Da chiar nu se poate oleacă mai-ncet!?

Unicul mod prin care Borea se conecta cu lumea era enervarea. În lipsa enervării, tot ce făcea Borea era să beie. Bere ziua, vodcă spre sară. Femeia nu-l trevojă, îl știe bine și își căta de treabă. Borea nu își făcea griji pentru ea, pentru că grija nu făcea parte din setul lui de instrumente.

Și la lucru Borea era tot așa. Nu făcea nimic, pînă nu venea cineva să-l enerveze. Fie că era un client, fie că era vreun șef, numai în enervare maximă putea Borea să se concentreze și să facă lucrul. Și salvarea lui era că se enerva ușor și enervat avea o putere de concentrare uluitoare. Putea pe nervi să lucreze 12 ore fără pauză, cu o eficiență maximă. După care o săptămînă să nu facă nimic.

Da iaca Liuba, din contra, își făcea griji. Pentru că așa cum din Borea putea să iasă numai enervare, toată ființa Liubei se manifesta prin grijă. Era Liuba, în jurul ei, cît vedei, se întindea lumea și între lume și Liuba era numai grijă.

De aceea la școală Liuba avea clasa plină de flori și plante decorative. Pentru fiecare copil tremura și înainte de fiecare lecție deschisă leșina. Liuba tare se temea pentru toți și tuturor le spunea la despărțire să fie foarte atenți și să aibă mare grijă. Cît era la lucru își făcea grijă pentru ce se întîmpla acasă (acasă nu se întîmpla nimic), iar odată ajunsă acasă își făcea griji de plantele de la lucru.

— Of măi Borea, a zis Liuba.

— M? A întrebat Borea.

— Îmi fac griji măi Borea, a zis Liuba și și-a acoperit gura cu mîna, privind undeva în dreapta de parcă ar fi căutat un lucru pierdut.

— Și deam? a întrebat Borea, care s-a ridicat un picuț de pe divan, cu o mînă ducînd halba spre gură, iar cu alta dînd mai încet televizorul. 

Lui Borea nu-i plăceau discuțiile, dar el știa, din lunga experiență conjugală că ele-s ca durerile de dinți – cît mai devreme le abordezi, cu atît mai puțin dor.

— Îmi fac griji măi Borea, spunea Liuba într-una, ba aranjînd un ștergărel, ba spălînd un talger.

— Liubă hăi, mîrîia Borea sacadat printre replicile din serial, tăt normal. Pauză. Tăt îi normal. Niște replici mai lungi din televizor. Tăt a să șie normal. Pauză. Tu glavna – nu-ți face griji.

Aici Liuba, care deja de zeci de ori își tot ștergea palmele de șorț nu a rezistat. A podit-o plînsul.

Borea s-a uitat la ea și a inspirat adînc-adînc aer în piept. Era liniște. Liuba își ștergea palmele de șorț, lacrimile îi curgeau pe obraji. S-a apropiat de speteaza unui scaun și a strîns puternic scîndura de sus. Borea a expirat.

— Eu îmi fac griji, Borea, a șoptit Liuba, fără să-și dea seama dacă vroia sau nu vroia ca Borea s-o audă.

Borea a auzit-o.

— Numa nu mă înnerva Liubă hăi, n-a rezistat Borea. Numa… și aici vocea lui a început a glăsui în silabe răspicate… te rog eu nu mă î ner va.

— Nu te înerva, Borea, a mîrîit răgușit glasul Liubei.

— Ap eu te rog, o mai zis o dată Borea și o dat mai tare la televizor.

Liuba a dispărut pentru cîteva minute în bucătărie, a porăit prin frigider după care s-a făcut liniște. Borea a simțit cu ceafa că femeia se uită fix la dînsu. Și el asta nu putea suferi. Asta îl scotea din sărite. Liuba își făcea griji. Moda asta a ei de a-l privi așa lung mult timp, pe ascuns, de parcă el era vinovat de ceva îl făcea să turbe. S-a întors brusc și i-a prins privirea.

— Nu blin, Liuba, dumnecatu lu mîc-ta, de cîte ori te-am rugat să nu te uiț așa la mine! a început a urla Borea.

Nu vom reda tot monologul. L-a ținut vreo 15 minute. A înjurat, a adus argumente, a început să se sfădească singur cu el și cu cît mai mult se enerva, cu atît mai mult se enerva. Serialul și berea au fost uitate, Borea era un ghem de viață. Îl auzeau vecinii, îl auzeau trecătorii, îl auzeau și hulubii de sub acoperiș. Borea era enervat.

Liuba îl privea cu grijă și cu fiecare strigăt, cu fiecare gest aprig, simțea cum suflețelul ei alarmat se liniștește. Grijile parcă se făceau mai mici, mai mici, pînă au dispărut cu totul. A mers în baie și, în timp ce Borea continua să urle, și-a aranjat un pic părul și, întinzînd gîtul pe ușă ca să vadă dacă Borea e în continuare în dormitor și-a scos în două mișcări sutienul de sub halat.

Borea a mai strigat ceva, apoi s-a liniștit brusc și s-a așezat pe divan. Liuba s-a apropiat încet și s-a așezat lîngă el.

— L-o mai prins pe acela? a întrebat arătînd cu bărbia spre televizor.

— Nu, a răspuns Borea gesticulînd cu berea în mînă, da au scos din telefonul ei fotografiile și au găsit garajul.

— Oho, a spus Liuba.

Au privit un timp serialul pînă a început reclama.

— Fa Liubă, tu cîte-odată așă de tare mă enervezi, a spus liniștit Borea, simțind sub palma dreaptă schimbarea vestimentară a femeii.

— Dacă mi-i în grijă Borea, a răspuns încet Liuba și și-a frecat gingaș nasul de obrazul omului.

Добро пожаловать на этот белый свет 
Привет, ты словно прилетел сюда с других планет 
Всех нас порадовать, добро пожаловать 
На этот край земли, здесь все свои. 

Мы позовём из океана корабли 
И будем праздновать. 

Останься с нами пусть когда-нибудь 
Любая жизнь давно закончившая путь 
Начнётся заново.