Principalu totul să fibă bine

El vroia să fie liber. Să poată merge în week-end la Milano să își cumpere costume și ceasuri. Să nu știe cîți bani are pe card. Să își ia mașina ceea, ca la Ghena. Să închirieze apartamentul în penthouse-ul blocului din centru. Lîngă Ana. Să meargă în Maldive, să călătorească prin Tailanda și Indonezia. Să pună de acolo fotografii pe instagram. El vroia să fie mereu în țări în care nimeni nu-l știe și tuturor li-i totuna de viața lui.

Ea vroia să îi hrăneacă mai bine. Măcar o dată pe săptămînă să fie pește și fructe proaspete – zilnic. Și vroia Xenia să nu mai plîngă noaptea prin somn. Și vroia să fie iar cald, ca să nu înghețe la primblare. Și vroia să vină măcar cineva să o viziteze, măcar și Nana Nina, nu contează. Și să vină paznicul să spună față de toți că are un vizitator. Și cărți noi la bibliotecă ar fi bine.

Yenice, Aksaray

Ea vroia primblare prin pădure. Ea vroia să fie muzică și să nu fie oameni. Ea vroia să fie soare și să fie cîntece de păsări. Vroia bîzîit de gîngănii și ținuturi de mînă. Ea vroia fluturi și pupuri. Din cei mici alb-verzui și mari, cu aripi roșii, negre și galbene. Ea vroia să simtă dacă florile de toamnă au miros. Ea vroia foșnet de frunze și să se oprească timpul. Ea vroia să îi trezești amintiri uitate. Amintiri care încă n-au fost.

Ei vroiau dreptate. Vroiau să obțină ceea ce era, de drept, a lor. Vroiau să învingă. Sistemul, avocații, procurorii, dar mai ales pe ceilalți. Ei vroiau răzbunare, dar nu cu răutate, ci corectă. Ei vroiau ceea pentru ce au muncit atîta și le-a fost luat. Ei vroiau să își recapete proprietățile și liniștea. Ei vroiau să nu mai fie compătimiți.

El vroia să-l lase toți în pace. Și să poată merge fără cîrje. El vroia să aibă prieteni. El vroia lumea să nu îl privească cu dispreț în stradă și vroia un palton nou. Nu nou, măcar cît de cît. Și o ladă de vodcă. Nu, două. Și să se întoarcă femeia ceea, cum o chema, să facă curat în casă, să facă mîncare. Și să i se ierte datoriile. Și să fie iar copil să meargă la cules mere cu clasa. Și să fie și Lenuța cu ei. Și să fumeze cu pațanii în curtea școlii și să spună bancuri porcoase și să scuipe. Și să alerge la vale. Din toată viteza.

El vroia să iasă cumva din tăt asta. Să încerce să strîngă niște bani în secret și să o frece undeva în străinătate să scape de ei. Să uite toți de el și să nu-l caute. Și să îi permită să-și ieie cu el familia și să-i lase în pace părinții. Și cîinii, cumva și cîinii să-i ieie. De-amu colecția de arme și vinuri, Dumnezeu cu dînsele. Da măcar familia și cîinii și pe dînsu să-l lase să plece și să scape.

Ea vroia vecinii să înceteze să fumeze, să beie și să strige. Vroia ca poliția să ia măsuri. Și protecția socială să le ieie copilul, măcar cineva să aibă grijă de el. Și vecinii să nu o privească cu ură cînd cheamă poliția și protecția socială. Și vroia ca oamenii să iasă la subotnicele pe care le organiza, măcar o dată. Și măcar o dată cineva să aprecieze că mătură scara de 15 ani, ca să trăiască ca oamenii. Ea vroia să se schimbe mentalitatea și toți să devină ca dînsa.

El vroia la sală. Vroia să slăbească. Și vroia alt lucru. Sau măcar să fie promovat. Sau măcar salariul să i-l mărească. Și vroia o vacanță, să vină mai repede luna iulie. Și vroia să atingă vînzările pentru bonus. Și vroia pantofi noi. Și un costum n-ar strica. Și un pokeraș seara cu băieții, da să nu-și deie sama Antonina. Și o mașină nouă. Și să doarmă opt ore pe zi. Măcar o dată pe săptămînă. Și să lase băutul. Și să slăbească, măcar opt kilograme. Și să meargă măcar o dată pe lună la sală, dacă tot plătește abonamentul cela dolbanăi.

Un om avea doi fii. Și ducîndu-se la cel dintîi, i-a spus: Fiule, du-te azi și lucrează în via mea. Iar el, răspunzînd, a zis: Mă duc, Doamne, și nu s-a dus. Mergînd la al doilea, i-a zis tot așa; acesta, răspunzînd, a zis: Nu vreau, apoi, căindu-se, s-a dus.