Documentarul Moldova 89-91 va fi arătat la Moldova 1

Anul trecut am lucrat la un film documentar despre independența Moldovei. Am fost invitat în proiect de regizorul Eugen Damaschin și producătorul Anastasia Primov. Treaba mea a fost să fac documentarea, scenariul și interviurile cu cei 16 oameni care apar în film. E vorba de Mircea Snegur, Nadejda Brînzan, Vladimir Voronin, regretatul Stepan Topal, surorile Osoianu, Iurie Roșca,  Igor Dînga, Lică Sainciuc, Nicolae Pojoga, Eduard Volkov, Vasile Malanețchi și Sergiu Musteață.

Asta e partea vizibilă a efortului.

În paralel au mai fost discuții și negocieri cu mai mulți protagoniști interesanți și care aveau ce povesti, dar din varii și fără motive multe negocieri au rămas fără finalizare.

S-a adunat un material enorm, bine filmat, datorită echipei de operatori conduse de maestrul Roman Canțîr. Din vreo 30 de ore de interviuri, în montaj au intrat vreo 70 de minute.

E mult de vorbit despre acest film, dar o să spun mai multe după ce o să-l vedeți.

Va fi arătat la Moldova 1, sîmbătă, 23 martie 2019, la ora 20:00.

Să nu spuneți că nu v-am spus.

Iaca trăileru:

 

Izba Gepidului - un nou restaurant în centrul capitalei

Spațiu ai găsit. Reparație ai făcut. Tot felul de bîrne primitive date cu lac și capete de mistreți ai atîrnat. Mese din lemn masiv și fețe de masă cu broderie roșie ai întins. În fața ușii ai pus cactuși, gnomici și inscripția „În curînd…” În spatele clădirii stă o căruță plină cu fîn. În viceu de-asupra unitazului atîrnă un ghiveci cu flori din plastic. Pe pereți – o suliță, harta României Mari, fotografii din secolul XIX, polobocele cu desenul unui strugure sub care scrie Moldova și covorașul cu Eminescu un pic încrușăt.

Totu-i gata.

Vreo trei nunți – deja rezervate. Ai ristaran. Tradițional.

Dar n-ai denumire.

Nici o problemă – te ajutăm noi. Alege din prima coloană cuvîntul din dreptul inițialei prenumelui și din a doua coloană cuvîntul din dreptul inițialei numelui de familie și ai denumirea ideală.

Turnați jin și dați găluște.

 

A – Casa

B – Bojdeuca

C – Spelunca

D – Beciul

E – Izba

F – Popasul

G – Curtea

H – Gura

I – Lunca

Î – Urletul

J – Zabegalovca

K – Samovarul

L – Prispa

M – Șezătoarea

N – Sfatul

O – Mansarda

P – Hăleala

R – Cuptorul

S – Bordeiul

T – Sărăieșul

U – Botezul

V – Podnavesul

W – Herghelia

Y – Coștireața

Z – Pridvorul

A – Dacului

B – Getului

C – Geto-dacului

D – Daco-românului

E – Haiducului

F – Costobocului

G – Gepidului

H – Pîrcălabului

I – Basarabiei

Î – Boierului

J – Jupînesei

K – Mușteriului

L – Vânătorului

M – Neamului

N – Patriotului

O – Voievodului

P – Trădătorului

R – Mancurtului

S – Ocupantului

T – Domnitorului

U – Sihastrului

V – Potlogarului

W – Baistrucului

Y – Cocostârcului

Z – Dăinuirii

Ce denumire are restaurantul tău?

*Acest articol nu a fost sponsorizat de Curtea Boierului, Casa Dacă, Vatra Neamului, Roata Vremii, Casa Mamei, Popasul Dacilor, Colina Pinului, Curtea Moșului, Crama Basarabiei, Villa Etnică, Casa din Luncă, Cetatea Veche, Popasul Călătorului, Gura Cuptorului, Casa Armenească, Casa Nașului, Cuptorul cu lemne,  sau alte restaurante excelente cu bucătărie incredibil de tradițională.

 

Da amu? Peste tăt - numa banane!

Iaca xlovu Nanu Tolea. Be de crapă, da cînd s-apucă de lucru – nimeni în brigadă nu lucrează așa bine ca dînsu. Sau să zicem Mașa de la magazin. Amăgește la kilogram da tot timpul îmi spune dacă carnea e proaspătă și ce salam mai bine să nu cumpăr. Sau iaca Artiom. O lună își bate femeia da pe urmă un an o țîne ca pe-o caralevă.

Tăț au cîte ceva. Dacă să cați așa să te-anini.

Iaca Ivan Vasilevici. Fură din biuget ca un nasos, da cînd ț-a trage un anecdot la pauza de masă, tot colectivu se tăvălește pe sub masă. Tare bun om. Sau iaca Liubovi Alexandrovna – tot timpul se-ntîrzie cu scrisorile, da în schimb un an jumate o adus mai departe pensia bunicii, Dumnezeu s-o ierte. Sau iaca vecinu ist nou, cum îi zice – Denis. Om mai spurcat la gură nu găsăști, da cine a venit să-mi încarce acumuliatoru cînd am rămas în drum? A?

Așa-i. Cum n-ai da, ceva e rău, da ceva nu-i bine.

Fes, Morocco

Iaca ieri m-am dus la pădure să-mi ieu cîtevai cuburi. Ap ce crezi, pădurarul cela nou, animalul n-o vrut în ruptul capului. Nici cu bani, nici cu lăcrimi. Da baistrucu ista al meu zice – bravo păduraru că păzește pădurea, zice. Poate să te las în pădure zic. Ț-închipui? Zic, tu nu crede tăt ce te-nvață la școală, că mîine-poimîine ni-i veni român acasă. Da de-nghețat anu ista o să înghețăm, zic, ecologic, dacă tare vrei.

Nu-i rău fără ghine.

Iaca cumătru Ion s-o dus la Rusia cu mere, l-o ținut în vamă o săptămînă, o intrat în datorii de s-te ferească Dumnezeu, numai pe frigider și pe tot ce era acolo de plătit. Asta prin nouășcinci, îmi pare că. Și pe drum înapoi, ușis vine, ușis. N-o rămas pe dînsu nică de om. Distrus era, înțelegi? O intrat într-o cantină sub Kiev și pe loc s-ondrăgostit de dînsu Lizocica ceea a lui, haholca. Zice cînd l-am văzut așa de ușis, zice, am știut că-i a meu. Așa-i e femeie. I s-o trezit ceva într-însa. Iaca al patrulea copchil îi-n clasa șăsa. Da vinde bî merele celea și cine știe ce ajiunje?

Așa că, vorba ceea.

Iaca eu pri soiuze jisam banane cu ochii deschiși. Prășăm și mă închipuiem cum mănînc banane. Doamne ferește ce mai vroiem banane. Da amu? Peste tot banane și ce crezi? Nu pot în ochi să le văd.

Ascultă ce-ți spun.

 

Aceasta a fost ultima picătură. Eu încă așa bătaie de joc n-am văzut.

Ultima acțiune politică a pus capac la toate. Pentru mine personal a fost ultima picătură. Eu multe le înțeleg și le pot accepta, dar așa o bătaie de joc în așa hal – asta e culmea. Ei chiar cred că cetățenii vor înghite totul? Ei chiar cred că pot minți fără măsură doar pentru că oponenții lor sunt și mai cinici?

Adică, după tot ceea ce s-a întîmplat în ultimii ani, să ieși și să faci cu non-șalanță promisiuni de viitor? Eu chiar nu înțeleg – cineva îi mai crede? Mă uit la oamenii de pe facebook și mi se face silă de unele comentarii. În ce țară trăim! Și acești oameni sunt vecinii, prietenii, neamurile noastre.

Dacă mai lăsăm așa situația să degradeze, nu se vor mai schimba degrabă lucrurile. Și cînd mă gîndesc la asta – îmi vine să turb. Adică chiar sub ochii noștri are loc această comedie și noi facem share la mîțișori. Păi ei anume asta și vor.

Și acești oameni sunt prietenii, vecinii rudele noastre. Ei chiar cred că noi vom înghite totul? Ultima acțiune a pus capac la toate.

De fapt, să recunoaștem, noi, oamenii care știm cît de cît situația reală, pe teren, la altceva nici nu ne puteam aștepta, la ce se întîmplă acum în lume. Nu totul încă e pierdut, dar e clar că nimic nu mai poate fi salvat. Adică chiar sub ochii noștri are loc această comedie și noi facem share la mîțișori. În ce țară trăim! Eu multe le înțeleg și le pot accepta, dar așa o bătaie de joc în așa hal – asta e culmea.

Ei chiar cred că pot minți fără măsură doar pentru că oponenții lor sunt și mai cinici? Dacă mai lăsăm așa situația să degradeze, nu se vor mai schimba degrabă lucrurile. Ultima acțiune a pus capac la toate. Ipocrizia fără limite a atins noi culmi, care sunt posibile doar într-o țară fără cetățeni. Și cînd mă gîndesc la asta – îmi vine să turb.

Pentru mine personal a fost ultima picătură. Pentru mine personal a fost ultima picătură. Ultima picătură. Pentru mine. Personal. Eu multe le înțeleg și le pot accepta, dar așa o bătaie de joc în așa hal – asta e culmea. Pentru mine personal a fost ultima picătură. Eu multe le înțeleg și le pot accepta, dar pentru mine personal asta a fost ultima picătură.

Așa o bătaie de picătură în așa personal – asta e culmea. Pentru mine picătură asta a fost o bătaie de personal. Eu multe le accept și multe le ultima picătură, dar joc în bătaie personal nu pot accepta. Pentru mine. Eu multe le pot bate în picătură și personal joc, dar asta e culmea. Eu culmea personal picătură pentru mine bătaie.

Așa o picătură de joc pentru mine – asta e culmea.

 

Principalu totul să fibă bine

El vroia să fie liber. Să poată merge în week-end la Milano să își cumpere costume și ceasuri. Să nu știe cîți bani are pe card. Să își ia mașina ceea, ca la Ghena. Să închirieze apartamentul în penthouse-ul blocului din centru. Lîngă Ana. Să meargă în Maldive, să călătorească prin Tailanda și Indonezia. Să pună de acolo fotografii pe instagram. El vroia să fie mereu în țări în care nimeni nu-l știe și tuturor li-i totuna de viața lui.

Ea vroia să îi hrăneacă mai bine. Măcar o dată pe săptămînă să fie pește și fructe proaspete – zilnic. Și vroia Xenia să nu mai plîngă noaptea prin somn. Și vroia să fie iar cald, ca să nu înghețe la primblare. Și vroia să vină măcar cineva să o viziteze, măcar și Nana Nina, nu contează. Și să vină paznicul să spună față de toți că are un vizitator. Și cărți noi la bibliotecă ar fi bine.

Yenice, Aksaray

Ea vroia primblare prin pădure. Ea vroia să fie muzică și să nu fie oameni. Ea vroia să fie soare și să fie cîntece de păsări. Vroia bîzîit de gîngănii și ținuturi de mînă. Ea vroia fluturi și pupuri. Din cei mici alb-verzui și mari, cu aripi roșii, negre și galbene. Ea vroia să simtă dacă florile de toamnă au miros. Ea vroia foșnet de frunze și să se oprească timpul. Ea vroia să îi trezești amintiri uitate. Amintiri care încă n-au fost.

Ei vroiau dreptate. Vroiau să obțină ceea ce era, de drept, a lor. Vroiau să învingă. Sistemul, avocații, procurorii, dar mai ales pe ceilalți. Ei vroiau răzbunare, dar nu cu răutate, ci corectă. Ei vroiau ceea pentru ce au muncit atîta și le-a fost luat. Ei vroiau să își recapete proprietățile și liniștea. Ei vroiau să nu mai fie compătimiți.

El vroia să-l lase toți în pace. Și să poată merge fără cîrje. El vroia să aibă prieteni. El vroia lumea să nu îl privească cu dispreț în stradă și vroia un palton nou. Nu nou, măcar cît de cît. Și o ladă de vodcă. Nu, două. Și să se întoarcă femeia ceea, cum o chema, să facă curat în casă, să facă mîncare. Și să i se ierte datoriile. Și să fie iar copil să meargă la cules mere cu clasa. Și să fie și Lenuța cu ei. Și să fumeze cu pațanii în curtea școlii și să spună bancuri porcoase și să scuipe. Și să alerge la vale. Din toată viteza.

El vroia să iasă cumva din tăt asta. Să încerce să strîngă niște bani în secret și să o frece undeva în străinătate să scape de ei. Să uite toți de el și să nu-l caute. Și să îi permită să-și ieie cu el familia și să-i lase în pace părinții. Și cîinii, cumva și cîinii să-i ieie. De-amu colecția de arme și vinuri, Dumnezeu cu dînsele. Da măcar familia și cîinii și pe dînsu să-l lase să plece și să scape.

Ea vroia vecinii să înceteze să fumeze, să beie și să strige. Vroia ca poliția să ia măsuri. Și protecția socială să le ieie copilul, măcar cineva să aibă grijă de el. Și vecinii să nu o privească cu ură cînd cheamă poliția și protecția socială. Și vroia ca oamenii să iasă la subotnicele pe care le organiza, măcar o dată. Și măcar o dată cineva să aprecieze că mătură scara de 15 ani, ca să trăiască ca oamenii. Ea vroia să se schimbe mentalitatea și toți să devină ca dînsa.

El vroia la sală. Vroia să slăbească. Și vroia alt lucru. Sau măcar să fie promovat. Sau măcar salariul să i-l mărească. Și vroia o vacanță, să vină mai repede luna iulie. Și vroia să atingă vînzările pentru bonus. Și vroia pantofi noi. Și un costum n-ar strica. Și un pokeraș seara cu băieții, da să nu-și deie sama Antonina. Și o mașină nouă. Și să doarmă opt ore pe zi. Măcar o dată pe săptămînă. Și să lase băutul. Și să slăbească, măcar opt kilograme. Și să meargă măcar o dată pe lună la sală, dacă tot plătește abonamentul cela dolbanăi.

Un om avea doi fii. Și ducîndu-se la cel dintîi, i-a spus: Fiule, du-te azi și lucrează în via mea. Iar el, răspunzînd, a zis: Mă duc, Doamne, și nu s-a dus. Mergînd la al doilea, i-a zis tot așa; acesta, răspunzînd, a zis: Nu vreau, apoi, căindu-se, s-a dus.