Categorie: Comunicare

 

Istoria ca resursă electorală (UPD: +emisiunea)

Azi, la 28 iunie (!), la Cantemir a avut loc un nou episod din epopeea „Jos Aliansu”. Consilierii liberali şi comunişti au votat împreună într-un prezent pragmatic şi pentru un viitor mai bun pentru demisia preşdintelui de raion liberal-democrat. Numărul raioanelor cu preşedinte liberal s-a dublat. Între timp în Parlament continua circul dintr-o epopee mai lungă. Circul adevărul meu e mai bun decît adevărul tău.

Voturi ieftine

În orice democraţie există voturi ieftine, voturi ce se cîştigă cu efort minor. De obicei acestea sunt voturile iraţionale, venite din emoţii pure. Dacă Sigmund Freud ar fi fost consultant politic, el ar apune că aceste voturi sunt efecte ale traumelor din copilărie.

În Rusia aceste voturi sunt bazate pe frica/ura/gelozia pe americani. Rusul din afara Moscovei poate şi trăieşte permanent beat, fără acces la medicină şi cu drumuri rele, dar el ştie sigur: americanii sunt proşti. Şi Rusia e super-putere. Şi cînd frustrările lui sunt transformate în discurs imperial de un lider ipocrit – el va vota contra americanilor. Pentru că ei sunt proşti, iar Rusia e super-putere.

În SUA aceste voturi sunt voturi anti-teroriste. Dacă Freud ar fi fost consultant politic el ar spune că în 2001 Statele Unite au perdut de-odată 2 penisuri şi că această traumă va motiva încă mult timp voturile ieftine. Doar frica/ura/dispreţul electoratului pentru terorişti a putut garanta lui George Bush al doilea mandat.

În Franţa, de exemplu, acest vot ieftin este anti-imigraţie. În România isteria a fost contra oligarhilor media. Înainte de realegerea lui Băsescu am stat într-un hotel mic din Baia Mare, în care proprietara îmi spunea mie, un străin pe care îl ştia de cinci minute, cu lacrimi în ochi că se teme „pentru că ăştia vor să-l distrugă pe Băsescu”. Cine erau ăştia şi cum ar fi afectat „distrugerea” lui Băsescu hotelul şi viaţa proprietarei aşa şi nu am înţeles. Ce am înţeles este că votul ei era unul ieftin.

Despre adevărul istoric şi votul din Moldova

Voturile ieftine din Moldova vin din 2 direcţii: vreo 5-10% sunt bazate pe ura/frica de ruşi, iar vreo 20% pe ura/frica de români. Beneficiarii acestor voturi sunt PL şi PCRM. Ambele partide bombardează alegătorii cu imagini din lagăre, cu fotografii de deportaţi, refugiaţi, cu istorii despre crime de război. Şi obţin putere.

Ce obţine omul cu votul ieftin? Satisfacţia de moment că ai lui au cîştigat şi dezamăgirea în crescendo a calităţii guvernării. Pentru că rupt un pic de filmul propagandistic al urii şi răzbunării, doleanţa majoră a cetăţeanului este aceeaşi de cel puţin 10 ani – locuri de muncă, venituri mai mari, creştere economică. În toate sondajele.

Ne poate ajuta istoria să alegem mai bine liderii? Sau ea rămîne doar un mecanism de atracţie a votului ieftin în Republica Moldova?

Am fost la „Moldova în direct” să discut Ziua de 28 iunie şi interpretările ei istorice cu doi istorici – Octavian Ţîcu şi Svetlana Suveică şi prezentatoarea Elena Robu-Popa:

 

 

 

Politicienii, ipocrizia și biserica

Ieri am fost invitat la un taifas cu patru oameni simpatici – Vitalie Dogaru, pre, Ludmila Bolboceanu profesor la Universitatea din Comrat, Sandu Grecu, regizor și Maria Stoianov, compozitoare. Am pus și noi mica noastră contribuție la fluxul de păreri date de la ecran la tema de acută sensibilitate etico-moralicească: participarea politicienilor la ritualurile religioase în preajma marilor sărbători creștine.

Dacă e să privim această emisiune ca pe un proces de judecată public a unui comportament social, eu, involuntar, am ajuns avocatul apărării. Pentru că eu cred că un lider politic, chiar dacă nu vrea să fie prezent la vreun eveniment major pentru societate, trebuie să-și inhibe convingerile personale și să fie alături de alegătorii lui. Și asta e normal, nu se comite nici o crimă, nu există nici un vinovat.

Puteți privi emisiunea aici.

 

 

Se caută traducători IT-română pentru guvern

Într-o discuţie cu un membru important al comunităţii sectorului de tehnologii informaţionale am auzit o formulare interesantă.

Tehnologia informaţională se dezvoltă cu o viteză în creştere, şi decalajul dintre cei ce o înţeleg şi utilizează şi oamenii simpli – la fel. Diferenţa e deja atăt de mare încît e nevoie ca cineva să transleze ce se întîmplă în IT în limbaj omenesc.

Guvernul e format din aleşii poporului şi majoritatea oamenilor de acolo sunt departe de tehnologie. Nu înţeleg ce e asta şi cum se mănîncă. Nu pot delimita sectorul, nu înţeleg care sunt subsectoarele şi nuanţele. Dar anume ei sunt cei care reglementează domeniul şi pe multe direcţii de ei depinde succesul sau eşecul lui.

Necesitatatea de a comunica tehnologia e enormă. Îmi imaginez frustrarea specialiştilor care au soluţii tehnice pentru probleme majore ale societăţii şi statului şi care nu pot convinge nişte funcţionari să le aplice. E cum ai avea aspirină lîngă un copil cu febră şi părinţii lui nu-ţi permit să te apropii.

Deja după ce am scris aceste rînduri am vorbit cu Viorel Chihai, un manager local a unei companii italiene. Echipa lui ajută guvernul şi companiile italiene să gestioneze fluxul de documente online. Birocraţie fără hîrtie, ştampile, semnături, curieri. L-am întrebat cînd vor trece şi ai noştri la paperless. Poate peste 15 ani, a zis.

Nu poţi condamna pe cineva că nu are cunoştinţe tehnologice avansate. E greu. Tehnologia avansează prea repede. În acelaşi timp nu sunt de-acord nici cu cei care văd o predispunere genetică sau culturală în asta. „Oamenii simpli” atunci cînd găsesc rostul tehnologiei se învaţă să-l aplice. Centrele raionale şi satele ştiu demult ce-i Skype, Odnoklassniki sau televiziune prin satelit. Pentru că-i ajută. Cloud? Net ne slîşal.

Vitalie Eşanu explică presei cu ce se ocupă. Bine face.

Deciziile personale sunt o salată şi deciziile guvernării cu totul alta. Evident că guvernul nu-şi poate permite să aducă cei mai buni oameni din domeniul IT să lucreze pentru el. Nici nu trebuie. În acelaşi timp, pentru a nu pune piedici unui sector în extindere vertiginoasă, funcţionarii publici ar fi bine să înţeleagă ce se întîmplă în domeniu. Care sunt oportunităţile pe care riscăm să le ratăm.

Pentru ca asta să se întîmple, presiunea poate să vină numai din sectorul privat şi societatea civilă. Ideile din sectorul IT, chiar şi cînd sunt geniale, trebuiesc vîndute. Clienţii trebuiesc convinşi. Şi guvernul e un client foarte specific. Cu promoţii şi leafleturi nu îl cîştigi.

.

 

Lecţia de comunicare politică: Regina, Canada

Tot interesîndu-mă de conceptul de „facebook-government” am dat peste orăşelul Regina din Canada. Oraşul e cunoscut inclusiv pentru faptul că primarul a creat o pagină pe facebook pe care zi de zi informează despre curăţirea zăpezilor pe străzi, lucrările de reparaţie, sărbători, evenimente şi decizii. Pagina are la moment 12,000 de locuitori, adică vreo 8% din populaţia oraşului. La aşa oraş e de-o plăcere să te uiţi şi din cosmos:


View Larger Map

Totul e aranjat, pătrăţit şi calculat. Cînd e nevoie să crească impozitele, primarul face tabele şi grafice şi le plasează pe facebook:

„Taxele municipale sunt doar o mică porţiune din taxele pe care le plătesc rezidenţii. Pentru că oraşele au puţine căi de a-şi mări venitul, măririle de taxe sunt necesare pentru dezvoltare, menţinere şi costurile în creştere.
Taxa federală — 56,4%; Taxa Provincială — 38,3%; Taxa municipală — 5,3 %”
Iată o divizare a dolarului tău plătit pe impozit în 2011. Poliţie – 22%, Poduri şi drumuri – 19%,  Administrarea dezvoltării şi creşterii – 14% (apropo aşa e numită suma care se duce în salariile angajaţilor primăriei, probabil), Pompieri şi Servicii de Protecţie – 14%, Parcuri, odihnă şi cultură – 12%, Administrarea deşeurilor – 10%, Tranzit – 9%. 

În tabel e explicată creşterea de taxă pentru trei case-tip şi valoarea creşterii în dolari. 

Apropo, comparaţia dintre preţul casei acum şi acum 5 ani e un cîrlig de convingere foarte bun. Tabelul îi spune proprietarului unei case de 150.000 de dolari: din 2006 casa ta a crescut în preţ cu 79.500 de dolari, iar creşterea taxei în acest an este de 29 dolari anual. Calitatea serviciilor publice contribuie la evoluţia preţului unei case. Logica tabelului este tare.

Bugetul PROPUS pentru 2011 este explicat în limba oamenilor şi distribuit cetăţenilor. Iată o versiune desfăşurată. De-o dragoste să citeşti.

O discuţie tipică pe facebook este cam aşa:

City of Regina

City of Regina Raods: Pasqua Street & 9th Ave N – Temporary 4 way stop, restricted to 1 lane in all directions. Tues Jan 18, weather permitting for 1 day.

6 hours ago via HootSuite ·  · 

  • 4 people like this.
    • Mark Jonathon Moore Who cares about the raods as long as the roads are fine.

      6 hours ago ·  · 
    • Mike Gross Spelling mistakes are funny

      5 hours ago ·  · 
    • Meridith Doreen Weippert Yes, someone was in a hurry this morning to put up this message.

      4 hours ago ·  · 
    • Dillon Forsberg Is it going to be like this during the afternoon rush hour? If it is I’m definitely taking another way to go home.

      3 hours ago ·  · 
    • City of Regina Hi Dillon, we aren’t notified about a project like this unless there is a problem, so they may be done earlier or they may take the whole day. I would suggest an alternate route for today.

      about an hour ago ·  · 

Pagina anunţă că pe o „srtadă” se va circula doar pe o bandă în toate direcţiile. Primul comentariu glumeţ, dar relevant, cu trimitere la greşeala de tipar, este „Cui în pasă de „srtăzi” atîta timp cît străzile sunt bune?”

Patt Fiacco, primarul Reginei din 2000.

.

Dillon întreabă dacă situaţia va fi la fel seara, în orele de vîrf. Răspunsul din partea primăriei este că nu sunt siguri la ce oră se vor încheia reparaţiile şi-i sugerează să aleagă alt traseu spre casă.

Eu sunt prietenul acestei pagini de 2 luni. Spamul lor nu e deranjant pentru că vine cît în Moldova e noapte. Şi pentru că e interesant — e ca un curs de comunicare instituţională. Regina demonstrează că facebook-ul poate fi un instrument foarte eficient de guvernare.

Primarul Reginei, Pat Fiacco a fost recent reales pentru al patrulea mandat cu voturile a 85% din orăşeni.