Funcțiile microcandidaților

Alegerile prezidențiale născute, prin cezariană, de Curtea Constituțională vor fi pline de microcandidați. Ei sunt politicieni ce au cîteva sute de voturi, dar fonduri și sprijin de la partidele mari și alte părți interesate în anumite viitoruri pentru Republica Moldova. Îi cunoașteți. Sunt politicienii ratați, dar veșnici, care nu renunță la 0,05% din electoratul lor decenii după decenii.

De ce ar irosi cineva resurse pe politicieni care au mai multe degete decît alegători? Pentru furtul voturilor? Nu doar.

O să explic pe îndelete:

 

iongrosumoldova-1000175

1. Ei creează spam

La fel ca postacii puterii, rolul microcandidaților nu este să genereze conținut, ci, mai ales să-l acopere cu un strat gros de aberații. Pentru că apar în dezbateri și emisiuni și au timpi de reclamă la fel de mult ca politicienii reali, prezența microcandidaților ucide dezbaterea politică.

 

2. Ridiculizează candidații reali

Un politician serios pus în dezbatere vizavi de microcandidat, din start pierde din imagine. Incontrolabil, percepția publică egalează dimesiunile celor doi, ca Patul lui Procust.

 

3. Permit crearea fonului pentru sponsor

De obicei sponsorii microcandidaților sunt pe partea opusă a laturilor politice. Partidele de dreapta încurajează outsiderii de stînga să participe și invers. Mai ales invers. Metodele de creare a fonului sunt multiple. Un exemplu – validarea agendei electorale anunțate de sponsor. Chiar și combaterea vehementă îi dă valoare:

 

De exemplu un politician de stînga decide să pluseze în agenda electorală (setul de teme care se dezbat cel mai des în alegeri) tema transnistreană. Și produce un plan de soluționare prin autonomie lărgită. Candidații mari de dreapta vor ignora această temă, pentru că înțeleg că e o capcană și continuarea dialogului doar produce puncte pentru autorul planului. Și se găsește un microcandidat de extremă care organizează o conferință de presă și declară ceva scandalos, care la sigur va fi preluat, de exemplu: „Mai bine Moldova ar cumpăra 5 bombardiere decît să dea Tiraspolului autonomie”. Autorul planului iese cu replică. Pe fonul tăcerii celorlalți candidați, microcandidatul a creat opinia „de dreapta”. Candidații reali de pe dreapta sunt prinși în ofside – ei evident nu pot apăra declarația microcandidatului, dar nici nu mai pot ataca planul inițial, care acum pare pașnic și rațional. Și brusc toată societatea dezbate această temă.

 

4. Fură capitalul uman

Orice campanie electorală înseamnă oameni implicați, fie pe bani, fie voluntar ca activiști în toată țara. Numărul oamenilor capabili să convingă, să motiveze și să adune voturi e limitat. Microcandidații, chiar dacă nu sunt principali poli pentru astfel de oameni, oricum distrag o parte din talentele disponibile pe domeniul lor. Sunt partide în Moldova care nu acumulează mai mult de 1%, dar în campania electorală, în unul sau două raioane au cea mai bună echipă locală.

 

5. Sunt folosiți în operațiuni speciale

Mai ales în aruncarea compromatului. Cînd sunt 3-4 candidați importanți în cursă, ei nu vor arăta bine aruncînd direct cu zoaie în oponenți. Pentru asta e inventat „microcandidatul plin de zoi”. În mod ideal acesta e un fost membru a echipei, care scoate rufele murdare din bucătările foștilor colegi în momentele cele mai vulnerabile.

 

6. Creează „valuri”

Datorită accesului disproporționat la resursele mediatice, microcandidații pot crea efect de val, cînd sunt folosiți în grup. Unul după altul, la același interval, în ultimele săptămîni de campanie, aceștia se vor retrage în favoarea cuiva. Chiar dacă în sumă microcandidații reprezintă mai puțin de 2% din cetățeni, ei pot astfel crea iluzia unei mișcări de masă într-o direcție sau alta.

 

De ce ar accepta o persoană publică un astfel de rol înjositor?

Microcandidații pot „împușca”. Din droaia de pitici politici, discursul aberant al unuia din ei poate părea electoratului foarte atractiv și microcandidatul crește ca pe drojdii, devenind o problemă națională. Această șansă mică oferă adesea pretext pentru oameni raționali să accepte rolul de microcandidat în favoarea cuiva. Poate o să împușc? Poate lumea va înțelege? Poate voi reuși prin suport popular să mă eliberez de sponsor?

 

Va ploua cu microcandidați

La alegerile prezidențiale ce vin meteorologii anunță averse cu microcandidați. Mai ales pro-europeni, mai ales anti-plahotniuc, mai ales reformatori. Va fi așa o vînătoare de oameni cu legende potrivite, încît vor candida chiar și unii șefi de asociații de bloc (pro-europeni). În cazul reușitei acestei tactici, e posibil scenariul horror al turului doi Voronin vs. Dodon.

(exemplu teoretic:

Dodon 20%

Voronin 15%

Maia Sandu 12%

Andrei Năstase 10%

Ilian Cașu 8%

Marian Lupu 8%

Iurie Leancă 5%

Mihai Ghimpu 4%

Microcandidați: restul)

 

Cu cine ați vota? 🙂