Nostalgia după Pax Europaea în Cîntecul Mării de Oleg Serebrian

cm

Oleg Serebrian s-a reinventat. În romanul „Cîntecul mării” scrierea lui e departe de pendatismul analitic și doct al lucrărilor dedicate geopoliticii. Scrisul îi devine concis, șlifuit și ritmat. Dacă pînă acum în cărți Serebrian explica, acum povestește. Și demonstrează că o poveste de dragoste poate fi… geopolitică.

 

„Cîntecul Mării” ne povestește drama unui cuplu prins în Cernăuții anului 1944. Anul în care frontul a lovit ca o furtună Bucovina, împrăștiindu-i locuitorii. Drama unui cuplu aflat într-o relație care pe facebook ar primi bifa „it’s complicated”.

 

Titlul ne oferă o cheie fertilă de a interpreta romanul. E un roman al vibrațiilor mici omenești, prinse în valurile mai mari ale frontierelor. Sunt trei tipuri de valuri care năvălesc, se retrag și înlocuiesc cîntecele din acestă poveste:

Marea de Gheață de Caspar Friedrich

Marea de Gheață de Caspar Friedrich

1. Dimensiunea istorică

Nivelul marilor frontiere și marilor lupte apare ca un fundal al acțiunii, dar e atît de determinant pentru carte, încît foarte rar se retrage pe planul doi. Acest nivel, al istoriei, apare în carte, în primul rînd, prin frontul de est — un țunami care atîrnă deasupra eroilor și creează o permanentă stare de tensiune, zeitnot și frică. Frontul se apropie încet, lovește rapid și spală Cernăuții de ultimele urme de „altădată”. Loviturile valurilor din 1940 și 1941 cînd Bucovina trece la sovietici, apoi iar la români, încă dor. Fiecare freamăt șlefuiește orașul de locuitorii indezirabili, îl sărăcește. Valurile mai vechi ale istoriei, ca cel din 1918 apar și ele în sorțile împletite de Serebrian în Cernăuți explicînd și complicînd și mai mult lucrurile.

 

Naufragiu pe Marea Neagră de Ivan Aivazovsky

Naufragiu pe Marea Neagră de Ivan Aivazovsky

 

2. Dimensiunea sociologică

Istoriile comunităților apar în nivelul sociologic al romanului, care pentru mine a fost cea mai revelatoare dimensiune a acestei cărți. Cernăuții romanului sunt locul unde români, nemți, polonezi, ucraineni, ruși, evrei, greci, armeni, țigani, unguri, catolici, uniați, ortodocși, lipoveni se intersectează, se aliază, se strîng împreună și se despart într-un ritm care pune la încercare identitățile și ierarhia acestora. Epoca romanului este una în care valoare umană e subordonată total identității lui, pe care el nu și-o poate decide, i-o decide numai puterea, care este doar forță.

Efortul investit în purificarea identitară apare interiorizat la unii eroi:

„Ultimii ani aduseseră prea multe schimbări în viața lui: se născuse evreu, crescuse german, trăise ca internaționalist comunist… Apoi începu un reflux intempestiv. Într-o zi i s-a spus că el, născut într-o familie de ritm mozaic, nu avea cum să fie neamț, chiar dacă vorbea germana mai bine decît toți țăranii din cele două Hute. Așa devenise evreu. Un comunist evreu. În starea asta îl găsise prima venire a sovieticilor la Cernăuți.
Ceva însă nu mergea. Noul regim privise cu suspiciune carnetul lui de membru al Partidului Comunist Român, făcîndu-l să aștepte luni bune pînă la primirea în rîndurile PCUS. Ba-l mai iunvitase și pe la NKVD. Astfel, fără a-și da seama devenise evreu comunist.

 

La prima vedere s-ar părea că între comunist evreu și evreu comunist nu e nici o diferență, dar gramatica nu-i matematică și schimbarea locurilor factorilor modifică puțin și rezultatul.
Mai dăunăzi află că mai mulți evrei dintre cei care scăpaseră ca prin urechile acului în patruzeci și unu au fost culeși noaptea de NKVD, urcați în tren și transportați spre răsărit… […]
Din acea zi Leibo Rubinsky rămase numai evreu. ”

 

The Water Fan - Winslow Homer

The Water Fan – Winslow Homer

3. Dimensiunea psihologică

Mica istorie a romanului e nivelul psihologic al relației dintre eroii principali – Marta și Filip Skawronsky. Marta e fiica unei baronese care renunță la familie și religie pentru a se căsători cu preotul ortodox Filip, venit dintr-o familie de țărani români. Relația dintre cei doi, înverșunată de orgolii, gelozii și posesivitate e construită mai mult din schimburi de replici scurte, gesturi și priviri — văluri pentru gînduri neîmpărtășite și emoții inhibate. Costul acestor tăceri crește exponențial odată cu apropierea valului mare al frontului sovietic – să plece să se refugieze? O permanentă negociere tăcută între cei doi. Autorul reușește să genereze un contrast puternic între aceste date ale ecuației, iar micile orgolii ajung să primeze asupra pericolului devastator adus de front, lucrînd ca un miraj pentru cei doi. Pînă la lovitura inevitabilă cu realitatea exploziilor, cititorul se află într-o permanentă tensiune „Mai repede, mai repede, numai să ajungă în Argentina, să rămînă vii, să fie totul bine…”

 
Dacă a fost sau nu bine pînă la urmă veți afla citind romanul, apărut în 2011 la editura Cartier. Se găsește în toate librăriile bune.

 

***

 

Geopolitica de dincolo de hărți și documente e un domeniu fertil. Cartea e rezultatul acelei „dacă istoricii ar avea un microscop în care să vadă sorțile umane” menționat undeva în roman. Hărțile au tendința să deseneze țări întregi într-o singură culoare. Nu este loc de mai multe, nu este loc de nuanțe.
Exagerînd, am putea spune că la început au apărut hărțile care desenau cu o singură culoare, iar mai apoi statele au decis să transforme hărțile în realitate. Cel puțin în cazul Cernăuților, această dorință atît de populară în anii 30-40 de a simplifica, de a reduce la un numitor comun prin excluderea celuilalt, prin rotunjirea finală, a avut „succes”.

Cernauti_1

 

c2
Cernăuții sunt de o singură culoare, așa cum ne-am deprins să ne colorăm hărțile. Prețul plătit pentru aplicarea mitului naționalist în practică nu poate fi evaluat. Poate fi povestit?! Este romanul o metodă de inversare a procesului, de nuanțare a culorilor, de eliberare de hărți?

 

Nostalgia după „altădată” presărată în toate personajele e determinată de cruzimea prezentului pe care îl trăiesc și frica de viitorul catastrofal care se apropie odată cu frontul.

 

Cuvîntul imperiu este unul apriori negativ în interpretarea modernă, începînd cu școala și terminînd cu Star Wars. Eliberarea de imperiu este procesul prin care au trecut majoritatea statelor moderne, multe din ele de mai multe ori. Pentru minorități, însă, apariția statelor naționale a fost adevăratul dezastru. Evreii din centrul Europei și armenii din Anatolia au fost decimați anume în procesul de colorare a hărților cu o singură culoare. Ne mai putem permite în secolul XXI schimburile de populații? Putem impune evacuarea sub convoi a minoritarilor, cum s-a procedat cu nemții din sudul Basarabiei în 1940?

 

Nostalgia lui Oleg Serebrian este una simbolică. Nostalgia după „altădată” este de fapt o speranță că Europa va reinventa o cale de împăcare a culorilor, de a păstra nuanțele; nu neapărat după modelul Imperiului Austro-Ungar, dar cel puțin fără a impune identități și fără a sărăci cultura europeană. Nostalgia lui Oleg Serebrian este speranța întro Pace Europeană. O pace pe care toți eroii din „Cîntecul Mării” și-o doresc și și-o amintesc în visele despre „altădată”.

 

 

.