Cum să fii moldovean și să fii fericit

E greu. E greu să fii moldovean și să fii fericit. Nici măcar nu există o rețetă. Visul american e legat de cîștigarea milionului sau a altei cifre în dolari. Indicatorul împlinirii vieții este banul. „If you are so clever show me the money”, nu-i așa?

Moldovenii au și ei o rețetă. Fă un copil, sapă o fîntînă, sădește un copac. Dar rețeta asta nu duce la fericire. Ea nici măcar nu este un vis. Ea e pur și simplu un „trebuie”. „Trebuie” să faci un copil, să sapi o fîntînă, să sădești un copac. Și? Și dacă am făcut asta? Nu știu. Contractul nu presupune nici o obligație a părții secunde. Ea nici nu există de fapt. „Trebuie” e impersonal. Ca plouă sau ninge. Cine ninge? Cine plouă? Cine poruncește acest trebuie? Unknown unknown.

Greu de definit fericirea moldovenească. Și nu avem o problemă doar cu conceptul de fericire. Avem o problemă și cu conceptul de moldovean.

Ce este un moldovean? Sunt eu un moldovean? Sunt vinovat. Moldoveanul ajunge în raiul școlar și primește de la șarpe cunoașterea adevărului. Că el, moldoveanul nu există, că e o invenție stalinistă, o greșeală a istoriei și că de fapt e român. Și odată cu „adevărul” primește și vina. Vina de a fi moldovean. Pentru că nu poți așa deodată să ștergi cu manualul tot ce ți-a spus bunica. Sau poți, de fapt. Unii pot. Comsomoliștii mereu au putut.

Vina de a fi moldovean duce la acoperirea zonei rușinoase cu o frunză. Uneori frunza e accent bucureștean, alteori e panglică tricoloră legată de rucsac, poate fi și o frunză „bucovineană”, „basarabeană” sau „vrînceană”, dar de multe ori e chiar o frunză roșie canadiană din pașaportul nou. Româneți voi în Europa voastră cu identitățile voastre rigide și veninoase, noi ne-om descurca cumva și în Quebec.

Sunt și cei cu affirmative action-ul. Care umblă așa goi prin jurul raiului și strigă „da, noi suntem moldoveni și nu ne rușinăm, acceptați-ne cum suntem, jos discriminarea”. Dar ei au două probleme. Prima este nevoia de validare. Cine e acel juriu care să „îi accepte și să le permită”? Dumnezeu a creat omul, da mai departe omul s-a creat singur. Juriul nu există, e iluzoriu, nimănui nu-i pasă. A doua problemă e că e mai dificil de acceptat că cineva s-a născut gay sau cu sexul greșit, decît că cineva se poate naște moldovean. Și pe urmă moldovenii nici măcar nu au parade, doar bancuri. Și accent greșit.

Așa că da, e greu să fii și una și alta. Și moldovean și fericit.

La urma urmei, de ce e așa de important să fii fericit? Au puțini sunt oamenii care se dedică suferinței? Sau lucrului? Sau copiilor? Sau alcoolului? Sau artei? Sau reparațiilor? Sau altora? Sau chiar nefericirii? Să fim sinceri, de cîte ori ne-am dus singuri în direcția nefericirii pentru a putea la sfîrșit să îmbrățișăm strîns identitatea de victimă, de oameni care „nu sunt făcuți pentru fericire și succes”?

Și nici să fii moldovean nu e chiar așa de important. Lumea e plină de posibilități. Vrei să fii canadian, geto-dac, sovietic, unio-european, cosmopolit, globalist ingliș-cool? E simplu. Îți iei viza, trecutul, sufletul și amintirile și te arunci în alte identități. Orice păcat poate fi refulat. Dumnezeu iartă. Oamenii au plecat din rai și s-au descurcat nu rău. Uite ce casă am. Uite ce mașină am. Iată ceremonia de absolvire a copiilor mei. Iată mormîntul meu.

****

Viața e scurtă, dar poate fi două. Una în care te naști, alta pe care o alegi. Pe care o construiești. Pe care o controlezi.

Tu, dacă vrei, rămîi aici. Eu mă duc acolo. Eu nu te judec. Uite ce casă am. Uite ce mașină am. Iată ceremonia de absolvire a copiilor mei. Iată mormântul meu.

Probabil fîntîna și copacul au rămas într-o versiune învechită a rețetei. Rețeta nouă e cea de mai sus. Casa, mașina, studiile copilului, mormîntul. Patru obiective. O problemă. Nu le poți bifa pe toate și să fii viu. Morții nu sunt nici moldoveni, nici fericiți. Ei sunt liberi de iluzii.

Așa că scoatem mormîntul din listă.

Și avem rețeta. Acum știi ce vrei de la viață. Pentru ce te-ai născut. Du-te la bancă, înhamă-te la trei credite și fii fericit, modovene. Fără frică și fără vină. Îmbrățișează noul tău vis.

Uite ce aroganță am. Uite ce iluzii am. Uite ce frici am.

Eu nu te judec.

****

(Караңгайлыг кара ховаа, о дыңгыл, дыңгылдай
Караш кыннып челер доруг, о дыңгыл, дыңгылдай
Карамайның сай-ла чажын, о дыңгыл, дыңгылдай
Саглаңнадыр челер доруг, о дыңгыл, дыңгылдай

Чиргилчинниг чиңге ховаа, о дыңгыл, дыңгылдай
Чиде дүжүп челер доруг, о дыңгыл, дыңгылдай
Чиңге кара сай-ла чажын, о дыңгыл, дыңгылдай
Чиндиңнедир челер доруг, о дыңгыл, дыңгылдай)