Statul Islamic convine tuturor

Studiu de caz pentru strategia buturugii mici

Statul Islamic al Irakului și Șamului, cunoscut ca ISIS sau DAESH, după acronimul din arabă, împlinește peste o lună 10 ani de la fondare. Plămădit în anarhia Irakului post-Saddam, ISIS a ajuns să controleze un teritoriu mai mare ca Marea Britanie, cu o populație între 3 și 8 milioane de oameni, în pulsații de contracție și extindere asupra orașelor din Irak și Siria.

Puțini din voi știu că Moldova este oficial în război cu ISIS. Suntem membru al coaliției internaționale Inherent Resolve, formată din vreo 50 de state. În pofida declarației deschise de război primite de la state-membre NATO, dar și Rusia, Australia sau Arabia Saudită, Statul Islamic a rezistat 10 ani de lupte continue.

Explicația acestei situații paradoxale stă în alt paradox – existența Statului Islamic convine aproape tuturor.

 

Orientul Mijlociu

Regimul președintelui sirian Bashar al-Assad are în Statul Islamic o scuză pentru toate atrocitățile pe care le comite armata sa în războiul civil. Statul Islamic este o entitate atît de monstruoasă, încît pe fonul lui, oricine pare „mai bun” și „preferabil”. Barrack Obama, care a spus în mai multe rînduri ferm că Bashar trebie să plece din funcția de președinte în Siria, pleacă din funcția de președinte. Iar Bashar încă nu. În mare parte datorită Statului Islamic. Pe care Armata Siriană nu se grăbește să-l atace frontal.

Turcia este beneficiarul economic numărul unu al exporturilor de petrol ilegale ale ISIS, volumele fiind estimate la 2-3 milioane de dolari pe zi. În plus, Turcia vede drept cel mai mare pericol statalitatea kurdă, înfiripată de facto deja în nordul Irakului după al doilea război irakian. Kurzii, un popor fără stat, cu o populație de aproximativ 40 de milioane de oameni, majoritatea în Turcia, au de facto stat cu președinte, parlament și armată în nordul Irakului, iar Statul Islamic este inamicul Kurzilor atît în Irak cît și în Siria.  Săptămîna trecută armata turcă a intrat oficial pe teritoriul Siriei pentru a lupta cu ISIS, dar, de facto, înaintează cel mai mult pe teritoriile controlate de kurzi. În mai multe situații din acești 5 ani de război civil sirian, Turcia a avut de făcut alegeri foarte dificile între a ajuta kurzii sau a arăta lumii că susține de facto Statul Islamic, cel mai controversat fiind legat de asediul orașului Kobane.

Kurzii sunt cel mai de succes oponent al Statului Islamic. Nici armata irakiană și nici alianța siriano-iraniano-rusă, cu atît mai puțin „rebelii democrați” susținuți de SUA nu au avut asemenea succes militar contra ISIS cum a avut și are armata kurdă. Kurzii eliberează oraș după oraș, în armata lor luptînd și arabi suniți și yezidiți și voluntari kurzi din Turcia. Dar, vai, ajunși la 20 de kilometri de capitala ISIS – orașul Raqqa, kurzii au ezitat să o atace și au continuat să „elibereze” sate și orașe de-a lungul frontierei turce. Pentru Kurdistanul irakian, demult independent, de facto, cu propria economie, armată și structuri de stat, Statul Islamic a oferit o scuză ideală pentru extinderea teritorială din contul Siriei.

Arabia Saudită și aliații săi din Golful Arab vede în Statul Islamic un instrument de limitare a influenței Iranului șiit în regiune. Iranul este marele victorios al intervenției americane în Irak – Irakul „democratic” este dominat total de șiiți, care sunt prieteni buni ai Teheranului. În plus, Siria lui Assad este cel mai bun aliat al iranienilor. ISIS luptă cu ambele tabere. ISIS luptă chiar și cu unitățile speciale ale armatei iraniene care luptă de partea lui Assad în războiul civil.

Rusia, care a distras cu succes atenția de la criza ucraineană prin intervenția din Siria a atacat mult mai puțin ISIS-ul, decît opoziția „democratică” siriană, fiind chiar acuzată că bombardează oponenții ISIS pe liniile de confruntare. Pentru ruși existența și succesul teroriștilor ISIS developează impotența americanilor și europenilor de a rezolva probleme regionale în Orientul Mijlociu.

Americanii se limitează la bombardarea ISIS, fără intervenție terestră. Programele de instruire, înarmare și pregătire a „rebelilor sirieni” și a „armatei irakiene” au eșuat lamentabil, multiple investigații arătînd că mulți soldați instruiți de americani au ajuns cu tot cu armament în ISIS. ISIS rezolvă pentru Statele Unite o problemă mai veche – cea a dușmanului fioros și negativ – necesar mobilizării cetățenilor în finanțarea sectorului militar.

După prăbușirea Uniunii Sovietice și uciderea lui Bin Laden, ura, frica și patriotismul american nu a avut un punct mai bun de concentrare. ISIS e organizația teroristă „ideală”, ca în definiție. Comite atrocități de o cruzime incredibilă, cu o imaginație și o capacitate uluitoare de a le documenta, aproape artistic – de parcă ar fi un serial HBO. Oameni arși în cuști, copii care decapitează alți copii, omoruri în masă, spînzurări, crucificări, sclavie sexuală, atacuri pe sol european – toate ororile pe care le poate imagina un scenarist din Holywood – ISIS le realizează în practică. Și televiziunile nu ezită să le arate pentru a înfiora oamenii.

Și aici nu e vorba doar de argumentul conspirativ – ISIS mai are o funcție utilă pentru vest – el arată tuturor musulmanilor din lume cum ar funcționa în practică un califat islamic. Pentru că, dacă descreierați radicali gata să ucidă pe orice meridian, în numele unei ideologii (în Angola cu Che Guevara, în Cecenia cu Dudaev, în Spania contra lui Franco șamd.), se vor găsi mereu; în lumea islamică ideologia radicală islamistă a pătruns în ceea ce numim „clasa medie”. În „partea sănătoasă” a societății. Islamismul radical oferă pentru mulți musulmani iluzia unei alternative viabile regimurilor totalitare. ISIS vine să le destrame acest vis, fiind o realizare practică a celui mai nedrept și crud „stat” posibil. Un astfel de „stat islamic” nu își dorește nimeni la el în oraș.

Israelul are frontieră directă cu teritoriile controlate de ISIS în sudul Siriei, în jurul localităților Maarbah și Ayn Thakar, dar pe linia acesteia nu a avut loc nici un incident. ISISul nu se grăbește să atace Israelul și nici Israelul nu se grăbește să intervină în războiul de peste gard. Atît timp cît războiul civil slăbește și istovește inamicii vechi – Siria, Iranul și Irakul – el convine intereselor pe termen lung ale Israelului.

ISIS este o organizație condusă de foști securiști irakieni, majoritatea cu stagii lungi de ședere în închisorile americane din Irak. Carnea lor de tun, trimisă în atentate sinucigașe, inclusiv în autovehicule încărcate cu explozibil, sunt tineri radicali din Europa și Asia. Aceștia sunt racolați în moschei și pe forumuri internet. Pentru triburile de beduini din Pustiul Sirian, ISIS-ul este o armată străină de ocupație. Mii de ruși, francezi, belgieni, tunisieni, saudiți și originari din Asia Centrală, SUA, Australia și alte țări vin atrași de chemarea radicală la luptă contra tuturor. În ISIS luptă și moldoveni, cel mai cunoscut fiind „Abdullah Al-Moldovi”, un tînăr din Cahul care a apărut într-un clip promoțional al Statului Islamic. Acesta a fost omorît lîngă Kobane în timpul unui bombardament. (Redactare: Informația despre uciderea lui nu a fost confirmată.) ISIS-ul este un produs global.

Înainte de a trece la concluzii o să menționez expres că nu cred că ISIS este rezultatul unei conspirații globale. Nimeni nu a adunat toate aceste țări să le propună să creeze ISIS. Dar în încîlcita geopolitică a Orientului Mijlociu, stabilitatea acestui proiect terorist se datorează inclusiv situației strategice favorabile pe care a obținut-o. O situație ca de manual – o entitate luptă cu o coaliție numeroasă și folosește la maximum disensiunile dintre membrii acesteia pentru a descuraja acțiunile militare directe.

ISIS desigur trebuie distrus. Toate statele de mai sus ar dori ISIS să dispară. Dar fiecare actor, izolat, așteaptă ca rezolvarea practică a acestei sarcini și suporturile costurilor să fie pe umerii altcuiva. Poate chiar a oponentului regional. Și cu costuri cît mai mari. Și, de facto, s-a ajuns la situația cînd ISIS convine tuturor. Și împlinește în octombrie 10 ani de existență ca organizație statală ce ocupă și administrează propriul teritoriu.

O dată tristă pentru întreaga omenire.