Nu scînci, tu ești înghețata

Cercul populist e simplu. Politicienii află din sondaje și big data ce vor oamenii. După care formulează promisiuni care se potrivesc așteptărilor majorității.

Și ce vor oamenii? Cel mai des – să consume mai mult. Să aibă o casă mai mare, o mașină mai bună, mîncare mai abundentă, vacanțe mai exotice și rufe mai scumpe. Deschideți instagramul.

Cu resurse limitate pe care le oferă realitatea, iluzia populistă funcționează doar în credit. Guvernele se împrumută și aruncă banii în consum. Oamenii votează politicienii cei mai iresponsabili fiscal și toți sunt fericiți.

Dar sunt imposibilități.

O imposibilitate e catastrofa ecologică și eu nu vorbesc despre viitor. Noi ne aflăm acum în catastrofă ecologică. Bunicul meu avea acces la apă bună de băut din fîntînă, la aer curat, la mîncare naturală, inofensivă, la liniște, la viață cu puțin stres, eu nu am aceste binecuvîntări. Și nici tu.

Nici un sat nu mai are apă bună de băut în fîntînă. Morțile de cancer sunt în permanentă creștere. Răsuflăm fum de rable cu filtre scoase și mîncăm cele mai nocive și necalitative alimente, în lipsa oricărui control al acestora. Fermierii noștri toarnă chimicate în sol, fără nici o grijă, inclusiv neomologate sau interzise în alte țări, iar legumele irigate cu apă din Bîc mai la vale de Chișinău le mîncăm acasă și în restaurante. Pădurile se rad, legal, de „specialiștii” de la Moldsilva, iar izvoarele și rîurile seacă. Tot șmecherul scoate apă din arteziene, inclusiv pentru irigare. Dezastrul e aici și acum, nu mai trebuie să ne temem de viitor.

A doua imposibilitate o arată criza Covid-19. Pandemia e un pericol pe care nu-l putem învinge individual. Și pandemia nu poate fi învinsă cu „măsuri populare”. Carantina este nepopulară. Restricțiile de călătorie sunt nepopulare. Purtarea măștilor – nepopulară. Trecerea școlilor pe online – nepopulară. Cu populism nu ai cum învinge o pandemie. Trebuie decizii, ca în vremurile vechi și uitate – decizii mature. Decizii orientate pe riscurile reale și binele comun, nu pe sondaje.

Declinul populismului e global. S-a văzut și în SUA, se vede și în Moldova. Ambele țări au fost conduse de președinți populiști, aleși de cetățeni, președinți care:

– au ignorat seriozitatea amenințării,
– au întîrziat cu măsurile restrictive,
– au transformat discuțiile legate de epidemie în bîlci politic,
– au folosit argumentul pseudo-democratic (oamenii nu vor) ca scuză pentru decizii proaste,
– au contribuit decisiv la pierderea luptei cu pandemia,
– au pierdut alegerile după un singur mandat.

Sondajele developează dorințele. Oamenii vor o viață îmbelșugată și fără griji. E normal. Ei se întristează atunci cînd statul ia decizii care le limitează și le creează disconfort – și asta e normal. Dar atunci cînd la capătul drumului confortabil așteaptă moartea, liderii au obligația să schimbe itinerarul. Să ducă oamenii în pustiu.

Eram sigur acum un an că populismul va fi măturat din politică de Covid-19. Eram sigur că în fața morții, societățile vor renunța la divinitatea supremă – consumul – și se vor reorganiza, cu renunțări, cu greșeli, cu dezbateri, dar se vor reorganiza pentru a opri această copilărie globală în care am tot mas.

În copilărie sunt momente cînd urletele și datul din picioare aduc înghețata, dar sunt momente cînd înghețata fizic nu poate fi livrată. Înghețată nu-i, iar în pădure, după copac ne pîndește jaguarul. Și înghețata suntem noi. Și trebuie să încetăm să scîncim și să fim extrem de precauți, atenți și lucizi, dacă vrem să trăim.


I’ll be clickin’ by your house about two forty-five
Sidewalk sundae strawberry surprise
I got a cherry popsicle right on time
A big stick, mamma, that’ll blow your mind