Semnele diletantismului: marcaj stradal criminal în Chișinău

Ne este extrem de simplu să acceptăm că Moldova nu poate produce telefoane mobile de performanță și le importăm din străinătate. Din păcate nu avem o bază solidă de specialiști tehnici, susținuți de antreprenori cu viziune și cu capacitate de a construi rețele globale de distribuție, pentru a fi competitivi cu Apple, Samsung sau Sony. Acest lucru este evident.

 

În același timp, cînd e vorba de administrarea unui oraș cu 700.000 de locuitori, care este un organism foarte complex ce necesită drumuri, trotuare, locuri de muncă, școli, spitale, dezvoltare imobiliară, parcuri, stadioane, colectare de taxe, și chiar așa detalii simple ca marcaj rutier, plăcuțe cu denumiri de străzi sau indicatoare pentru navigarea prin oraș, acceptăm ideea că da, avem dreptul să improvizăm, e OK să inventăm soluții și să lăsăm această mașinărie complicată pe mîna unor diletanți.

 

Moldova nu este un leagăn al civilizației urbane și chiar dacă a fost cîndva (poate pe vremea culturii Cucuteni sau cînd era Orheiul Vechi Șahr al-Jadid), experiența trecută și-a pierdut valoarea din lipsă de continuitate. Soluțiile urbanistice moderne nu vor veni din actuala echipă a primăriei și nici din viitoarele echipe. Soluțiile sunt demult inventate în orașele conduse de vizionari în întreaga lume și nu avem decît să le copiem sau să le adaptăm cu maximă atenție la detalii. În același timp, observ că în Chișinău lucrurile degradează cu trecerea timpului, chiar și în comparație cu situația destul de tristă pentru dezvoltarea orașului, a perioadei sovietice.

 

Atenția la detalii este testul profesionalismului în orice domeniu. Intenționez să dedic o serie de articole acestui aspect al gestionării Chișinăului și voi începe cu un caz de marcaj stradal criminal care creează zi de zi situații de accident în oraș.

 

Să începem de departe

 

În URSS a fost foarte populară construcția de drumuri cu trei benzi, cu marcaj cunoscut ca „banda sinucigașilor”: toate benzile erau separate cu linii întrerupte, banda din centru fiind accesibilă ambelor fluxuri de automobile pentru depășire sau cotitură la stînga. Una din cele mai circulate porțiuni de drumuri din Moldova, Orhei-Bălți, înainte de reconstrucția din acest an avea anume un astfel de marcaj:

 

bandasinucigasilor1

 

Acest tip de marcaj este extrem de periculos din motive evidente. Pe banda centrală, din ambele direcții, circulă fie automobile care efectuează manevra de depășire (deci au viteză mai mare ca de obicei și sunt în proces de accelerare), fie automobile care staționează așteptînd să cotească la stînga.

 

În ultimii ani autoritățile care gestionează drumuri în întreaga lume elimină astfel de drumuri, fie înlocuindule prin marcajul „2+1”, cînd banda centrală este acordată succesiv unui din cele două fluxuri de transport (a), fie prin înlocuirea benzii centrale cu baraj de separare fizică întrerupt doar la intersecții (b), fie, cum s-a decis și pe porțiunea Orhei-Bălți, prin îngustarea drumului spre 2 benzi, cu apariția ocazională a unui buzunar pentru cotiturile la stînga (c). Și asta din urmă e o decizie discutabilă, o lăsăm pentru altă dată.

 

3a

a) Șosea cu marcaj 2+1. De obicei a doua bandă se acordă transportului care merge la deal.

 

 

3b

b) Șosea cu două benzi cu separare fizică.

3c

 c) Șosea cu două benzi, cu buzunare pentru cotitura la stînga.

În ceea ce ține de drumul cu bandă sinucigașă, un astfel de marcaj, cu toate că încă se mai practică pe șoselele interurbane, niciodată nu l-am văzut aplicat în orașe. Pentru că este absurd – să lași o bandă centrală comună „pentru depășiri” în localități este pur și simplu absurd. Cu toate acestea în anul trecut în Chișinău au apărut cel puțin trei astfel de cazuri: pe strada Vadul lui Vodă (porțiunea cea mai complicată, în pantă, între Uzinelor și Otovasca), pe strada Tudor Vladimirescu și Vasile Lupu la Buiucani și pe Mateevici, între Pușkin și Bodoni. Dacă cititorii mai cunosc astfel de cazuri, îi rog să mă informeze în comentarii.

Pe toate aceste porțiuni șoferii nu înțeleg cum să se comporte și foarte des ajung la situații periculoase în care ambele fluxuri circulă pe banda centrală, creînd situații de accident. Renegocierea acestei benzi după staționare creează noi conflicte în trafic și ambuteiaje.

Cazul străzii Mateevici

Iată o secvență de 20 de secunde surpirnsă pe strada Mateevici, în fața Universității de Stat, la 15 ianuarie anul curent, înainte de ninsoare:

Mat1

(1) ora 14:06:06

Situația nr. 1: Șoferul automobilului albastru din centrul imaginii, care circulă LEGAL pe banda din centrul străzii, observă automobilul negru care circulă la fel de LEGAL „pe contrasens” și frînează brusc. Ambele automobile aveau 40-50 la oră. Automobilele din spatele eroului nostru frînează la fel de brusc, și încearcă să manevreze între automobilul albastru și troleibuzul care staționează. Aici suntem martorii a două riscuri de accident – impact frontal și lovitură din spate din cauza frînei bruște. Peste cinci secunde:

Mat2

(2) ora 14:06:11

Situația nr. 2: Automobilul albastru încearcă în van să se înghesuie pe banda dreaptă, incomodînd fluxul de automobile, în timp ce automobilul de pe contrasens observă lărgirea neanunțată a drumului și cotește pe banda nou-apărută. Pe banda centrală șoferii în continuare fac manevre, inclusiv automobilul școlii de șofat.

Mat3

(3) ora 14:06:18

Situația nr. 3: Au trecut 11 secunde de la frîna bruscă. Eroul nostru în continuare circulă pe banda din centru, de facto pe contrasens, dar legal, nereușind să încapă pe banda din dreapta. Automobilele din față frînează și încearcă să încapă pe lîngă Mercedesul parcat (legal? nelegal? pe carosabil sau în afara lui?).

Mat4

(4) ora 14:06:26

Situația nr. 4: Au trecut 21 de secunde (!). Automobilul albastru a parcurs 30 de metri și a creat 5 situații de accident – 4 impacturi frontale din cauza aflării pe contrasens și frîna bruscă din secvența nr. 1.

20 de secunde pe o stradă din centrul Chișinăului, într-o perioadă destul de lejeră pentru trafic. Cinci riscuri de producere de accident, cel puțin 12 șoferi stresați, nevoiți să facă viraje pe o porțiune extrem de simplă de drum.

Acest segment al străzii Mateevici care măsoară 315 metri între Bodoni și Pușkin merită o discuție aparte: este un segment extrem de complicat. Un șofer care urcă pe Bodoni și cotește la stînga trece prin următoarele situații complicate: (1) Cotitura la stînga pe drum principal, situație rară în oraș; (2) imediat după cotitură o trecere de pietoni, pe care cei care circulă pe contrasens Mateevici sunt obligați să staționeze (ilegal) pentru a vedea traficul ce urcă pe Bodoni, să-i acorde avantaj; (3) marcaj aberant cu bandă sinucigașă care nu e clar cui aparține; (4) semafor imediat în fața stației trasportul public; (5) însăși stația, augumentată de practica staționării microbuzelor chiar la semafor pe trecere (6) îngustarea neanunțată a drumului, (7) prezența unui gard la situl unei construcții, cu pod pentru pietoni improvizat pe carosabil de mai mulți ani deja, de multe ori ignorat de pietoni care merg pe carosabil; (8) aproape de intersecția cu Pușkin o nouă trecere de pietoni; (9) cotitura la stînga pe Pușkin.

Pentru un șofer care vine dinspre Pușkin spre Bodoni se mai adaugă (10) lărgirea drumului și poposirea pe contrasens; (11) automobilele parcate în fața Universității, care intră și ies din parcare direct pe banda de circulație pe aproape tot parcursul acesteia; (12) lipsa unei stații pentru microbuze, dar prezența de facto a acesteia, oprirea microbuzelor greu de prevăzut, (13) semnul STOP, plasat într-un loc din care nu este vizibil fluxul ce are avantaj.

Marcaj_imbecil_Mateevici_A

Marcaj_imbecil_Mateevici_B

Toate aceste incomodități și situații în care șoferii trebuie să inventeze în stres soluții pentru a evita accidentele sunt datorate deciziilor luate de funcționarii de la primărie: începînd cu amplasarea indicatoarelor rutiere, amplasării stației sau lipsei acesteia, parcărilor, marcajului rutier, permisiunii de a acapara trotuarul pentru o construcție multianuală, de toate este responsabilă doar primăria.

 

Detalii… Detalii care sporesc riscul de pierderi de vieți, de sănătate, de nervi sau de proprietate. Detalii care arată nivelul la care s-a rostogolit gestiunea fluxului de transport din Chișinău.

 

Ce ar trebui de făcut?

Pentru o amplasare optimă a tuturor elementelor de infrastructură e necesar un studiu mai amplu, care să ia în considerare contextul mai general al zonei plus unii indicatori elementari ca nr. de automobile, nr. de traversări, nr. de pasageri ai transportului public, posibilitatea de a devia anumit trafic de pe această stradă, de a interveni în spațiul adiacent pentru a amenaja o stație de transport public șamd.

Cert este că, pînă ajungem la acea vreme fericită cînd în fruntea Direcției Generale Transport Public și Căi Generale a Primăriei nu se vor numi colegi de clasă ai primarului, ci specialiști cu experiență în gestionarea transportului, e necesar urgent de efectuat următoarele intervenții:

Solutie

1. Mutarea semnului Stație Transport Public cu 80 de metri înainte de semafor. Astfel profităm de prezența celor două benzi în direcția spre Pușkin, pentru a permite transportului să ocolească troleibuzele și microbuzele care staționează și îndepărtăm stația de semafor.

2. Distrugerea parțială a gardului care izolează „șantierul” cu recăpătarea de către pietoni a unei porțiuni de trotuar.

3. Crearea unei insulițe de pietoni extinse, de dorit izolate fizic de trafic, pentru lichidarea benzii sinucigașe.

4. Crearea unei stații de transport public pentru microbuzele care circulă spre Bodoni.

5. Extinderea trotuarului din contul clasicului „veceu pentru cîini și pisici” aka „spațiu verde” tăiat de marele gard al rectorului Rusnac (bonus irelevant pentru trafic, dar foarte relevant pentru mămicile (și tăticile) cu cărucioare).

Prin aceste intervenții simple se rezolvă cele mai grave probleme ale marcajului existent la moment și se reduc riscurile producerii accidentelor.

 

Celelalte două porțiuni de drum cu bandă pentru sinucigași sunt și mai interesante de analizat, în primul rînd datorită vitezei mai mari cu care circulă automobilele, dar și prezenței unei pante abrupte pe Vadul lui Vodă, care face foarte dificilă frînarea automobilelor care vin din deal. Poate voi reveni, cu toate că e evident că sunt erori cu consecințe grave.

În privința situației de pe Mateevici se cere o N.B: sunt sigur că pot fi găsite soluții mai eficiente și mai elegante pentru această porțiune, dacă ar fi analizată în contextul mai larg al circulației în centrul Chișinăului în baza unor date culese pe teren pe o porțiune mai mare de timp.

 

Alte articole la temă:

Tăiem capul care doare-2: „problema” rutierelor pe Ştefan cel Mare

Tot despre această porțiune de Mateevici: Pușkin și vai #1