Interviu sincer cu domnu Vlad

– Domnu Vlad, bună ziua, vă mulțumesc pentru această oportunitate…

 

– Bună ziua. Vă ascult.

 

– Eu am început o serie de interviuri sincere cu diferiți oameni, interviuri în care ei spun cu adevărat ceea ce cred și nu minciunile obișnuite.

 

 

– Înțeleg.

 

– Sunteți o persoană care dă foarte rar interviuri, dar cînd și apar acestea sunt de obicei scrise de consilieri…

 

– Așa e. Foarte bună idee.

 

– Mulți spun că sunteți cel mai puternic om din Moldova și cel mai în măsură să ne spună ce se întîmplă și ce ne așteaptă în viitor.

 

– E adevărat. Dar uneori oamenii exagerează cînd evaluează puterea mea reală. Oamenii sunt oameni, nu-s roboți. Trebuie să fii mereu foarte atent cu ei să nu facă prostii.

 

– Să nu fugă din țarc…

 

– Ha-ha-ha… Da, să nu fugă din țarc.

 

– Da pentru ce să țineți oamenii în țarc?

 

– Asta e plăcerea mea, știi? Mie tot timpul mi-a plăcut să am oameni. Unii țin vaci, porci, găini. Da eu țin oameni. Diferența nu e foarte mare, așa îmi place mie.

 

– Da cum cîștigați oamenii, cum îi faceți să vă asculte în așa hal, pînă la pierderea personalității…

 

– Foarte bună întrebare, foarte bună întrebare. Trebuie să fii atent cînd pui mie așa întrebări bune pentru că ar putea să-mi placă de tine, ha-ha-ha-ha…

– :)…

 

Chisinau-1005096

 

 

– Deci cu oamenii… hm. Știi, eu sunt o fire de colecționar. Eu cînd văd un om care îmi place, fie că e un jurnalist sau că e un președinte de raion sau un sportiv, nu contează, eu nu pot să mă gîndesc la nimic decît la cum să-l obțin. Și fac tot posibilul și-l obțin și atunci eu sunt fericit.

 

– Cîți oameni aveți în colecție acum?

 

– Cîteva mii. Asta care eu personal i-am obținut. Dar mulți din ei au căpătat de la mine pasiunea aceasta și se poate de spus că-s mai mulți… Stați că amuș aflu…  Pe state acum îs opt mii trei sute șaizeci și opt. Pe datorie sunt o mie trei sute zece.

 

– Ce înseamnă asta pe state și pe datorie?
– Pe state sunt cei care primesc de la mine bani pentru viața lor, ca să facă ce zic eu. Da pe datorie sunt cei cărora eu le-am iertat o greșeală sau care mi-s datori cu o favoare și fac ce zic eu fără bani.

 

– Foarte curios. Și pentru ce aveți nevoie de acești oameni?

 

– Eu la început îi strîngeam de plăcere sau uneori ca să mă apăr de dușmani. Dar cred că acest dar al meu a fost dat pentru destin pentru că destinul meu este să salvez Moldova. Și toți acești oameni care pînă acum trăiau haotic în conflicte fără sens, acum lucrează împreună și fac ceva cu sens.

 

– Adică toți acești oameni lucrează pentru Moldova.

 

– Da, da, pentru mine.

 

– Și care e planul Dvs. pentru salvarea Moldovei, ce ne așteaptă în viitor.

 

– Știți eu sunt un optimizator. Eu cînd văd că omul nu aduce valoare, eu îl obțin și îl includ în sistem ca să aducă valoare. Eu cred că optimizez Moldova.

 

– Bine, dar de fapt toate sursele Dvs. de venit sunt de fapt furturi din fluxurile financiare create de cetățeni sau de oameni de afaceri, ce are asta cu optimizarea?

 

– Sunteți naiv. Chiar credeți că înainte de sistemul meu din aceste fluxuri nu se fura sau că ele erau folosite pentru dezvoltarea Moldovei? Asta-i absurd. Peste tot se fura. Țara era în haos total.

 

– Păi și acum nu se fură?

 

– Tot se fură, dar nu fură mulți, și nu fură fără sens.

 

– Acum se fură cu sens.

 

– Da și asta e bine.

 

– Cum anume e bine?

 

– Cînd fură mulți, nu-i stăpîn și activul se dispare. Iată uitați-vă ce s-a întîmplat la Banca de Economii. Unu fura, altul fura și al treilea se gîndea — da eu de ce să nu fur mai mult? — și tot au furat și au furat pînă au distrus banca.

 

 

– Păi Dvs. tot ați furat de acolo.

 

– Asta-i altă discuție. Problema nu-i că am furat eu sau nu, problema e că furau mulți. Da acolo unde fur numai eu, eu am grijă ca obiectul să nu dispară. Toate întreprinderile care le controlez există și generează fluxuri, nu e haos ca înainte. 

 
– Și cum atragem investitori străini în Moldova, cum se vor crea locuri de muncă?

 

– Lăsați asta cu locuri de muncă. Eu mereu peste tot caut oameni capabili care vor să muncească și nu-i găsesc cu lumînarea. Nu vor moldovenii locuri de muncă, omul care are de muncit demult mucește. Asta-i unu.

 

Și doi. Eu nu pot înțelege de unde aveți voi în cap iluziile estea cu investitorii străini. Dacă vrei să știi eu sunt cel mai mare investitor străin în Moldova. Îs minute ca să faci o companie în străinătate, să transferi banii și să le aduci înapoi ca investiții străine. Acest termen demult e învechit. Nu contează de unde sunt investițiile! Important e să fie profitabile! Dacă domeniul nu e profitabil, nu o să ajute nici un străin. Iar, dacă e profitabil, care-i logica să-l dau cuiva? Iată avem doar cazuri cu electricitatea și cu telefonia mobilă cu investiții străine. Și în fiecare an sute de milioane de profit pleacă în străinătate aiurea. Eu de cînd mă chinui să rezolv această problemă, n-ai idee. Știi cum mă simt cînd văd cum banii iștea se duc? De asta îți zic – uită de investiții străine. 

 
– Să înțeleg că planul e să optimizați furtul și de la asta Moldova va fi salvată.

 

– Optimizarea furtului e optimizarea statului. Ce-i statul, dacă nu furt legal? Asta e. Problema noastră e că am moștenit furtul de la sovietici fără să schimbăm nimic. Noi de fapt n-avem furt independent… stat independent, el trebuie încă fondat. De la zero. Totul trebuie reorganizat.

Asta e o etapă, o dimensiune, ca să zic așa. Și apoi nu uitați că moldovenii de la stat fură de la mic la mare, da de la mine se tem să fure. Dar este și altă dimensiune. Iată de exemplu înainte. Erau administratori de întreprinderi furau și veneau la ei polițiștii, procurorii îi făceau dosar și storceau o grămada bani sau îl băgau la închisoare. De ce să steie omul la închisoare?! Asta e absurd, omul aducea contracte aducea bani și acum să stea închis și să aducă numai pierderi. Era nevoie de o regulă pentru că nu era regulă. Toată Moldova pierdea din cauza că era haos în domeniu.

 

 

– Adică, ce urmează este acumularea tuturor fluxurilor financiare și a tuturor oamenilor și asta e salvarea Moldovei?

 

– Da, așa și este. Înțelegeți, moldovenii mereu au fost sub alții. Ei înțeleg foarte bine că statul și este furtul. Ei niciodată nu au iubit statul, instituțiile… La noi mentalitatea e de haiduc. Omul nu are încredere în bunul comun, nu există așa ceva. Contează doar ceea ce ai înăuntrul gardului tău. Și cît mai mult ai, cu atît mai nalt e gardul. De aceea moldovenii tînjesc după un stăpîn, după un om puternic. Ei nu înțeleg focusu ista cu statul, cu concepturile abstracte. Lor le trebuie omu.

 

– Și Dvs. sunteți omul.

 

– Da, eu sunt omul. Acesta e destinul meu.

 

– Destinul Moldovei.

 

– Da, asta și am avut în vedere.

 

– Vă mulțumesc pentru sinceritate, sper să ne mai acordați interviuri sincere…

 

– Desigur, desigur. Eu încă am multe de spus.

 

(următorul interviu sincer va fi cu domnu Dorin)