În subsolurile clădirilor vechi din Chișinău, de mai multe secole, se găsesc niște oameni vechi.

ExpeditiaSud2015-1003634

 

Brutari, cizmari, giuvaieri, croitori, cititori în cărți și în altele, care nu prea ies din atelierele lor subterane mai niciodată. Ei nu sunt nici timizi și nici fricoși, nici măcar nu se ascund, doar sunt ocupați cu lucrul lor.

Acești oameni vechi au ratat războaiele și flămînjunile, fascismele și comunismele, revoluțiile și lîncezirile și și-au căutat de treaba lor. Chișinăuenii din blocuri, cei din troleibuze, cei de pe străzi și din piețe habar nu au de existența oamenilor vechi, iar dacă cineva le-ar povesti despre ei, nu atît nu ar crede, cît nu i-ar interesa; cu toate că, din cînd în cînd, ei cumpără, fără să-și dea seama, în ocazii rare și aleatorii, colacii, pantofii, rochiile sau brățările făcute de oamenii vechi. Cei care sunt atenți au în așa momente impresia atingerii unor lucruri cu un gust sau stil demult pierdute, dar nu pierdute în trecut, ci pierdute, mai ales, din grabă.

Doar în rare ocazii, de exemplu cînd vechile clădiri iau foc și atelierele le sunt inundate de pericol, apa pompierilor și fumul greu și negru, oamenii vechi ies, aproape invizibili din subsoluri, în hainele lor vechi, cu bărbile lor lungi și albe, privesc la lumea schimbată din jur cu o mirare dezinteresată și la focul ce mistuie etajele, așteaptă lucrurile să se așeze, inevitabil, la loc, se întorc în ateliere, le curăță și se dedică în totalitate măiestriei lor.

Chișinăuienii nu-i observă pe acești oameni vechi, șterși de timp pînă la nevedere, care distrag de la ei atenția cu mișcările și gesturile lor demodate, sensul cărora n-a mai rămas să-l înțeleagă nimeni, dar se spune că, foarte rar, vreun tînăr care se îndrăgostește de îndeletnicirea lui și, încet-încet, dispare din societate, ajunge instinctiv să-și caute în vre-o clădire veche un subsol potrivit pentru atelier și dispare din oraș pentru totdeauna, trimițînd la suprafață, din cînd în cînd, niște artefacte sublime, care ajung la cumpărători ciudați și niște priviri pline de o uimire caldă și calmă, dacă vreun incendiu îi scoate, pentru cîteva clipe, din subsol.