Vestea bună e că problemele complicate nu se rezolvă repede

De ce americanii nu vor anticipate în Moldova?

Scenariul apocaliptic, cel mai rău pentru interesele vestului în Moldova e următorul: nu se poate alege Guvern, parlamentul este dizolvat, se anunță alegeri anticipate. Moldova cu un președinte slab, pe expirate, și un premier interimar pe măsură, este total nepregătită de criza economică acută și de posibile provocări.

 

Dar chiar și trecînd peste acest risc, frica lor e legată de rezultatele alegerilor care pot arăta (în cel mai urît scenariu) în felul următor:

– PSRM își ridică rezultatul electoral la 30%, din contul comuniștilor și nemulțumirilor populației;
– Partidul lui Rinato ia 20% pe același val;
– PD, cu angajați ai întreprinderilor de stat, bani, primari și procuratură îndoaie 10% din oameni să-i voteze;
– Maia Sandu, nereușind să încropească un partid, cu o soluție interimară participă fie cu un bloc, fie în cadrul unui partid deja existent și ia 5%.
– Ion Sturza se alătură PLR-ului și iau și ei 5%.
– Iurie Leancă cu PPEM iau 5%.
– PLDM-ul semi-destrămat ia din inerție încă 3%.
– PL, în criză de imagine și cu mulți votanți migrați la DA, Maia și Sturza ia la fel 5%.
– Partidul Platforma DA la fel reușesc să acumuleze 5% din electorat.
– PCRM și clona lor iau cîte 3%, restul 6% sunt împărțite între idependenți și partidel mici (Brega, Dreapta, PNL, Petrenco șamd)

 

În rezultat avem 3 partide care succed în parlament și care, după redistribuție vor avea deputați:
– PSRM – 44
– PN – 34
– PD – 23

 

Cu o coaliție PSRM/PN, care în primul an de guvernare îl alege pe Igor Dodon președinte, Usatîi premier, acceptă planul de federalizare cu Transnistria și UTAG subiecți ai federației cu cotă fixă de deputați în parlament (de ex 25 din Transnistria, 10 din UTAG și 65 din restul Federației) ; votează noua constituție și organizează iarăși alegeri cu rezultat similar.

 

Astfel de schimbări vor genera proteste masive, cu violențe; și președintele și guvernul legitim al Republicii Moldova solicită ajutorul Rusiei, căreia îi oferă bază militară pe 50 de ani la Bălți și mai departe nu e greu de imaginat ce probleme vor avea de rezolvat americanii, românii și europenii care azi, cică „ne-au trădat”.

 

Acest scenariu este ca un Jack Pot pentru partidele de stînga și e nevoie de multe coincidențe nefericite să nu treacă în parlament nici unul din partidele care vor să salveze țara. Cel mai probabil că vor trece cîteva. Posibil DA, cu campania electorală de un an să treacă pragul. La fel PL are mari șanse în lumina acestui scenariu îndrăgit lor să-l bage pe Chirtoacă în față și să mobilizeze geto-dacii în jurul bugetului municipal.

 

Dar una e cert – multe din aceste partide nu vor trece și vor anula procente bune de vot pro-european. Un vot care deja este greu de mobilizat. Chiar și fără o majoritate constituțională, o guvernare de PSRM-PN e aproape sigură.

 

 

Scenariul cu anticipate „reușite”

Da chiar dacă acest pariu al anticipatelor va fi unul cu noroc, care ar fi aceste rezultate ideale?

– Probabil Maia Sandu împreună cu Ion Sturza iau pe val de entuziasm 15-20%.
– Probabil Platforma DA ia 10%.
– PL-ul nu știu de unde mai găsește în aceste condiții voturi și probabil nu trece, anulînd de pe drepta 4-5% din voturi.
– PLDM sigur nu trece anulînd 2%.
– PPEM tot ar avea probleme în așa condiții și ar lua 4-5%; nu uitați că toate aceste partide concurează pentru același electorat.

Și ce se va întîmpla după alegeri?

Platforma DA și Maia Sandu vor avea împreună cam 35, maxim 40 de deputați (și asta e vis roz, în condițiile actuale). Și întrebarea va fi aceeași ca din 2009 încoace – sunteți gata, stimați pro-europeni să faceți alianță cu PD-ul?

Dacă da, ne-am întors exact la situația de acum, dacă nu – la una mai proastă, din perspectiva intereselor americane aici.

iongrosumoldova-1002691

De ce nu-s bucuros scriind acest articol

Partea tristă este că rîndurile de mai sus sunt exact ce ar scrie un postac pedist ca să-și cîștige 50 de euro din banii furați de la cetățeni de sistemul mafiotic. Eu mult timp nu m-am încumetat să public aceste evaluări, de altfel evidente și ușor de verificat de fiecare dintre noi.

Moldova în condițiile actuale nu are luxul să aleagă ca o fată mare între putere mafiotică și putere incoruptă și înțeleaptă. Tinerii sirieni care au ieșit în 2011 să protesteze contra unui regim de sute de ori mai nedrept, mai criminal și mai tiranic, tot au cerut dreptate, libertate și democrație; dar au primit iadul pe pămînt.

Analiza rațională a situației complicate în care ne aflăm nu ne calmează nicidecum frustrarea și disprețul față de omul care are toată puterea, dar o folosește din inerție ca să fure. Avem un păpușar de țară blocat la parterul piramidei lui Maslow, incapabil să realizeze iminența morții.

Să nu ne ascundem după deget – acest om a realizat Visul Moldovenesc. El sună astfel — „dacă aș avea eu puterea în țara asta, aș face regulă.” Acesta este visul moldovenesc. Și Plahotniuc de fapt asta face – regulă – în limitele universului său. Și acest vis este un coșmar pentru cei din jur. Doar un moldovean trăiește visul, restul își trăiesc coșmarul, scrîșnind din dinți și dorind în adîncul sufletului să fie și ei Plahotniuc.

Dacă nu un Plahotniuc absolut, atunci măcar un Plahotniuc relativ – la tine în partid sau la tine în raion sau la tine în Direcția Butîlși și Stacane a Ministerului de Iscălit.

„De la cojile de răsărită pîn-la sfetafor.”

Atît se întinde în lume Pax Plahotniucia, regula. Și geografic și conceptual. Atîta timp cît dintre aceste două puncte cardinale nu ies teroriști care să ucidă aleatoriu oameni prin Parij, atunci situația e mai bună decît în multe alte părți care necesită atenție, competență și planuri din partea dnei Nuland.

Înfrîngerea lui Plahotniuc

Plahotniuc a pierdut o mare bătălie în aceste luni, lui i s-a pus punct pe speranța că poporul va ajunge cumva să-l iubească, că va ieși din ratingul blocat sub pragul de eroare sociologică. Pentru că nu poți controla o țară doar prin frică și doar din umbră. Stalin, Hitler, Pinochet, Ceaușescu, Lee Kwan Yew, Mao, Trujillo și Atatürk toți au fost iubiți și temuți în același timp – așa funcționează coctailul puterii absolute, cînd ai doar jumătate de hartă nu găsești comoara.

Și planul era bun. Spălare prin încoronare. Ieșire la suprafață cu „am să le arăt eu”. Creșteri de pensii și salarii, arestări la cel mai înalt nivel în propriul partid („hotărît și nemilos”), un guvern cu nume bune, reluarea negocierilor cu FMI, întîlniri cu lideri peste hotare și cumpărare masivă de oameni buni din Moldova, din diasporă, dacă nu direct, apoi măcare prin proiecte-tampon.

Șiretlicuri care merg la moldoveni. Cîte canalii au mai iubit moldovenii în ultimii 50 de ani! Un pămîntean simpatic și puternic ca Plahotniuc ar fi fost floare la ureche de iubit.
Dar nu a mers.

Demonul a fost aruncat înapoi în umbră. Iar conduce prin ițe.

E o bătălie pierdută, nu un război, desigur. Dar să-ți revii psihologic după ce ai ținut acel discurs, atît de aproape de PMAN, în fața unei mulțimi, fie și adusă de Potiomkin, dar care la Publika se auzea strigînd „Plahotniuc! Plahotniuc!”

Și acum – Filip. Haita simte cînd alfa greșește drumul și-i mînă prin troiene. Și alfa simte că haita simte. Și haita simte că alfa simte că ei simt.

Și totul se datorează domnului judecător Timofti care a arătat unicul reflex corect în fața șantajului – all in. Președintele Timofti a dăruit țării o răsturnare de situație, o speranță de calificare în ultimul minut. S-a egalat, suntem în prelungiri.

Avem nevoie de un duș rece

În scuarul de lîngă Sala cu Orgă, de-i frig, de plouă, mereu dai de niște bătrînei care joacă șah. Dacă vei sta să-i urmărești o să vezi că uneori unii din ei se apucă de Rege și merg cu el de parcă ar fi Damă. În acel moment adversarul și spectatorii îi spun cruntul adevăr – că acela e rege și că dama e cealaltă figură și că el nu poate să meargă așa. Jucătorul are un contact dureros cu realitatea. Toată poziția lui imaginată în baza Damei-Rege se surpă și el descoperă că situația e mult mai gravă, toate planurile de pînă acum – aiurea și că trebuie să intre într-o defensivă pozițională pe termen lung, dacă dorește să mai salveze partida.

Pașii pe care îi face în ultimul timp PD-ul sunt mult mai calculați, decît cei ai elitei activist-intelectuale care se zbuciumă acum în proteste, partide și lupte televizate.

Sistemul se opune și sistemul a rezistat unui asalt dezorganizat. Ambele părți au nevoie să se retragă un pic și să-și lingă rănile. Platforma DA va continua protestele masive și asta e bine, pentru că ține în șah pe cei care se tem de lumină. Dar în paralel Maia Sandu are misiunea de a organiza o alternativă reală actualului vis moldovenesc. Și trebuie să pornească anume de la asta. De la un răspuns foarte bun la întrebarea „Care este sensul Republicii Moldova?”

Restul se vor aranja.