Interviu sincer cu domnu Dorin (despre tineri)

Aniversării a 5 ani de activitate simbolică a Felinarului Infinitului Dacic, ce luminează întreg cosmosul de la intersecția străzilor Tighina și Bernardazzi, se dedică.

IMG_20160218_185030

Felinarul și Luna. str. Tighina.

– Bună ziua domnu Dorin.
– Bună ziua.

 
– Eu am început să fac o serie de interviuri sincere cu oameni politici, interviuri în care aceștia au ocazia să spună chiar ceea ce cred, fără consecințe politice nefaste…
– Știu, știu, am citit interviul cu domnul Vlad

 

 

– Da, în aceste interviuri contează mai puțin dacă ele au avut loc, pentru că ele sunt mai adevărate decît interviurile reale.
– Vă ascult.

 
– O să vă rog, pentru început, să comentați părerea multor prieteni de ai mei că cel mai mare păcat pe care l-ați comis nu e legat de tendere falsificate, de autorizații de construcție criminale sau de lipsa de viziune în dezvoltarea orașului…
– Nu-i chiar așa…

 
– …ci anume de faptul că ați ocupat un loc crucial pentru schimbarea clasei politice din Moldova, ați monopolizat rolul de tînăr politician, dar nu ați făcut nimic și ați distrus toate așteptările cetățenilor vizavi de posibilitatea ca tinerii să schimbe calitativ situația din țară.
– Înțeleg. Aveți dreptate aici, că în Moldova foarte multă lume spera că venirea tinerilor la putere va rezolva toate problemele și că vom trăi mai bine. Și, într-un fel, se poate spune că eu am distrus acest mit. Pe de altă parte, acei oameni au avut ocazia să se trateze de această boală și poate au învățat să se bazeze mai mult pe propriile forțe.

 
– Adică eșecul Dvs. politic are efect terapeutic…
– Succesul politic. Dvs. sunteți imparțial și acest interviu nu este corect, mai ales luînd în calcul faptul cum anume este el ticluit.

 

– E adevărat, dar cititorii țin cont de acest detaliu.
– În mod normal, eu aș părăsi acest interviu supărat.

 

– Fără îndoială. Dar sunt nuanțe. De aici nu plecați fără răspunsuri sincere.
– Să nu credeți că mă tem de acest lucru.

 

– Dle Dorin, de ce ați eșuat în promovarea unei noi generații de tineri politicieni, integri, competenți, școliți în vest cum se lucrează în echipă, transparent și eficace?
– Iar constatări în loc de întrebări. Bine. Iluzia asta cu tineriii care sunt altfel decît noi și vor scoate Moldova din mocirlă am purtat-o și eu un timp. Și am înțeles că nu doar acești tineri sunt exact așa calitativ, dar sunt mai proști din cauza diluării lor în ofertele regionale și globale. Tinerii buni din Moldova sunt supți mereu de burse, oferte de la companii, procesul de emigrare și așa mai departe. Tinerii care se lansează în politică în Republica Moldova sunt ca și mine – nerealizați profesional în nici un domeniu și măcinați de un complex puternic de inferioritate căpătat în anii de școală sau universitate. Politica e ultima șansă pentru ratații din toate liceele de a se manifesta ca masculi alfa. Asta e marele secret al politicii.

 

– Curioasă viziune.
– E bazată pe experiență, credeți-mă. Tinerii care au venit cu declarația că vor să mă ajute la primărie, aș putea să-i împart în trei tipuri. Primii sunt diletanți vorbăreți. Comentatorii. Cei care reușeau foarte mult și bine să vorbească, dar erau niște lenoși incompetenți în orice funcție. Sunt mulți din ăștia în Moldova.

 

– Dar exact așa sunteți și Dvs.
– Cu o mare deosebire.

 

– Care?
– Eu cîștig alegeri.

 

– Așa e.
– A doua categorie sunt cei care mă văd ca pe o punte pentru propria lor carieră politică și de fapt vor să mă înlocuiască într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat.

 

– Cum a fost Oleg?
– Și Oleg, dar și alții. Oameni care vin aproape de tine ca să te sape mai ușor.

 

– Și a treia categorie?
– A treia categorie sunt cei motivați economic. Oameni care vin ca să se îmbogățească din politică sau din administrație. Avarii cinici. Dar, să știi că din toate aceste trei categorii – marii balaboli, marii salvatori ai națiunii și micii hoțomani, unicii, cît de cît constructivi și previzibili sunt cei din categoria a treia.

 

– Hoții?
– Da. Ei din start sunt loiali, pentru că depind de acoperirea politică. Ei nu au nici o ambiție. Ei sunt ascultători și previzibili. Ei sunt motivați să lucreze, rezistă la campanii și la stresul din partid fără a crîcni pentru că știu că au ce cîștiga și au ce pierde. Nu sunt mofturoși, nu au viziuni și principii care mereu împiedică în orice proiect colectiv. Dacă o să analizezi atent lista noastră de consilieri, miniștri, deputați, vei observa că majoritatea celor promovați de noi sunt anume din această a treia categorie.

 

– Categoria micilor hoți.
– Categoria celor muncitori, loiali și previzibili.

 

– Tinerii care salvează Moldova.
– Da tu dă-mi alții! Încearcă să aduni tineri moldoveni competenți care să lucreze în echipă! Unde-s trei, acolo-s cinci grupări care se mănîncă între ei. Tot sistemul formării la noi – de la educația în familie, pînă la școală și universitate ne învață să nu lucrăm în echipă, să nu avem încredere unii în alții, creează narciși deprinși să obțină mult cu muncă mică!

 

– Cred că exagerați aici.
– Văd că nu te-ai tratat definitiv de mituri. Atîta timp cît mai sunt bolnavi politici ca tine, care cred în minuni și rețete, misiunea mea este incompletă și voi continua să cîștig alegeri. Asta e și bine, dar și rău, pentru că vă spun sincer, crucea pe care o duc nu este ușoară…

 

– Aveți un rol politic mesianic?
– Desigur. Eu, dacă vreți, aș putea fi înlocuit cu un stîlp din centru orașului pe care toți cetățenii ar veni să îl scuipe și să-l înjure pentru toate frustrările lor. Asta e unul din rolurile esențiale ale politicienilor – să ofere poporului un ecran pe care să arunce vina pentru viețile ratate. Înțeleg acest lucru și m-am învățat să îl accept. Am fost și lovit și scuipat și înjurat.

 

– Și de ce rămîneți blocat în acest cerc al nefericirii, dacă sunteți conștient de asta?
– În primul rînd eu nu sunt conștient de asta, nu uitați că e vorba de un interviu sincer și aceste lucruri eu nu mi le-aș recunoaște nici singur în baie, în gînd, pe întuneric, înainte de somn. În al doilea rînd dacă e să teoretizăm, această realitate politică nu trebuie văzută în alb-negru. Aceste complexe profunde alimentează și motivează mulți oameni să lucreze zi și noapte pentru a-și alimenta egoul și pentru a obține victoriile politice. Niciodată, dar niciodată nu mă simt mai împlinit și mai fericit, decît după anunțarea rezultatelor alegerilor la primărie.

 

Dacă m-aș analiza, aș fi conștient că aceste obiective pe care mi le propun sunt derizorii, că în marea schemă universală sunt primarul unui mușuroi uitat de lume și de istorie. Pe de altă parte, orice obiectiv e derizoriu, privit detașat. Și este oare cumva mai corectă o viață trăită în mod detașat, decît alta trăită cu pasiune, chiar dacă se pierde în bucurii efemere și fără sens? Nu am răspuns la această întrebare. Tu ce crezi?

 

– Eu sunt uimit, în genere, de faptul că dvs. vă puneți astfel de întrebări…
– Eu nu mi le pun.

 

– Oricum, e lesne de văzut că în perioada electorală lucrați ca un nebun, zi și noapte, pînă la completă extenuare.
– E adevărat.

 

– Dar imediat după alegeri, pur și simplu dispăreți, nu apăreți la locul de muncă, la ședințe aveți o mină plictisită, iar ochii nu vă strălucesc.
– E adevărat. Alegerile sunt pentru mine ca un examen. Și eu mereu am fost un tocilar de ultima sută de metri. Formatul unui examen pentru mine este clar – știu cine mă evaluează, îmi cunosc competiția, știu condițiile victoriei, știu că voi fi aplaudat și ridicat în slăvi după victorie.

 

Dar ce poate oferi, din acestea, reparația unei străzi sau interminabilul ping-pong birocratic legat de orice proiect administrativ? Nu sunt un om al rutinii. Dacă ar fi să fac ce vreu, aș merge la lucru numai pe un cal alb, îmbrăcat în zale de argint, iar pe drum aș salva prințese…

 

– De pe bilborduri?
– (tace)

 

– Ce ați transmite tinerilor din Moldova care se avîntă în politică chiar și acum, la sfîrșitul unei cariere ratate.
– Iar tu cu manipularea. O să-ți explic acuș ceva despre cariera mea ratată, OK? Tu crezi că fericirea unui politician e să-și vadă proiectele realizate sau să vadă că munca depusă aduce rezultate? Nu! Politicianul dorește să fie iubit de cetățeni. Iubit, indiferent de ceea ce face. Iubit și apreciat, mai ales dacă greșește, mai ales dacă face prostii. Și Filat și Dodon și Plahotniuc și Voronin mă invidiază și mă urăsc pentru că eu am avut momente reale de iubire totală din partea gloatei, de acceptare nu pentru ceea ce fac, ci pur și simplu pentru că sunt așa cum sunt.

 

Eu îmi pot permite cele mai lamentabile ieșiri, dar Chișinăul mă iubește ca pe un copil. Nu a fost în istoria Moldovei un politician mai alintat și mai adulat de popor, de aceea ca politician eu sunt un succes cum n-a mai fost și degrabă nu va mai fi. Așa că băgați-vă această teorie a carierei ratate înapoi acolo de unde iese.

 

Cît despre mesajul pentru tineri. Dacă sunteți motivați să vă implicați în politică și să salvați Moldova, înseamnă că sunteți bolnav. Veți trece prin nenumărate dezamăgiri și riscați să vă irosiți cei mai productivi ani din viață pe iluzii, trădări și certuri inutile. Politica nu e o carieră demnă. Politica te face hoț, te face un cinic în stare să mintă, să calce în picioare prieteni și să trădeze așteptările oamenilor sărmani, care depind de ajutorul statului. Nu veți salva nimic în politică, doar o să vă pierdeți propria viață și potențialul creator.

 

– Vă mulțumesc pentru sinceritate, sper să ne mai acordați interviuri sincere, au rămas multe de discutat.
– Nu mi-a plăcut această experiență.

 

– Asta-i situația.