Categorie: Chișinău

 

Cîteva idei despre pietonala Veronica Micle

Textul de mai jos nicidecum nu vrea să demotiveze grupul de oameni care fac ceva pentru. Jos pălăria și tot respectul pentru cei care reușesc să transforme entuziasmul în presiune. În cel mai trist caz pentru mine textul va fi citit ca o critică sau ca o tentativă de a demotiva. E doar o înșiruire rapidă a gîndurilor care îmi treceau în timpul evenimentului organizat de Centrul de Urbanism. Poate ajută pe cineva.

 

  1. Pietonala nu e monument

Imaginați-vă un oraș în care nu există tramvai (nu va fi tare greu). Și iată locuitorii acestui oraș văd că în alte orașe este tramvai și vor și ei tramvai. Și se adună un grup de inițiativă care reușește undeva la marginea orașului să construiască pe un deal o linie de tramvai de 1 km. La început oamenii vin să vadă ciudățenia, se primblă un pic, dar cu timpul numărul oamenilor scade. Grupul de inițiativă bate alarma – hai să atragem oamenii pe dealul cu tramvai, hai să organizăm evenimente, festivaluri, hai să amenajăm în jur să fie frumos. Oamenii politici arată cu degetul la proiect și spun – iată vedeți – orașul nostru nu e gata pentru tramvai. Tramvaiul nu are nici un sens. Oamenii nu folosesc tramvaiul. Tramvaiul e un eșec.

 

Dacă să ignorăm exagerarea, la fel stau lucrurile cu inițiativa de a face din Veronica Micle stradă pietonală. Strada nu unește nimic cu nimic, la moment fluxul de pietoni pe ea e probabil cel mai redus din tot centrul. Nici nu e de mirare că propunere să fie aleasă anume această stradă vine chiar de la Direcția Transport. Pentru că strada ceea nu trebuie nimănui – nu folosește ca drum, ca spațiu prin care oamenii ajung din punctul A în punctul B.

 

De aceea și la întîlnirea recentă organizatorii repetau mantra – trebuie să organizăm evenimente, să facem strada atrăgătoare – să atragem pietoni pe strada pietonală.

 

  1. Pietonala nu e mall în aer liber

 

O altă idee ciudată pe care o au unii despre pietonale e că acestea trebuie să aducă profituri mari și să se transforme în spații comerciale pentru buticuri, restaurante și tîrguri. Fără îndoială că o pietonală bine făcută va arăta pe anumite porțiuni ca o zonă comercială și de agrement – pentru că aceste funcții orașul le îndeplinește minunat unde sunt mulți oameni.

 

Dar nici comercializarea pietonalelor nu resprezintă esența conceptului. Desigur că vînzările cresc odată cu creșterea fluxului de oameni și evident că pe marginea șoselelor circulate, mai ales aproape de intersecții e convenabil să amplasezi benzinării, plăcintării și vulcanizări.

 

Dar asta doar nicidecum nu înseamnă și nimănui nici nu-i va da în cap că drumurile trebuiesc construite doar în apropierea intersecțiilor.

  1. Strada pietonală e un drum

 

Toată esența străzii pietonale e conținută în denumirea ei. Tot ce e în plus poate face să rătăcim pe tărîmurile veșnicului debate.

 

Strada pietonală e în primul rînd un drum. El permite omului să ajungă unde are nevoie. Funcția primă, esențială și imposibil de ignorat a străzii pietonale e să fie un drum. Și ca orice drum el are nevoie de planificare, amenajare și întreținere. Și resursele necesare pentru asta sunt alocate prioritar pe anumite criterii clare.

 

Orice șofer va sări în sus dacă va afla că prima autostradă din Moldova ar uni Cișmichioiul cu Andrușul de Sus pentru că asta ar fi o irosire absurdă de fonduri. Și asta ar înțelege fiecare fără mari explicații.

 

Dar foarte puțini pietoni înțeleg absurdidatea transformării Veronicăi Micle în pietonală.

 

Dar unde e acel traseu Chișinău-Bălți al pietonalității? Noi nu inventăm acum pietonii, Chișinăul are pietoni de cînd există. Și ei trebuie cercetați. Care sunt traseele cele mai folosite? Care sunt fluxurile?

 

Pur intuitiv e clar că acestea se leagă de polul Pieții Centrale – cel mai popular spațiu pietonal din Moldova. S-ar părea că anume din această zonă ar trebui să înceapă crearea și extinderea rețelei pietonale a orașului.

 

Și asta și a fost motivul propunerii inițiale a străzii Varlaam ca pietonală. Anume de asta are sens scuarul Cehov și a fost mereu plin, cît avea bănci pe el.

 

Pe axa piață-catedrală se pot găsi acele trasee pietonale care să acopere tot centrul orașului. Acestea pot fi străzi întregi dedicate, pot fi cartiere „sparte” printre blocuri sau prin curțile comune – că oricum avem cvartale prea mari în centru.

 

Și mai departe? Da, putem visa mai departe – unirea centrului prin rețea pietonală cu restul sectoarelor. Pentru că odată creat traseul USM – Valea Morilor – Dendrariu – un număr enorm de pietoni și bicicliști din Buiucani vor putea ajunge în centru prin parcuri. 

 

Străzile pietonale sunt în primul rînd drumuri. Chișinăul are nevoie de o rețea paralelă prezentei rețele dedicate automobilelor. O rețea pe care să fie comod, sigur și plăcut să mergi. Acolo unde-ți trebuie. 

 

Și oamenii deja merg. O mulțime de oameni din Chișinău merg chiar în aceste clipe pe jos. Cu pachete, cu cărucioare, cu zîmbete pe buze. Unde se duc ei? Ce piedici au în drum? Ce trasee aleg? Nu știm.

 

Anul acesta nu va veni primăvarul?

Acum trei ani am scris pentru Bloguvern un manifest contra văruirii copacilor, care se face la Chișinău de două ori pe an. Originea acestei practici așa și nu am identificat-o sigur. Sunt versiuni că vine din horticultură, unde copacii tineri trebuie protejați de soare la tulpină, ba că vine din cultura armatei și lagărelor sovietice, unde înainte de inspecții se văruia totul ca să fie „frumos”, unii cred că e o tradiție de sute de ani a strămoșilor noștri.

 

IMG_0005

 

Au trecut trei ani și una din imaginile din acel articol a fost folosită de Direcția Locativ-Comunală şi Amenajare a Primăriei pentru un sondaj pe pagina lor de facebook. Mă bucur că au folosit imaginea din acel articol, înseamnă că cineva din primărie chiar l-a citit. Întrebarea lor în sondaj este dacă dorim sau nu ca și în această primăvară angajații primărieisă dea cu var arborii.

Eu demult nu am văzut așa o poziție unanimă față de o propunere de politici publice în Moldova. Mă bucur pentru concitadinii mei și sper ca direcțiile primăriei să îi întrebe cît mai des referitor la deciziițe care ne afectează pe toți.

Și poate a da Dumnezeu Sfîntul și Preasfînta Născătoare de Dumnezeu înțelepciune și har decidenților din primărie și om vedea și noi această minune – primăvara fără primăvar.

consultare1

consultare2

consultare3

consultare4

consultare5

 

În loc de cîntec, azi acest gol minunat marcat de Gică  Cosmin Contra.

 

În subsolurile clădirilor vechi din Chișinău, de mai multe secole, se găsesc niște oameni vechi.

ExpeditiaSud2015-1003634

 

Brutari, cizmari, giuvaieri, croitori, cititori în cărți și în altele, care nu prea ies din atelierele lor subterane mai niciodată. Ei nu sunt nici timizi și nici fricoși, nici măcar nu se ascund, doar sunt ocupați cu lucrul lor.

Acești oameni vechi au ratat războaiele și flămînjunile, fascismele și comunismele, revoluțiile și lîncezirile și și-au căutat de treaba lor. Chișinăuenii din blocuri, cei din troleibuze, cei de pe străzi și din piețe habar nu au de existența oamenilor vechi, iar dacă cineva le-ar povesti despre ei, nu atît nu ar crede, cît nu i-ar interesa; cu toate că, din cînd în cînd, ei cumpără, fără să-și dea seama, în ocazii rare și aleatorii, colacii, pantofii, rochiile sau brățările făcute de oamenii vechi. Cei care sunt atenți au în așa momente impresia atingerii unor lucruri cu un gust sau stil demult pierdute, dar nu pierdute în trecut, ci pierdute, mai ales, din grabă.

Doar în rare ocazii, de exemplu cînd vechile clădiri iau foc și atelierele le sunt inundate de pericol, apa pompierilor și fumul greu și negru, oamenii vechi ies, aproape invizibili din subsoluri, în hainele lor vechi, cu bărbile lor lungi și albe, privesc la lumea schimbată din jur cu o mirare dezinteresată și la focul ce mistuie etajele, așteaptă lucrurile să se așeze, inevitabil, la loc, se întorc în ateliere, le curăță și se dedică în totalitate măiestriei lor.

Chișinăuienii nu-i observă pe acești oameni vechi, șterși de timp pînă la nevedere, care distrag de la ei atenția cu mișcările și gesturile lor demodate, sensul cărora n-a mai rămas să-l înțeleagă nimeni, dar se spune că, foarte rar, vreun tînăr care se îndrăgostește de îndeletnicirea lui și, încet-încet, dispare din societate, ajunge instinctiv să-și caute în vre-o clădire veche un subsol potrivit pentru atelier și dispare din oraș pentru totdeauna, trimițînd la suprafață, din cînd în cînd, niște artefacte sublime, care ajung la cumpărători ciudați și niște priviri pline de o uimire caldă și calmă, dacă vreun incendiu îi scoate, pentru cîteva clipe, din subsol.

 

 

Proiectul Cosmos: Chișinăul vechi valorificat

Cine a avut norocul să vadă Florența sau Lubekul sau chiar Lipscanii Bucureștiului a trăit bucuria primblărilor pe străduțe înguste, întortocheate, pline de cafenele, magazine, oameni și istorie. Primblările prin orașele vechi europene sau medinele arabe și turcești, pline de suquri, ceinării, culori și vorbe ne transportă într-o lume de basm – o lume construită după măsura omului, în care nu încap automobilele, piețele roșii destinate paradelor sau clădirile enorme care ne fac atît de mici.

Medina_of_Rabat

Ferice de voi, cei care ați avut ocazia să umblați brambura prin mușuroaiele medievale care s-au mai păstrat în această lume.

 

Virtual, putem umbla pe astfel de străduțe pe google maps, utilizînd regimul street view. Iată, de exemplu una din bijuteriile urbane din Italia, Lucca.

 

În fosta URSS astfel de locuri s-au păstrat doar în țările baltice și în cîteva orașe din valea Ferghana.  Dorul de dimensiunea umană a orașului e împărtășit de toți oamenii sensibili care locuiesc în orașe dominate de arhitectura sovietică. În unele din ele guvernarea locală sau centrală depune eforturi ca să readucă această dimensiune orașelor și să valorifice tezaurul lăsat de trama stradală veche, cu piațetele ei mici și seducătoare. Iată un exemplu din Batumi, Georgia:

 

11081104_942541369109578_5659424605020852638_n

Fotografie văzută pe pagina lui Ion Ștefăniță, de la care mi-am amintit despre faptul că trebuie să scriu acest articol.

 

 

Alte orașe, precum și Chișinăul, continuă să distrugă centrul istoric, din prostie.

 

Mai jos voi descrie schema unui proiect posibil de punere în valoare a Chișinăului vechi (adică porțiunea dintre rîul Bîc și str. Columna). Înainte de a începe, vreau să fac două concretizări pentru cei noi în temă.

 

1. Străzile pietonale nu sunt monumente care trebuiesc vizitate în mod special pentru simplul fapt că există. Străzile pietonale sunt în primul rînd căi de circulație și ele, în mod ideal, creează o rețea care acoperă întreg orașul. O rețea paralelă cu cea a străzilor pentru automobile. Imaginați-vă că în orice punct al orașului poți ajunge pe jos, fără a fi nevoit să traversezi, fără a respira gaze de eșapament și fără să asculți vuietul șoselelor, driblînd automobile parcate. Mai ales dacă ai un bebeluș în cărucior. Sau un copil care merge singur la școală. Sau…
2. Piețile urbane (mai bine zis piațetele) sunt, de obicei, intersecții de mai multe drumuri, pavate, în care sunt (sau nu) havuzuri, sunt (sau nu) statui, sunt (mai mereu) cafenele și terase. Astfel de locuri sunt doldora în orașele vechi italiene și germane și sunt spațiile în care se cunosc și petrec împreună timpul comunitățile locale. Sunt spații publice atrăgătoare. Ele nu te alungă acasă la televizor. Ele te cheamă să rămîi la o cafea. Să privești la oamenii din jur. Să-i cunoști. Și pentru că sunt spații publice atrăgătoare ele sunt ideale pentru afaceri.

 

Cum putem aduce această atmosferă umană la Chișinău?

 

Într-un singur mandat.

 

În primul an, trebuie închisă circulația pe strada Cosmonauților pe porțiunea dintre Pușkin și Coșbuc. Spălătoria din centrul acestui spațiu va trebui demolată și întreaga piață nivelată, pavată și amenajată cu iluminare, bănci, eventual și un havuz. E vorba de acest spațiu care acum e steril:

Ce_spuneti_voi_e_cosmos

Etapa_1

Etapa 1: Piața Cosmonauților este pavată și amenajată, căile de acces pentru automobile sunt închise. Pe perimetru se încurajează investițiile în cafenele, terase, magazine. În zilele de sărbători și weekend în această zonă sunt mutate tîrgurile, expozițiile în aer liber sau dansurile publice pentru oameni în etate șamd. (sursa hărții aici și mai jos: www.point.md)

 

În al doilea an, rețeaua pietonală trebuie extinsă spre parcur triunghiular din zona Hîjdău/Coșbuc, cu prelungirea acesteia pînă la strada Alecsandri. Transportul public este planificat pentru 3 stații mari care să asigure conexiunea directă a zonei cu toate raioanele municipiului.

Etapa_2

Etapa 2: Amenajarea piațetei Hîjdău, pavarea stradelelor pietonale Goga, Bălți și Iacob Hîncu. Închiderea acestora pentru autoturisme.

 

La etapa 2 apar primele provocări pentru reabilitarea caselor vechi (care au mai rămas puține) din această zonă și (foarte important!) stabilirea unor reguli stricte de urbanism pentru eventualele construcții noi, în ceea ce ține de etajare, stil, materiale, vitrine, fațade, culori și seturi de caractere utilizate. Astfel se va oferi o identitate vizuală zonei cu trăsături specifice arhitecturii vechi chișinăuene. Tot începînd cu acest moment în acest spațiu pot fi proiectate spații de expoziții, ateliere pentru artiști și cîteva muzee care ar deveni atracții turistice: Muzeul Chișinăului, cu modele de case din diferite perioade ale dezvoltării orașului, amplasate în diferite curți comune din zonă, astfel încît trecînd din curte în curte, vizitatorul să parcurcă istoria Chișinăului. În aceste curți pot fi amplasate și restaurante, cafenele sau dughene care păstrează specificul perioadei.

 

În al treilea an, rețeaua este extinsă pînă la str. Ismail, oferind și bicicliștilor o conexiune fără trafic de automobile între Ismail și Pușkin.

 

Etapa3

Etapa 3: Încă 2 pieți urbane sunt valorificate.

Al patrulea an, extindem la maximul posibil din această parte a orașului vechi rețeaua pietonală și punem în valoare cel mai generos spațiu – cel al stadionului care întrerupe strada Titu Maiorescu. Această zonă va fi deja gata să găzduiască și concerte și evenimente publice mai de amploare.

 

Planul actual lasă posibilitatea extinderii acestei rețele spre vest, dincolo de bd. Vieru, în trama întortochiată a străzilor Zaikin, Zamfir Arbore sau Colina Pușkin. De asemenea ea face posibilă valorificarea spațiului care va fi eliberat de Piața Centrală, un spațiu ce poate deveni un parc sau chiar și o zonă de agrement și shopping, dar care să păstreze identitatea vizuală și arhitecturală a Chișinăului vechi.

 

Cosmos

Un viitor posibil?

 

Acum despre denumirea acestui plan. Cosmos.

 

Este o alegere naturală, pentru că acest plan nu se va realiza. Zona va fi distrusă și în loc vor crește blocuri grețoase ca în orice oraș din Rusia, Ucraina sau Belarus. În pofida vorbelor, faptele încă ne sînt sovietice. De aceea se întreabă lumea: „Chișinău, cel mai frumos oraș de pe care planetă?”. Dar și pentru că, vorba deputatului Țuțu, din Comisia Cultură: „Să fim serioși… Asta e cosmos ce vorbiți voi…

cosmos2

Da, da, asta e într-un fost oraș sovietic.

Pe de altă parte, s-ar fi gîndit vreodată locuitorii „transnistriei” de la Batumi că în 8 ani e posibil așa ceva?

Nu că ar arăta tot orașul așa. Dar încearcă. Se mișcă. Nu pentru că e ușor. Pentru că e greu.

 


.

 

 

Despre veceurile pentru cîini și pisici: concept, studii de caz, propuneri

Chișinăul este foarte bogat de anumite spații verzi pe care eu le numesc „veceuri pentru cîini și pisici”. E vorba de acele fîșii generoase pe malurile străzilor și în jurul blocurilor pe care cresc copaci și rareori niște buruiene. Funcția principală a acestor spații este să servească drept veceu pentru cîini și pisici. Funcțiile secundare includ parcarea, stocarea zăpezii și producerea glodului și prafului.

În partea centrală a orașului veceurile pentru cîini și pisici ocupă pînă la 20% din lățimea străzilor, iar pe partea centrală a bulevardului Mircea cel Bătrîn de la Ciocana ocupă chiar o lățime de 22 de metri din 29. Ceilalți 7 metri au fost lăsați pentru pietoni.

Da, e vorba de astfel de spații:

Chisinau-1004511

str. 31 August 1989

 

Chisinau-1004522

str. 31 august 1989

 

Obiectivele mele în publicarea acestui articol sunt ca (1) cititorii să conștientizeze existența acestor spații și să înceapă a le vedea în oraș și, pe cît e posibil, (2) să reducă din rezistență cînd astfel de spații sunt îmbunătățite (transformate în spații publice de care se bucură mai mulți oameni). Pentru că deseori văd cum orășenii sar în apărarea unor „spații verzi” utilitatea publică a cărora tinde spre zero.

Apărătorii acestor spații cel mai des utilizează argumente care nu sunt valabile în realitate. Unul este că astfel de spații oferă izolare fonică și fizică (apără de praf și stropi) pietonii și pereții caselor. În realitate nu e cazul – aceste spații sunt, de obicei neîngrijite și cel mai des generează glod și praf din cauza lipsei învelișului vegetal și amplasării mai sus de nivelul străzii și trotuarului, ceea ce le transformă în cascade de glod. Despre acest fenomen a scris clar (în rusă, dar se înțelege și din imagini) o postare foarte populară și pe la noi Artemii Lebedev.

Un alt argument al învechiților urbaniști este că aceste zone asigură o anumită absorbție a apei în caz de ploaie. Și aici realitatea îi îneacă în contraexemple. Pentru a stoca în astfel de insulițe verzi un volum cît de cît relevant de apă, ele trebuiesc adîncite cu minimum 10 cm. sub nivelul trotuarului și păstrate cu înveliș vegetal (de dorit gazon). De fapt, în Chișinău aceste spații sunt mereu de-asupra nivelului asfaltului din jur și nu rețin nicidecum apa.

Un argument final în care discuția de obicei se încheie este că „asta în primul rînd e frumos”. O să las cititorii să decidă singuri. Fotografiile din această postare sunt făcute de mine în Chișinău în ultimele 18 luni.

 

Topul cazurilor clinice

 

#1. Cazul Ministerului de Externe

Mai jos veți vedea un astfel de spațiu verde aflat în ultra-centrul orașului, la intersecția străzilor 31 august și Maria Cebotari. Vizavi de Ministerul de Externe:

str. 31 august 1989, în preajma Clădirii Sindicatelor, Ministerului de Externe, Palatului Republicii, Hotelului Codru și Ambasadei Germaniei

str. 31 august 1989, în preajma Clădirii Sindicatelor, Ministerului de Externe, Palatului Republicii, Hotelului Codru și Ambasadei Germaniei

Acest spațiu verde din stînga imaginii este plin de copaci, dar este inaccesibil orășenilor – nu are nici o alee, nici o bancă, nici un scaun. Suprafața lui e de 600 de metri pătrați. Vizitatori – cam 10 pe an. Fîșia de cîțiva centimetri lăsată pentru pietoni, în combinație cu cărărușa care s-a format, este circulată zilnic de cîteva mii de cetățeni. Membri de sindicate, petiționari de la ministerul Justiției, funcționari, jurnaliști, miniștri, ambasadori, elevi, mămici, tătici. Toți merg pe bordură, calcă în glod, se lipesc de automobile și își cer scuze unul de la altul, înghesuiți pe un spațiu de 1 metru. Între timp, un spațiu pe care încape un trotuar de 6 metri, o pistă pentru bicicliști, vreo 8-10 bănci și o terasă pentru interviuri la BBC este utilizat doar de cîinii vagabonzi.

 

#2. Cazul de sub nasul USM

Un alt caz demn de anale este cel de mai jos. Se află la intersecția străzilor Șciusev și Bănulescu-Bodoni. Are peste 1.000 de metri pătrați și un potențial neutilizat enorm. La moment e parcurs pe diagonală de pietonii care taie colțul pe o cărare de glod și e utilizat ca veceu pentru cîini de locatarii din zonă. Printre acești copaci poate fi amenajată o terasă condamnată la succes financiar. Ar fi aflată pe traseul studenților, în apropiere de licee, ambasade, blocuri multietajate și multiple rute de transport public ce unesc Centrul cu Telecentru și Buiucani.

 

Chisinau-1001970

Bodoni / Șciusev

Eu presupun că orice tentativă de a face acolo o terasă va trezi mînia locatarilor, a chișinăueanului simplu și a jurnalistului isteric – „se acaparează spațiu public”. Dar întrebarea esențială aici este: ce valoare aduce la moment acest loc public și cîte persoane beneficiază de el?

#3. Cazul (iar) USM

Chisinau-1008881

Pușkin, între intersecțiile cu Mateevici și Bernardazzi

 

Imaginea de sus este un monument al idioțeniei urbanistice. Pietonii au acces la 50 de centimetri de trotuar, bicicliștii la ceilalți 50 de centimetri. Pisicile și cîinii beneficiază de 8 metri de veceu în stînga și încă 2 metri de veceu în dreapta. Trebuie menționat aici numaidecît și gardul lui Rusnac, fostul rector al USM care a înconujrat universitatea cu un gard de milioane ce va fi demolat de primul primar întreg la cap pe care îl va avea Chișinăul.

 

#4. Cazul Universității Tehnice

Chisinau-1004238

Bodoni, lîngă Casa Guvernului

În imaginea de mai sus sunt două porțiuni sterile de cîte 200 de metri pătrați. Aici pot fi alei și bănci, mese de șah, instalații pentru skateri, expoziții ale realizărilor studenților și oamenilor de știință ai Universității Tehnice din Moldova, un monument ciudat, un labirint din arbruști, un teren cu aparate de făcut sport, niște biciclete de la care se aprind becuri sau o inscripție din neon, sau măcar o alee pentru pietoni, dacă tot circulă întreg guvernul pe carosabil în calea mereu grăbiților demnitari și (mai periculos) șoferi de demnitari.

Dar așa a decis soarta că acesta să fie un „spațiu verde”.

 

#5. Toloaca de lîngă redacția ziarului Comunistul

Acest caz, și el clinic, aflat la intersecția străzilor Armenească și București, acum cîțiva ani a suferit o îmbunătățire surprinzătoare. Cărarea diagonală făcută în glod de picioarele chișinăuienilor cîteva decenii la rînd, prin îndurare divină a fost pavată. În rest, spațiul luxos de 400 de metri pătrați nu atrage cu nimic pietonul și nici nu-l reține.

Chisinau-1004505

#6. Cazul de lîngă Manej

Un alt caz amuzant și trist e pe str. Andrei Doga, unde pietonii se bucură de 1,2 metri lățime de trotuar, iar cîinii și pisicile de 10 metri de spațiu „verde”. Orice părinte cu cărucior va evita pe cît e posibil această zonă, cu toate că activitățile sportive de pe terenuri o fac atractivă și sigură.

Chisinau-1008050

Exemple de cazuri mici și iritante

Mai sus am adus cîteva cazuri de spații largi de utilitate dubioasă. Dar pe lîngă ele există nenumărate fîșii și porțiuni mici de astfel de veceuri pentru cîini și pisici care ne fac viața în Chișinău nesuferită. Plasez mai jos mai multe fotografii cu locația lor, dar e suficient să ieșiți în stradă și veți găsi multiple exemple de astfel de cazuri.

Chisinau-1004541

Undeva prin centru.

Chisinau-1004533

str. Kogălniceanu. Cvadruplă utilitate: 1. Parcare 2. Cimitir 3. Veceu pentru cîini vagabonzi 4. E frumos

Chisinau-1004532

Centru.

Chisinau-1004507

Caz istoric. Între 2005 și 2007 am lucrat într-un birou aflat în apropiere. Gardul din dreapta deja era acolo. La anul împlinește 10 ani. 10 ani pietonii circulă pe o porțiune de 70 de centimetri de glod.

Chisinau-1008484

Intersecție Coșbuc / Bălți, centrul istoric al Chișinăului.

Chisinau-1004240

Pușkin, lîngă Casa Guvernului.

Chisinau-1001927

sectorul Rîșcani, intersecție str. Miron Costin cu bd. Moscova.

Chisinau-1001856

Tot Rîșcani.

 

Există o opinie eronată, foarte populară la Chișinău, că arborii au nevoie de mult spațiu neasfaltat în jur pentru a nu se usca. Nu au nevoie. Se descurcă și în orașe mult mai aride, iată niște exemple, la repezeală, din Grecia și Turcia:

 

Chisinau-1009105

Atena.

Atena.

Atena.

Chisinau-8781

Alanya, Turcia.

 

De cele mai dese ori „veceurile pentru cîini și pisici” sunt mormane de glod pe care toți le evită. Alteori acestea sunt ocupate de parcări. Sunt și cazuri cînd orășenii le observă și încearcă să le îmbunătățească cu forțele proprii.

Chisinau-1005129

str. Tighina, un locatar al curții comune împrejmuiește „spațiul verde” cu gard de nuiele, inclusiv pentru a preveni scurgerile de glod pe trotuar și carosabil.

Chisinau-1005365

str. Kogălniceanu, un alt locatar al unei curți comune a transformat zona de glod din fața casei în atelier și loc de vînzare a hamacelor pe care le produce.

Chisinau-3424

Tucano de pe Pușkin/București.

Chisinau-1006369

Exemplu de creativitate populară pe str. Eminescu.

 

Există nenumărate cazuri cînd astfel de spații au fost îmbunătățite cu implicarea investițiilor private. Pizzeria Andy’s de lîngă Teatrul de Operă și Balet oferă un loc liniștit de distracție și comunicare pentru familii și copii acolo unde înainte era un enorm veceu pentru pisici și cîini. De cealaltă parte a clădirii același lucru l-a făcut cafeneaua Mojito. Zilnic sute de oameni ies în oraș și petrec timpul în acele locuri ce erau neinteresante ziua și periculoase noaptea.

În alte cazuri investițiile private cu intervențiile lor înrăutățesc mediul urban, iată două cazuri recente:

Chisinau-1004975

Bloc de locuit de pe str. Sfatul Țării care a lichidat „spațiile verzi” prin pavare, dar a „uitat” să sădească arborii înapoi. Pietonii au de pierdut.

Chisinau-1004527

Clădire de oficii pe str. Tighina care a înlocuit spațiile cu parcări amenajate, a îngustat trotuarul și a lăsat un singur arbore în loc de 8, cîți erau.

Chisinau-1005143

Caz fericit: Fostul restaurant La Boucherie, a redus din sursele de glod, a pavat tot spațiul dintre perete și carosabil, păstrînd toți arborii.


 

Propuneri și recomandări

 

Eu am renunțat la iluzia că funcționarilor și politicienilor de la conducerea orașului le-ar fi interesante propunerile de îmbunătățire a mediului urban. Propunerile de mai jos sunt pentru citadinul obișnuit și pentru oamenii de afaceri care țin la oraș.

Prima ar fi să evaluăm critic spațiile publice anume după criteriul utilității pentru orășeni. Există spații verzi și există „spații verzi”. Unele „acaparări” de spații publice sunt în folosul comunității și protestele din inerție sunt contraproductive. De multe ori „raiderii” care „acaparează” un spațiu public îl transformă dintr-un loc pustiu într-unul de care se bucură sute de oameni zilnic.

A doua propunere, pentru investitori și arhitecți, este să țină cont că intervențiile lor nu afectează doar oamenii care utilizează clădirea, ci și mediul urban public din jur.

Există o mulțime de metode prin care calitatea spațiului public poate fi îmbunătățită cu eforturi mici. O să dau mai jos doar cîteva exemple din Chișinău ce pot fi replicate pentru a umple spațiile sterile de viață și fericire:

Chisinau-5248

Cît mai multe scaune și mese. În imagine – șahiști amatori care se adună zilnic pe str. Mateevici, inclusiv iarna. Tot de ce au nevoie – cîteva mese și bănci. Dacă s-a îndura cineva, poate și un acoperiș, dar i-am văzut jucînd și pe ploaie sub umbrele.

Chisinau-9756

Mesele de ping-pong din materiale dure – beton și plasă din metal – pot fi amplasate oriunde și vor atrage orășeni de toate vîrstele în spațiul public.

Chisinau-9578

Orașul are mare nevoie de instalații pentru skateri, bikeri și rolleri. Acum aceștia ocupă havuzuri, scările guvernului, scuarul catedralei și alte locuri periculoase pentru ei și pentru cei din jur. Sunt suficiente veceuri pentru cîini și pisici care pot fi transformate în puncte de atracții pentru cei mai activi ca noi.

O altă sugestie este să susțineți proiectele de dezvoltare a spațiilor publice înaintate de orășenii cu inițiative. Un exemplu a fost curățirea și amenajarea rotondei din Valea Morilor, altul ar putea fi amenajarea scuarului teatrului Cehov, anunțată de Victor Chironda ieri.

 

.

 

P.S. Mi-am adus aminte de Noroc Volosatîi. Un spațiu verde inutil din fața liceului Asachi, transformat într-un centru al vieții publice urbane. Extrem de simplu – pavare, plasarea mai multor bănci în fomă de П, ce predispun la comunicare și furnizarea de ceai/cafea non-stop.


73672_139084009476923_7267983_n (1)

Fost veceu pentru cîini și pisici, transformat în spațiu public plin de viață.

Sursa imaginii – grupul Noroc Volosatîi.

 

În comentarii sunt binevenite exemple, propuneri și critici.