă ideală se întinde pe sute de kilometri.

Maroc5

Şi mai sus:

Maroc4

Mai urcăm un pic, să vedem cît se întinde “plaja”:

Maroc3

Un ultim pas:

Maroc8

Şi, ca să ne dăm seama despre ce plajă a încăput pe ecran, să adăugăm Republica Moldova în raport 1:1 faţă de acest teritoriu:

Maroc

Noi am mers pe peninsula lungă care intră în ocean. Acolo se află capitala administrativă a regiunii/ţării: Dakhla.

Dakhla1

Funcţionarii locali ne-au dus în excursii la cîteva întreprinderi din oraş, inclusiv pătratul cela suriu din nord – sere de producere a roşiilor. Serele arată cam aşa:

Dakhla2

Cu galben e marcată lungimea unei sere – 100 de metri. Suprafaţa totală a serelor din această unitate de producere este de aproximativ 65 de hectare. Prin 2010 suprafaţa totală a serelor din Moldova nu depăşea 200 de hectare, dacă nu mă înşeală memoria. Adică exact de trei unităţi de producere din astea.

Compania este marocano-franceză, are angajaţi inclusiv din România, dar majoritatea sunt localnici şi africani subsaharieni. Salariile sunt mici – 500-800 de euro, dar este asigurată cazarea, mîncarea şi securitatea. Eu cred că muncitorii mor de plictiseală.

Producerea roşiilor e stabilă, timp de 12 luni. Sunt culese, selectate (mărime, culoare, calitate), ambalate, răcite, încărcate în avion şi trimise direct în Franţa, unde se vînd în supermarkete. Apa pentru irigare se ia din ocean şi se desalinizează. De asta şi probabil sunt aşa de… puţine sere în regiune.

Să mergem un pic mai la nord, în oraşul Agadir. Acolo curge un rîu. Ceea ce înseamnă că apa pentru irigare e mai ieftină. Aceeaşi situaţie cu unităţi mari de producere a legumelor în terenuri protejate:

Agadir1

Doar că sunt mai multe:

Agadir3

Mult mai multe:

Agadir4

Foarte multe:

Agadir5

În Maroc nu există secetă. Pentru că există agricultură. Agricultură performantă, competitivă, în permanentă dezvoltare şi foarte clar integrată în lanţul de marketing. Marocanii hrănesc Europa trăind în pustiu.

În Moldova foarte mulţi lideri agricoli se aşteaptă ca cernoziomul şi ploaia să le compenseze incapacitatea managerială. Şi, pînă una alta, le merge. Doar că odată cu creşterea cererii de produse agricole presiunea asupra pămîntului moldovenesc o să crească. Şi va trebui fie să ne învăţăm să facem agricultură, fie să-i lăsăm pe alţii să o facă şi să culeagă profiturile.

Şi aici patrioţii care ne cheamă să consumăm produse moldoveneşti, trebuie foarte bine să ne explice cît ne costă patriotismul. Moldovenii ştiu că plătesc mai mult pentru majoritatea produselor alimentare, dar nici statul, nici companiile şi nici ONG-urile nu le-au putut explica argumentat de ce.

Între timp, manageri buni în agricultură apar. Am scris despre Tatiana Pavliuc din Bîrlădeni. Ca ea mai sunt cîteva zeci. Eu cred că marele avantaj al dnei Pavliuc este că ea nu este din domeniu. Ea era specialist bancar în anii 90 cînd consătenii au rugat-o să preia gospodăria agricolă falită. Şi a venit fără clişee de tipul “nu mă învăţa tu pe mine agricultură că eu toată viaţa am făcut agricultură” şi “nu cred eu în tehnologii noi, mai bine ne-aţi da granturi şi subvenţii”. Ci cu mintea deschisă şi înţelegerea că are foarte mult de învăţat. O atitudine de cîştigător.

Din ce în ce mai mulţi agricultori din Moldova merg la seminare, caută să facă schimburi de experienţă, citesc şi adoptă noi tehnologii. Pînă absolvesc ei şcoala dură a competiţiei globale alegem: mîncăm roşii ieftine din Turcia, Siria şi Maroc sau plătim mai scump producătorului local pentru că e închis la minte şi aprig la şantajat autorităţile?