Rogozinul din ochiul nostru

Azi trei reprezentanți ai statului au avut replici tăioase și arogante la inițiativa bașcanului Găgăuziei Formuzal de a organiza un referendum local privind cursul țării.

 

Președintele Timofti, l-a acuzat pe bașcan că promovează idei străine, promovate de niște reprezentați ai unor structuri și a adăugat: „Domnul Formuzal dacă vrea să plece undeva… noi nu-l trimitem nicăieri, noi vrem ca el să trăiască aici şi să lucreze pentru binele Republicii Moldova şi al Autonomiei”.

 

Premierul Leancă a adoptat o atitudine la fel de caustică: „Statutul autonomiei prevede anumite competențe, dar politica externă este competența exclusivă a Chișinăului. Dacă nu a citit încă, domnul bașcan trebuie să citească sau să recitească Constituția și prevederile statutului autonomiei”, a declarat Leancă.”

 

Liderul fracțiunii democrate din Parlament, Dumitru Diacov, a spus că nu va avea loc nici un referendum, e vorba de un șantaj: „În proceduri se va demonstra că nu este în stare să se ducă acest lucru. Politica externă a Republicii Moldova se aprobă la Chişinău, este de ordin naţional, şi nu cum fiecare îi trăsneşte în cap. Este o concurenţă internă şi încearcă să se răţoiască. Pe de altă parte, sunt câteva grupuri politice care la fel flutură acest drapel, iar Formuzal transmite mesaj că este viu, se mişcă, şi poate fi de folos.”

 

Eu m-am deprins să citesc mesaje în asemenea stil arogant și denigratoriu în interviurile și tweeturile lui Rogozin, un personaj adorat de mass-media de la Chișinău. De fiecare dată cînd acesta elimină vre-un enunț îndreptat spre publicul din Moldova, toate publicațiile de la Chișinău se aliniază și le tirajează, ca să aibă grijă că tot ce spune Rogozin ajunge la publicul lor.

 

Rogozin poate fi iertat pentru o asemenea atitudine – el e arogant cu cetățenii și elitele altor state. Cei trei demnitari moldoveni trebuiesc taxați dur de societate, pentru că ei și-au permis să fie aroganți cu propriii cetățeni și reprezentantul democratic al acestora.

 

Timofti, Leancă și Diacov au făcut o eroare obișnuită în politica moldovenească – au confundat mesajul transmis cu rezultatul dorit. Voi explica despre ce este vorba printr-un exemplu.

 

Să ne imaginăm că un tînăr intră într-un bar și vede o femeie frumoasă, singură la masă. Îi apare dorința previzibilă să facă sex cu ea (rezultatul dorit). El poate să se apropie și să spună: „Salut, mă numesc X și vreau să fac sex cu tine” (mesajul), dar va avea șanse reduse de succes. Pentru că a confundat mesajul cu rezultatul dorit. Și el nu va face asta, pentru că știe diferența. El va folosi un „catchphrase”, o frază de agățat. Și va intra într-un joc lung, în care, dacă e iscusit va ajunge la rezultat.

 

Găgăuzia desigur că nu este o femeie frumoasă singură la masă. Dar cei trei demnitari de stat s-au comportat ca niște adolescenți. Au adoptat anume acea atitudine rogoziană care a îndepărtat foarte eficient Moldova de Rusia. De aici și întrebarea – este conștient Chișinăul de reacția firească la această atitudine? Au fost coordonate aceste declarații în mod special pentru a îndepărta elitele și cetățenii găgăuzi ai Republicii Moldova?

 

Un alt aspect uimitor al situației cu referendumul este că politicienii au fost mult mai radicali și duri în exprimare decît analiștii politici, care au cu totul alt nivel de responsabilitate.

 

Anatol Țăranu: „În Găgăuzia rezultatul acestui referendum este previzibil. Cu siguranţă, va fi în favoarea Uniunii Euroasiatice. Acest lucru ne vorbeşte încă o dată despre faptul că regiunea autonomă nu se integrează în comunitatea moldovenească şi continuă să fie un corp aparte de societatea noastră.

 

Decidenții de la Chișinău știu că rezultatul referendumului ar fi un vot masiv pro-Eurasia. Reacția imediată este să interzică referendumul. O reacție pe termen lung ar trebui să ia în considerare schimbarea opiniei cetățenilor din UTAG. Și asta e greu, pentru că înseamnă efort, gîndire pe termen lung, coordonare și efort nu neapărat popular la propriul electorat.

 

Și declarațiile de azi sunt perpetuarea poziției de putere arogantă și cinică ce continuă de mulți ani. Un model relațional care doar îndepărtează găgăuzii și îi conving că președintele, premierul și parlamentul de la Chișinău nu este și al lor. Un comportament care ne poate developa contribuția la situațiile de conflict intern și neîncrederea în instituții. O situație care ne poate învăța să nu fim rogozini și să nu căutăm iubire cu forța. E inutil.