Categorie: Fără categorie

 

Povestea unei iresponsabilități totale: femeia ceea e vinovată

Mai în scurt, eu am înțeles. Femeia ceea e vinovată.

Din ce am fost informați, inclusiv de la autoritățile italiene, doamna a fost internată în spital în Italia. Într-un mod foarte iresposabil a părăsit spitalul de acolo, s-a urcat în avion și a venit acasă. Am menționat că cetățenii R. Moldova, oriunde s-ar afla, sunt așteptați acasă, dar fiecare trebuie să manifeste responsabilitate. În cazul de față avem un caz de iresponsabilitate totală.

– Ion Chicu, prim-ministrul Moldovei

Femeia ceea e vinovată că:

  1. Zborurile din Italia nu au fost oprite. Persoanele întoarse din regiunile grav afectate din Italia nu au fost plasate în carantină. Din cauza femeii celea.
  2. Unica verificare la frontieră, și asta doar la cîteva puncte de trecere, este măsurarea temperaturii. La punctele de trecere terestre persoanele sunt doar întrebate dacă au febră. Din cauza ei.
  3. Angajații Poliției de Frontieră și Vamei, care intră în contact direct cu persoanele potențial infectate, nu sunt corespunzător protejați din cauza femeii.
  4. Pînă acum, cu peste 10 mii de intrări din Italia în luna Martie (doar prin Aeroportul Chișinău peste 700 pe zi) – instituțiile medicale au efectuat numai 33 de teste de COVID19 în Moldova. Din cauza iresponsabilității femeii celea.
  5. La primul caz depistat (a trebuit cineva să leșine în avion ca să depistăm cazul), pacienta a fost preluată de o ambulanță obișnuită, fără izoletă. Din cauza femeii
  6. Toți pasagerii avionului, inclusiv cei așezați în imediata apropiere de persoana infectată au fost lăsați să plece, nedocumentați, din cauza iresponsabilității femeii celea. Ulterior au fost sunați în timpul nopții 45 din ei și rugați să se izoleze.
  7. După 8 ore de la aterizare, ministerul de resort a rugat printr-un comunicat oficial pasagerii avionului (inclusiv cei 10 ucraineni și pasageri care au plecat în Transnistria) să se auto-carantineze. E drept că din cauza femeii celea ministerul a greșit de trei ori ruta.
  8. Din cauza femeii celea, același avion, cu același echipaj, care a oferit asistență femeii celea, a mai efectuat în aceeași zi alte 4 zboruri.
  9. Pacienta a fost primblată prin mai multe spitale și a aterizat la Spitalul Republican, pentru că spitalul de boli infecțioase, din cauza iresponsabilității femeii celea, nu are aparate de ventilație pulmonară.
  10. Medicii de la republican nu sunt pregătiți, instruiți, echipați și dotați pentru a trata în siguranță un astfel de pacient, iar, din informații din interiorul spitalului, la internare pacienta, din cauza iresponsabilității ei a fost plasată într-o sală cu alți 14 pacienți, aflați în reanimare din alte cauze.
  11. Noi nu știm cîți din cei 145 de pasageri au mers acasă cu taxiul, cîți cu automobilul personal și cîți cu troleibuzul și nu știm dacă transportul public care circulă spre și dinspre aeroport are proceduri clare de dezinfectare a mînerelor, barelor și altor suprafețe. Cred că vă dați seama din ce cauză.
  12. În condițiile în care țări ca Italia, Coreea de Sud și Japonia au probleme serioase de logistică – medicamente, echipamente, personal medical, spații – în Moldova decidenții ne adorm cu povești că totul e pregătit, că totul e bine. De ce eforturile concentrate de a preveni și lupta cu Covid19 sunt dirijate de politicieni și nu de medici? Din cauza femeii celea.
  13. În ziua în care Moldova anunță cod oranj epidemiologic, premierul și echipa lui de consilieri au timp să comenteze pe facebook. Iresponsabilitate totală a femeii celea.
  14. Între timp autobuzul blocat la frontieră, cu pasageri care manifestau simptome de Covid-19 a fost lăsat să meargă mai departe. S-au făcut teste? Nu știm. Au fost testele la pasagerii autobuzului negative? Nu știm. De ce nu știm? Din cauza femeii celea iresponsabile.

Un singur caz a demonstrat incapacitatea instituțiilor statului de a coordona eforturile și de a comunica într-o situație de criză.

Dar e important să știți – vinovată e femeia ceea. Ea a manifestat iresponsabilitate totală.

Mai n-am uitat! Dragele noastre. În această zi frumoasă de primăvară…


 

10 mituri dăunătoare despre coronavirus (Covid-19) care circulă pe rețele

1. „E decît o viroză / gripa obișnuită e mai periculoasă”

Nu e. Da, gripa face ravagii în fiecare iarnă în toate țările și nimeni nu bagă orașele în carantină la apariția gripei. Doar în acest an în SUA gripa a făcut 14.000 de victime. E enorm, comparativ cu cei sub 3.000 de morți de Covid-19 la nivel global. Dar rata mortalității la gripă e de 0,01%. La Covid e de cel puțin 2%. Cu alte cuvinte dacă cele 26 de milioane de cazuri de gripă din SUA din acest sezon ar fi fost de covid, nu mureau 14 mii, ar fi murit 520.000 de oameni. Asta la o estimare a ratei mortalității de 2%. Dar s-ar putea să fie mai rău. La moment, din 33.128 de cazuri de covid finalizate, 30.358 (92%) s-au încheiat cu însănătoșire și 2.770 (8%) cu deces. E devreme să estimăm cu exactitate rata mortalității.

2. „Guvernele exagerează cu măsurile de constrîngere aplicate”

Nu. La așa o rată mare de mortalitate și cu atîtea necunoscute despre noua boală e mult mai ieftin să o izolezi și să oprești pandemia. E mai ieftin pentru Moldova să verifice strict intrările în țară și să aplice carantina, unde e cazul, decît să lase boala să ajungă la 1 milion de cazuri, adică peste 20.000 de morți. Doar costurile a 20.000 de îngropări în decurs de o lună, cu preot, bilete de la Italiea, loc la cimitir și pomene, acoperă ușor efortul minim al statului, care poate opri din fașă focarele de epidemie.

3. „Instituțiile Republicii Moldova sunt gata de Covid-19”

Asta nici Dodon nu o crede. De altfel nu ar merge cu „proverca” la aeroport și spitale. E evident că la 3-5 mii de cazuri grave, sistemul nostru spitalicesc intră în colaps. În 2017 erau 900 de paturi de spital pentru boli infecțioase. În cîte din ele sistemul de aerisire era izolat pentru fiecare cameră? (O problemă în China este utilizarea spațiilor improvizate cu sistem centralizat de aerisire, care duce la infectarea tuturor internaților).

4. „Boala nu afectează decît oamenii bătrîni și cu probleme medicale”

Este adevărat că acest virus e mai dur cu cei de vîrsta a treia și bolnavii de cancer, diabet sau boli cardiovasculare. Mai mult – copiii și tinerii pot trece prin boală fără să le apară simptome. Nici nu o observă. Și asta e una din problemele mari ale virusului. Sunt oameni bolnavi, care se simt bine, nu au temperatură, nu răsuflă greu, nu tușesc – DAR infectează oamenii din jur. De asta termovizoarele de la aeroport sunt la fel de utile ca jucăriile de brad.

pictura de Hubert Scheibl, R , foto de Anastasia Creciun

5. „Se face prea multă panică”

Impresia mea e că se face extrem de puțină informare. Majoritatea prietenilor mei iau în rîs această epidemie. Replici de genul „beu vin și ajută” și meme-uri sunt peste tot, iar sfaturile utile despre cum să ne protejăm și ce să facă instituțiile statului sunt prea puțin populare.

6. „Cumva o să treacă de la sine / asta nu o să mă afecteze”

N-o să treacă. Chiar dacă mîine pogoară Isus pe pămînt și tratează toți bolnavii, prin minune, vom plăti fiecare din noi costuri economice enorme ale acestui virus. Produsele vor fi mai scumpe, vor fi întîrzieri cu livrările, va fi instabilitate pe piețile financiare și unele valute o vor lua razna. Asta dacă mîine revenim la normal. Pentru că ținerea în carantină a 50 de milioane de chinezi, plus eforturile nebune de reorganizare a societății chineze pentru asigurarea cerințelor de bază în regiunile blocate costă. Generează pierderi. Economiile Chinei, Coreii, Japoniei, Iranului și Italiei deja suportă costuri enorme. Nici piețile din SUA nu trec prin momente fericite. Deja sunt mii de moldoveni în Italia care nu merg la lucru sau care se întorc în Moldova. Mai ieri ei primeau salarii, trimiteau remitențe. Și mîine Covidul nu va trece.

7. „E o idee bună pentru moldovenii din Italia să fugă de epidemie în Moldova”

În condițiile în care tot mai multe localități din Italia intră în carantină și au anumite servicii închise (școli, trenuri, spații publice) – tot mai mulți moldoveni din Italia decid să se întoarcă în Moldova, „să scape de epidemie”. Autobuzele și avioanele sunt pline și nu e nici Paștele, nici Crăciunul. E o idee rea. În primul rînd ei nu fug de epidemie, ci o aduc. În al doilea rînd ei pleacă dintr-o țară cu sistem medical, armată, protecție socială bine finanțată, într-o țară cu instituțiile la pămînt. În al treilea rînd Italia va beneficia de ajutorul UE de sute de milioane deja acordat pentru combaterea epidemiei, în timp ce Moldova va primi o nouă ediție pe Youtube a emisiunii „Președintele răspunde” de la Igor Dodon. Încă o întrebare – în caz că omenirea găsește un vaccin sau un tratament antiviral eficient, cine îl va primi mai repede – pacienții din Italia sau cei din Moldova?

8. „Moldova e o țară izolată și epidemia nu va ajunge la noi”

Fals. Lombardia și Veneto, regiunile cele mai afectate din Italia sunt mult mai aproape de Chișinău, decît Briceniul. Zilnic la Chișinău ajung mai mulți oameni din Lombardia și Veneto, decît din Edineț. Ar fi un adevărat miracol, dacă, în situația în care nu am băgat în carantină nici un om venit din China, Iran și Italia în ultima lună, nu am avea DEJA un caz primblîndu-se prin țară. Scenariul cel mai probabil este că vom avea această boală în Moldova în următoarele săptămîni și întrebarea e numai dacă și la ce moment o vom putea izola.

9. „Măștile nu ajută”

Asta e foarte populară. Da, măștile nu asigură 100% protecție, la fel cum prezervativele nu protejează de graviditate la 100%. Dar funcția principală a măștilor nu e atît protecția gurii și nasului de picăturile și particulele din aer (cu toate că o mare parte din ele sunt oprite de măști), cît protecția de PROPRIILE mîini. Cel mai des infecțiile de coronaviruși se fac prin atingerea unor suprafețe infectate (inclusiv mîinile altor oameni), urmate de atingerea involuntară a feței – gură, nas, ochi. Uite aici masca te protejează. De tine. În rest, da, dacă ai disciplina să nu-ți atingi niciodată fața și speli mîinile și le dezinfectezi după fiecare atingere – nu ai nevoie de mască. Știți de cîte ori o persoană își poate atinge fața cu mîinile? Pînă la trei mii de ori pe zi.

Yak la Zoo Club, satul Bardar

10. „N-ai cum să te protejezi, vom trece prin asta și vom merge mai departe”

Ai cum. Spală mîinile des, folosește dezinfectant de mîini, evită locurile aglomerate, evită transportul public, amînă călătoriile, concertele. Chiar și gripa spaniolă, care a ucis peste 50 de milioane de oameni în 1918-1920, nu a infectat decît 27% din populația globului. Adică unu din patru. Cel mai probabil că tu personal nu te vei infecta. Dar de plătit vom plăti toți. Sorry că am băgat un pic de alarmă în oceanul de hihi-haha. Situația E gravă.

Da mai pozitiv chiar nu se poate?

Se poate. Sigur că se poate. Scenariile bune includ mai multe evenimente de cotitură. Unul e găsirea rapidă a antidotului. Deja sunt antivirale care dau rezultate bune la testarea in vitro. Dacă se găsește tratament în următoarele săptămîni, ne scoatem fără pierderi catastrofale.

O altă necunoscută e efectul verii. Dacă și acest virus dispare în mai-iunie, datorită temperaturilor înalte și umidității, iar s-ar putea să trecem ușor prin criză.

Un alt scenariu pozitiv e capacitatea societății umane de a se mobiliza în situațiile de criză. S-ar putea să avem printre medicii, coloneii de armată, polițiștii și activiștii civici de printre noi adevărați eroi care ar compensa cu efort individual impotența instituțională. Un Arafat, în sensul bun al cuvîntului. Și să arătăm lumii că putem face față crizelor.

Totul e posibil.

 

Cum te va dezamăgi Maia Sandu în 2020?

În 2020 sunt planificate alegeri prezidențiale. Ne așteaptă o nouă luptă între Igor Dodon și Maia Sandu. Nici dreapta nici stînga nu au livrat candidați noi care ar putea pretinde la turul doi.

Strategia lui Igor Dodon în aceste alegeri este să folosească la maxim resursa administrativă și decalajul enorm de resurse pe care îl are față de Maia Sandu. 

Igor Dodon s-a asigurat că ține sub control Guvernul, cu tot cu fluxurile financiare din achiziții și întreprinderile de stat. 

Președintele a neutralizat procuratura, care s-a închis în lupte interne. 

El are o influență mare asupra Comisiei Electorale și Curții Constituționale, folosite în mod tradițional foarte activ în alegerile din Moldova. 

Igor Dodon și-a asigurat controlul unei majorități covîrșitoare a administrațiilor raionale și a reușit să neutralizeze democrații. 

Oamenii președintelui își extind rapid controlul asupra presei cu miza de a nu lăsa nici o ieșire la audiențe celor din opoziție.

Socialiștii au mulți bani.

Igor Dodon este, fără îndoială, favoritul acestor alegeri. O arată și intenția de vot măsurată în toate sondajele efectuate recent. Dar asta nu e destul. Igor Dodon mai dorește ceva în 2020. El vrea ca electoratul de dreapta să fie dezamăgit de Maia Sandu. Și pe această dimensiune a strategiei de campanie el are foarte mulți aliați.

Unioniștii lui Dodon

Politica moldovenească a generat mereu un fenomen aparent paradoxal, dar persistent în foarte multe iterații diacronice – alianța tacită între aripa pro-rusă de stînga și partidele unioniste. Anume prezența partidelor unioniste pe jumătatea dreaptă a clivajului moldovenesc a vulnerabilizat toate construcțiile de guvernare de dreapta. Motivația acestui comportament este, oarecum rațională.

E în interesul partidelor unioniste să erodeze constant încrederea în partidele de dreapta și de centru-dreapta. Doar din contul alegătorilor de dreapta unioniștii își pot extinde baza electorală. Cum numai dreapta pro-europeană generează un lider și o mișcare puternică, cum rezultatele unioniștilor la alegeri se diminuează. 

  • La alegerile anticipate din 2010, pe fonul creșterii încrederii în Vlad Filat, aflat la cîrma Guvernului, PLDM crește rezultatul electoral de la 16% la 29% (+23%), iar PL pierde 5%, acumulînd 10%, față de 15% un an mai devreme. 
  • La alegerile din 2019, pe fonul creșterii încrederii în Maia Sandu, unioniștii ajung în Parlament doar prin cîteva circumscripții electorale și pe listele ACUM, în timp ce partidele declarate unioniste nu trec pragul electoral.

Este evident că partidele pro-Kremlin sunt inamicul numărul 1 al unioniștilor. Dar alegătorii partidelor pro-Kremlin nu sunt o audiență pentru unioniști. Unioniștii adoră să critice colegii lor de dreapta, pentru că doar de acolo pot lua mai multe voturi. Și prin asta fac un mare serviciu partidelor de stînga.

Și acest serviciu nu întotdeauna e motivat de conjunctura politică. Așa cum a demonstrat Iurie Roșca, dar și alți foști lideri unioniști, acest interes comun al extremelor — să erodeze centrul — a fost folosit la maxim de structurile interesate să influențeze Moldova.

Unioniștii deja au ajutat PSRM să cîștige alegerile în Chișinău. E greu de spus dacă ajutorul a fost decisiv, pentru că au fost mulți factori care au dus la victoria în premieră a unui candidat de stînga în Chișinău, dar e cert că atacurile constante ale lui Chirtoacă și Țîcu au demotivat ieșirea la vot în turul doi pentru mulți alegători de dreapta.

E un mare avantaj să inoculezi oponentului politic un critic din interior. În primul rînd acesta are acces la audiența potrivită. În al doilea – e credibil atunci cînd critică. În al treilea – deține informații și știe unde să bată ca să doară.

În 2020 unioniștii o vor ataca intens pe Maia Sandu. Ei vor fi atenți la fiecare cuvințel și acțiune a ei. Vor scotoci toate deciziile din trecut. Vor asculta atent înregistrările făcute pe ascuns la ședințe. Vor analiza ce fac oamenii din PAS și vor lega toate greșelile acestora de Maia Sandu.

Dacă îți dorești unirea cu România, în 2020 Maia Sandu te va dezamăgi. Și nu în virtutea acțiunilor ei. Te va dezamăgi pentru că liderii politici unioniști vor investi tot talentul, resursele și influența pe care o au ca să te convingă că Maia Sandu nu merită votul tău. Că e mai bine să stai acasă.

DA, este o problemă

Se spune că însăși acțiunea de a recunoaște problema e cît jumătate de cale spre soluționarea ei. Blocul ACUM are o problemă și problema e enormă. Decalajul dintre cele două componente a ajuns să fie enorm. Intenția de vot pentru PAS e aproape de 10 ori mai mare decît pentru PDA. Liderul PDA a pierdut lamentabil alegerile din Chișinău, iar partidul nu a învățat nimic din asta.

PDA e extrem de supărat pe ieșirea din Guvernare, cu toate că în afară de o oarecare influență asupra procuraturii și o prezență onorifică în MAI, nu a știut cum să o folosească.

În ultimele luni numărul de atacuri mediatice generate de PDA asupra Maiei Sandu șl ACUM este covîrșitor. De partea opusă, replicile vin discret, de obicei pe facebook, de la deputați individual, fără mare tam-tam. PAS nu își dorește inflamarea ciondănelilor lansate de PDA, dar tactica asta nu va putea continua la nesfîrșit.

De facto, blocul ACUM nu există. Cele două partide nu au coordonat un candidat la circumscripția Hîncești. PDA „își asumă” public tot felul de scenarii pentru prezidențiale – ba cer candidat „apolitic”, ba spun că sunt gata să înainteze candidat propriu. Mesajul îl înțeleg toți – PDA anunță că nu o va susține pe Maia Sandu la prezidențiale. Și caută pretext.

ACUM e un trup. El începe să miroase urît. Nici Maia Sandu, nici Andrei Năstase nu se încumetă să îl îngroape. Europenii au investit mult în această construcție. O ceartă la cuțite ar reduce mult influența din Parlament a acestor partide. Dar e clar că pasivitatea PAS nu va liniști hărțuirea energică a celor din PDA. La fel ca unioniștii, ei își vor alegătorii înapoi.

Iar alegătorul disciplinat al PDA va fi dezamăgit de Maia Sandu în 2020. 

Redacțiile de știri și capetele vorbitoare la TV vor picura cu amar peste Maia Sandu

Maia Sandu nu plătește păreriștii profesioniști. PAS-ul nu are resurse mediatice. Chiar și redacțiile care nu aparțin lui Dodon sau democraților, în pofida unor anumite simpatii, lesne de înțeles, oferă acesteia doar oportunitatea de a ieși în fața audiențelor. Nu o menajează, nu o promovează cum face Accent TV cu Dodon.

Majoritatea „formatorilor de opinie” din Moldova sunt deprinși să trăiască bine. Să își vîndă opiniile pentru bani. De asta echipe întregi de consultanți, sociologi, formatori de opinie și jurnaliști au trecut atît de organic de la Plahotniuc la Dodon. Pentru că Igor Dodon joacă după regulile vechi. Reguli în care jurnalistul e propagandist cu salariu bun, sociologul e manipulator cu contracte grase, consultantul are asigurate contracte cu întreprinderi de stat, iar formatorii de opinie livrează păreri comandate, ca niște tonomate.

Pentru toți jucătorii din domeniul informațional al țării, acest sistem corupt este mai comod. Și cu cît mai mulți sunt implicați în acest joc murdar de buimăcire a alegătorului (care achită factura finală), cu atît mai mare e presiunea pe cei care se opun.

Maia Sandu nu va avea luxul să bage în gura jurnalistului întrebări pregătite din timp. Ea nu va achita promovarea porțiunilor care îi convin. Dodon va face asta în continuare, chiar și în redacțiile „independente”.

Dezamăgiții din interior

O altă sursă de dezamăgire pentru fiecare din noi va veni „din interior”. Și nu e vorba doar de primari și consilieri, ajunși recent în funcții pe listele PAS, care vor părăsi dezamăgiți partidul. Și nu doar de membri care „nu se vor mai regăsi”. E vorba și de susținătorii fideli PAS care sunt acum studiați cu lupa de cele mai bine plătite, performante și dotate echipe de sociologi și specialiști IT.

Sunt căutate narativele care afectează emoțional la maxim alegătorul Maiei Sandu. Ele sunt testate în focus grupuri și pe audiențe reduse online. Aceste narative deja sunt promovate atent și dozat la fiecare ieșire a lui Igor Dodon, dar și prin gurile altor sateliți vădiți sau ascunși de pe tot spectrul politic.

Vom fi dezamăgiți de Maia Sandu pentru că vom fi hrăniți cu poveștile măsurate și croite să ne dezamăgească:

Maia Sandu s-a întîlnit cu Rotschild și i-a dat asigurări că totul va fi bine (după care a trimis dosarul aeroportului în judecată, unde e primblat și pînă acum);

Maia Sandu l-a eliberat pe Filat (pentru că desigur Maia Sandu „controla justiția” cît era premier);

Maia Sandu a plecat de bună voie de la Guvernare (iar socialiștii nu au putut nicidecum opri planul ei meschin și au votat împreună cu democrații căderea guvernului);

Echipa Maiei Sandu „sunt manageri proști” (cu mesajul implicit că e mai bine la putere să fie manageri buni, chiar dacă fură);

Maia Sandu duce tratative cu Șor (în genere, sunt aproape sigur că Șor va fi folosit masiv „în susținerea publică a Maiei Sandu”, la fel ca alte figuri toxice);

Și vor fi dezvăluiri. Înregistrări, amintiri, declarații despre cît de urît a procedat. Ca să ucidă entuziasmul. Să dezamăgească alegătorul care mai are speranță.

Știrile false și devalorizarea votului

Pentru cei cu ochii în buletinele de știri lumea va fi plină de dezamăgiri față de Maia Sandu. Zi de zi vor apare știri care o să provoace greață, repulsie și frică. Va fi mai grav decît la alegerile precedente. Cei 30.000 de imigranți sirieni și pericolul homosexualizării tuturor cetățenilor, cu care am fost speriați în campania trecută, o să ne pară un joc. Marile narative false deja se coc. Vom fi distrați la maxim, iar setea noastră de a fi uimiți va alimenta răspîndirea falsurilor, chiar și sub pretextul „demascării”.

Lehamitea convine hoților. Și ei o vor alimenta. Echipa lui Dodon va promova pentru masele de indeciși o viziune asupra vieții în care nimic nu mai contează. Ori drepata, ori stînga, or integrarea europeană, or vectorul asiatic – toate sunt baliverne și toți fură. De aceea pune mîna pe acest kil de orez și aceste pachete de zahăr, ține 200 de lei și votează cu oricine. Și Maia Sandu îi va dezamăgi și pe acești alegători. Ea nu le va da orez. Nici zahăr. Nici 200 de lei.

Va fi dezamăgită și diaspora?

Greu de spus. Diaspora a fost mereu nucleul progresist al Moldovei, care a încercat din puținul politic pe care îl avem să aleagă vlăstarele mai sănătoase. Dar diaspora e doar un cuvînt. Comunitățile de moldoveni din Spania, Italia, Marea Britanie s-au mobilizat exemplar la prezidențialele precedente, dar asta nu a fost suficient. Vor găsi oamenii din diasporă energie suficientă pentru o nouă mobilizare masivă? Vor mai crede ei că pot schimba ceva acasă?

Sunt sigur că echipa lui Igor Dodon gîndește și pentru aceste segmente scenarii de dezamăgire. E greu de spus cine vor fi „formatorii de opinie” care vor lovi anume în Maia Sandu din diasporele europene și americane, dar se observă deja o reanimare a micilor candidați din trecut. Sunt orgolii, iluzii de creștere și răni vechi care cer răzbunare. Și Maia Sandu va fi vulnerabilă în 2020. Pentru că alegătorii sunt greu de mobilizat și ușor de dezamăgit. Mai ales cînd au de făcut kilometri pînă la urna de vot.

Dezamăgiții lui Dodon

Dincolo de eforturile de a dezamăgi în Maia Sandu electoratul de centru-dreapta, Igor Dodon lucrează intens în dezamăgirea propriului electorat. Preluînd monopolul puterii (cel puțin la nivel de percepție) președintele și-a întins o capcană. El e la volanul unei țări cu multe probleme, după 10 ani de guvernare absolut iresponsabilă. Doar că volanul nu e conectat la roți, iar cutia de viteză e doar un băț.

Instituțiile au degradat și mai mult, procentul de furt din scheme și delapidări e mai mare ca niciodată, capacitatea de a atrage resurse umane în administrație este minimă, economia locală e din ce în ce mai dependentă de consum și vreme. Moldova actuală e o combinație tristă de azil de bătrîni și casă de copii, condusă în ultimii 10 ani de bandiți. Populația sărăcită intenționat e ținută în calitate de ostateci de o pătură subțire de oameni super-bogați, care scurg banii prin contracte cu statul, contrabandă, justiție instrumentalizată și spălare de bani.

Igor Dodon nu are ce livra în 2020. Bugetul e umflat artificial și veniturile sunt imaginate. În curînd, așa-numitul premier va trebui să facă rectificări dure. Politica Băncii Naționale, devenită brusc prietenoasă cu guvernarea, după demisia Maiei Sandu, va crea o presiune inflaționistă enormă. Banii merg în consum, totul se va scumpi. Motorina, benzina și gazul deja s-au scumpit de 2 ori în 2020. Călătoriile interurbane s-au scumpit o dată la 1 ianuarie și va mai urma scumpirea „de confort” în martie. Vor urma în lanț și alte scumpiri – carburanții sunt factor formator de preț la mai toate produsele. Credibilitatea știrilor bune din televizor se va termina odată cu banii din portofel.

Președintele se pierde în propriile „viziuni economice”. Promite că va obține credite pentru a transforma Moldova în șantier să facă drumurile. Bani nu găsește. Iese imediat cu alte „programe naționale” în care deja despre drumuri nici nu pomenește. Toate se țin pe un Guvern slab, cu miniștri extrem de executivi și fără nici o autonomie sau responsabilitate în fața alegătorilor. Coaliția din Parlament se ține pe înțelegeri firave că anumite scheme vor fi păsatrate, iar anumiți oameni vor fi păziți de justiție. Ambasadorii transmit semnale extrem de dure, iar premierul le răspunde cu amenințări pe facebook. Circ.

Construcția lui Dodon are picioare de lut. Iluzia unui președinte puternic e credibilă doar în clădirea  președinției și la cîteva canale TV. De fapt, Moldova e acum pe mîna cîtorva sute de baronași, care gestionează mici domenii bănoase. Cîțiva baronași la vame, cîțiva în justiție, cîțiva în procuratură și MAI, cîțiva în achiziții și întreprinderi de stat. Și lor li-i cam tot una de Igor Nicolaevici. Și chiar primarului municipiului Chișinău i-i cam tot una de Igor Nicolaevici. Și vor urma suprize multe care îl vor împinge pe președinte spre noi și noi greșeli.

Așa că ne așteaptă alegeri extrem de strînse. Dacă în 2016 era clar din timp că Igor Dodon cîștigă lejer, în 2020 se va duce o luptă strînsă. Și va cîștiga alegătorul care va avea mai multă rezistență la dezamăgire. Și această rezistență se construiește cu argumente raționale și informare continuă. Valul de emoție se lasă pentru ultimele 3 săptămîni înainte de turul 2.

Sper că nu v-am dezamăgit.


 

N-ai pe cineva la ministerul educației?

Dacă, Doamne ferește, fiul tău ar călca un copil pe o trecere de pietoni sau mama ar avea o problemă de sănătate extrem de gravă și costisitoare; dacă un criminal te-ar șantaja sau ai risca ani grei de închisoare; cui te-ai adresa după ajutor – lui Igor Dodon sau Maiei Sandu?

Întrebarea de mai sus nu e plăcută. E o întrebare la care ne dorim să nu fim niciodată nevoiți să răspundem. Dar e o întrebare la care o mulțime de oameni s-au gîndit în ultimele luni. Oameni care au ce risca. Unii din ei – totul. Sau, mai bine zis, ceea ce ei percep drept totul – averea, funcția, libertatea, respectul altor oameni, liniștea în familie și alte chestii.

Eu sunt un neadaptat. Cînd la mine vine un om să ceară un ajutor sau o favoare, dacă asta implică o tranzacție din seria „tu mie un bine, eu ție un bine”, evit tranzacția. Îs prost. Pentru că aceasta e cea mai profitabilă tranzacție. E tranzacția de bază pe care se ține statul Republica Moldova. Bursa de favoruri.

Bursa de favoruri nu are ca funcție principală cîștigul material. Bursa de favoruri e mult, mult mai importantă. Ea asigură stabilitatea. Favorurile primite și cele acordate în fluxul lor permanent, învăluie, leagă, unește și consolidează societatea moldovenească și îi dau iluzia unei stabilități, a unui fundament sub picioare. Atunci cînd ai pe cineva undeva, ești mai sigur în ziua de mîine. Poți planifica ceva. Poți să-ți asumi un mic risc, poate o afacere, poate un credit. Poate o nuntă. Ai pe cine conta. Există o anumită plasă socială.

Acest liant e esențial.

Refuzul meu de a participa la comerțul de favoruri nu este absolut, desigur. Dacă pot da de la mine, fără a continua lanțul, ajut. Dar nu particip la legături ce trec de mine. Să explic.

Mă sună, să zicem Maxim. Zice că uite, a nimerit la spital, dar nu are asigurare. Cere ajutor. Zice poate ai pe cineva la minister să vorbească cu șeful spitalului să nu achite costul staționării. Dacă e vorba să îi dau lui Maxim bani și îi am, îl ajut. Lanțul se închide cu mine și eu aproape sigur nu voi cere favoare înapoi de la el. Dacă, însă el vrea eu să-l sun pe prietenul meu Vasile care e medic și o cunoaște pe Svetlana care e șefă de direcție la minister și ar putea ușor suna șeful spitalului – refuz. De ce?

În primul rînd lanțul care merge mai departe, mă va lega de Banca Națională de Favoruri și voi fi dator pe viață. Peste trei luni Vasile mă va suna să văd dacă pot să o ajut pe Svetlana cu o ofertă levaia la o achiziție de medicamente. Și nu va fi frumos să refuz. Nu va fi omenește. Pentru că ei m-au ajutat. Așa nu se face. Trebuie să ai soviste.

Comportamentul meu nu este deloc unul bun. Sau corect. Nu o fac nici din sfințenie și nici din credință mare. Pur și simplu știu că Banca Națională de favoruri e o piramidă financiară. Un lohotron. Dai mereu mai mult decît primești. Dar unii beneficiază din acest lohotron.

Dacă aș fi mai șmecher, de fiecare dată cînd cineva mi-ar cere o favoare, m-aș bucura enorm. Pentru că în acel moment, omul adaptat culturii moldovenești, omul care știe ce și cum, omul care rezolvă voprosuri, bate din palme și deschide o linie de credit. În momentul cînd cineva cere ceva de la tine, tu cîștigi un credit la bursa de favoruri. Și dacă nu ești prost, dacă nu ești tontălău, dacă nu îți cresc mîinile din Estonia, numaidecît ajuți omul. Pentru că tu la nevoie te cunoști.

Și cînd ajuți omul, se întîmplă mai multe evenimente care creează unde informaționale în rețeaua de favoruri. În primul rînd tu capeți un om la care poți să te adresezi în caz de ceva. Cazul de ceva mereu vine. Într-al doilea capeți o mică marjă – vei putea cere chiar un favor un picuț mai mare de la el, dacă înțelegi ce vreau să spun. Eu jă te-am ajutat la nevoie…

Într-al doilea rînd, prin rețeaua informațională a favorilor apare un impuls mic – oamenii (care trebu) află că tu poți rezolva probleme. Că tu poți rezolva anumite probleme. Că ei se pot adresa în caz de probleme similare. Și ei vor veni la tine? Pentru că în Moldova nu există probleme pe care să le aibă un singur om. Oamenii tind să aibă aceleași tipuri de probleme. Cu datornicii, cu cadastrul, cu vecinii, cu justiția, cu fiscul, cu sănătatea, cu locul la cimitir, cu achizițiile de stat șamd.

În al treilea rînd tu devii un pic mai respectat. Devii de nădejde. Devii un stîlp al societății, un om pe care se poate de contat. Un bărbat cu care să faci o treabă. Un mic centru – de informații, de putere, de respect. Și uvajuhă.

Vedeți unde vreu să merg, da?

Omul care merge pe calea rezolvării de probleme e un om care merge spre succes. Cu timpul, tot mai mulți oameni se adresează acestui om și problemele pe care le rezolvă el devin tot mai mari și tot mai variate. El va descoperi că e înconjurat de oameni la fel ca el. Oameni despre care nici nu bănuia. Va afla că idiotul cela de Andrei, akazăvaețța rezolvă problemele cu vama. Da Olga Pavlovna știe ce și cum și cît în caz de judecată. Că Savelii Ignatievici poate găsi ușor bani la procent mic. Iar Cristian are pe cineva la vama românească și dacă ceva trece chiar și o fură.

Rezolvatorul neatent de voproase are cîțiva dușmani. Primul e propria înfumurare și prostie. Închisorile sunt pline de reșalșiși la care s-o dus crîșa. Numai liubcic cît face. Cînd rezolvi multe probleme mici, ajungi să rezolvi cîteva probleme mari și ai impresia că nu mai ai probleme. Și devii tu o problemă. Pentru Banca Națională de Favoruri (BNF). Și atunci, natural, aproape ca o adiere de vînt printre copaci, mai marii acestei lumi își coordonează un pic blendele și te rezolvă. Pentru că ei rezolvă probleme și tocmai ai devenit una. Și ei au rezolvat pînă acum sute de probleme ca tine.

Al doilea dușman sunt oamenii ca mine. Neadaptații. Tot felul de oameni care nu participă la comerțul de favoruri. Oamenii ca mine sunt imprevizibili. Pe ei nu poți conta. Mai apoi, unii din ei (eu personal – nu, dar mulți din noi așa fac) cred în legi și în alte legende din manuale – democrație, drepturi, echitate, corectitudine șamd. Oameni bolnăjiori. Oameni cu credință. Din păcate pentru BNF, astfel de oameni există și ei nimeresc în toate sferele – în business, stat, știință, academie, biserică șamd. Mai ales sunt deranjanți cei principiali. Cei care strigă cînd văd. Cei care scot la iveală.

Al treilea dușman e chiar BNF-ul. E ceva suprauman și neuman în sistemul favorilor. Mecanica lui e mai puternică decît orice element. Cît de sus n-ai urca în rezolvarea problemelor, niciodată nu poți deține pachetul de control. Și în același timp, cu cît mai sus urci, cu atît mai mîrșav devii. E greu. Dacă la început aranjai pe cineva la lucru și ajutai cu un loc la cimitir, ajungi să închizi dosare la violatori și să promovezi legi în interesul unor hoți. Favorurile din start conțin sămînța spurcăciunii.


Am mai scris. Polițistul care iartă un vitezoman, ucide un copil care va fi călcat. Medicul care închide ochii la un malpraxis de-al colegului, calicește zeci de pacienți. Un inspector care permite vărsarea deșeurilor în rîuleț, otrăvește trei sate și duce la zeci de cazuri de cancer. Fiecare ilegalitate iertată este achitată în vieți omenești culese aleatoriu.

Murim cu hurta în numele iertării.

Și vedem în jur o lume care nu e ca în manuale. Popoare bombardate în numele păcii, săraci furați de bogați, hoți care condamnă nevinovați la închisoare, aleși care se vînd. Toate se derulează în fața noastră și toate ne pun sub o permanentă presiune. Permanenta presiune a răului impune o permanentă luptă pentru ceea în ce credem.

Și aici voi întreba – în ce cred moldovenii?

Suntem învățați de la 6 ani să nu credem în Moldova, pentru că e o invenție stalinistă, o greșeală a istoriei, un proiect provizoriu, un atavism sovietic, o părticică ruptă de o mumăcică. Toți copiii sunt scoși cu forța de stat din sînul familiei și învățați acest „adevăr” istoric. Și îi mai învață ceva sistemul școlar. Îi învață că regulile nu funcționează. Că funcționează schimbul de favoruri.

Pentru că din primele clase vedem cum copiii de oameni importanți, copiii care fac ore suplimentare primesc note mai bune. Cum se adună bani pentru reparații, mulțumiri, ziuadenaștere, tateanendeni, sfîrșit de an școlar. Cum dacă nu participi ai probleme. Cum se copiază la examen. Cum se află biletele din timp.

Un prieten nemulțumit de unele evoluții recente în justiție propunea să fie demiși in corpore toți judecătorii CC și înlocuiți „măcar și cu studenți din băncile facultăților”. Mitul „măcar și cu studenților” apare uneori pe ici pe colo ca o formă a mitului salvatorului. Doar că nu există salvatori puri și nevinovați în băncile facultăților. Mai ales ai facultăților de drept din Moldova. 

Mai mult decît atît – BNF-ul întîmpină o rezistență din ce în ce mai slabă. Dacă în anii 90, pe fundamentul ideologiei și educației sovietice și alimentate de valul patriotic al construcției statului independent instituțiile mai erau pline de oameni cu simțul datoriei, acum acești oameni s-au cam terminat. Iar alții nu am crescut.

Solidaritatea se bazează pe Marile Minciuni. Fie că e vorba de Marile Minciuni Naționaliste, fie că e vorba de Marile Minicuni Comuniste, fie că e vorba de Marile Minicuni ale Rolului Civilizator, popoarele formate din indivizi egoiști și variați au găsit minciunile pentru care soldații să moară în război, polițiștii să-și riște viața în lupta cu crima, iar liderii politici să apere interesele țării lor. Noi n-am găsit.

Comisarul nostru Catagni e la stroică la Rasiea. El avea potențialul să se jertfească pentru țara lui — în fiecare popor se nasc așa oameni — dar țara lui l-a învățat că ea nu e reală. Nu e corectă. E o greșeală. L-a învățat de mic copil, plătind manuale și profesori cu bani din taxele părinților lui. Și el a crezut micile ei minciuni. A crezut cu adevărat că țara lui e o iluzie. Așa scrie în manual. Așa au ajuns să spună toți. Și realitatea s-a conformat.

Moldovenii nu cred în nimic. Dar ei au un vis. Și acest vis, de la mare la mic, e îmbogățirea rapidă. Nu e un vis doar al nostru, e un vis al veacului nostru. Nu visăm să fim săraci, visăm să fim bogați. Nu visăm să consumăm mai puțin, visăm să consumăm mai mult. Nu visăm să avem lucruri vechi, păstrate, care să ne servească veșnic, ne dorim lucruri noi, pe care să le folosim un pic și să vrem alte lucruri noi. Nu visăm să locuim în casa părintească, visăm să o demolăm să facem alta. Nu reparăm, aruncăm și cumpărăm nou.

La fel și cu țara. De ce să reparăm Moldova, dacă ne putem băga piciorul și duce la Italiea?

Victoria anunțată cu atîta grabă și trufie asupra lui Plahotniuc s-a întors împotriva victorioșilor. Plahotniuc, la fel ca Liubcic, a devenit o problemă. Și sistemul a rezolvat-o. Cei care rezolvă probleme enorme, ce depășesc capacitatea BNF-ului, un fel de Fondul de Favoruri Internațional, au mișcat din degetul mic și l-au rezolvat pe Plahotniuc. Noi doar am privit. Și unii din noi au aplaudat, s-au bucurat, s-au lăsat duși de iluzia unei lumi mai bune. Mai bune cu ei.

Dar problemele au rămas. Tineri șoferi pe băși continuă să calce pietoni, medici alcoolici continuă să calicească oameni, criminali periculoși continuă să vreie la libertate, contrabanda continuă să apară pe polițe. Viața continuă. Problemele se cer rezolvate. Și rezolvatori se găsesc. Pentru că așa funcționează lucrurile.

Care e noul model? Care e planul de recroire al societății care să funcționeze? Care să rezolve problemele oamenilor. Care să ne dea iluzia stabilității. Care să redea oamenilor încredere în ziua de mîine. Ca ei să își asume un risc, să deschidă o afacere, să crească un copil, să ia un credit imobiliar? Care e Marea Minciună a Moldovei în care să ne prefacem o generație că credem ca să creștem o generație care chiar să creadă. Care să se jertfească în numele ei. Să fie unită în jurul unor valori, nu legată de niște favoruri?

Putem înlocui minciuna mică cu Minciunile Mari și să ne prefacem un pic că le credem? Pentru binele copiilor noștri. Și ai copiilor copiilor noștri? Nu știu.

 

Mecafiza iubirii

Cuvintele oamenilor îs moi, plăcute și au multe tîlcuri. Statului nu-i place cînd un cuvînt poate fi și așa și așa, iar un om poate să aibă mai multe nume. Cum poți închide sau ucide, conform legii, un om care are mai multe nume? N-ai cum.

Cum poți folosi în cele scrise de stat, precum legile sau documentele, cuvinte vii, care se zvîrcolesc după ce-s scrise? N-ai cum. Cuvintele statului stau cuminți, ca soldații, ca grîul înainte de a fi bătut, ca plopii pe marginea drumurilor drepte, desenate în autocad. Iar limba vie e ca pădurea neatinsă. E ca un rîu nediguit – se umflă, inundă, aduce apă, pește și păsări pe terenuri care pot fi agricole.

De asta statul a privatizat limba, a dat-o preoților limbii pe care îi plătește și în fiecare an ia toți copiii din familii și îi ciuntește ca să vorbească în cuvinte moarte. Dar nu asta e tema mecafizei iubirii.

Mecafiza iubirii e o viziune aiurea și inutilă asupra iubirii, dezvoltată de un descărturar tunchit. Și ea poate fi explicată pe degete, dar o să încercăm să o explicăm pre litere.

Puterea iubirii

În cea mai fină carte a tuturor timpurilor și popoarelor e scris mult despre iubire. Dar nimic nu cheamă mai ușor liftul care duce spre succes și dezvoltare personală în trei pași, decît istoria șeicului Sanaan.

Pentru că era șeicul Sanaan cel mai slăvit om al timurilor lui. Și fu imamul principal al moscheii sfinte din Mecca timp de șinzăși de ani. Cum o zis bine poetul, „orice laudă care poate fi exprimată în versuri, îi aparținea lui”. Și pentru că era înțelept și vestit, avea patru sute de ucenici. Știa toate misterele, practicile și teoriile timpurilor lui. Și a făcut hajjul de 50 de ori.

Și într-o zi avu un jis. Un jis straniu. Cum că Mecca a rămas în urmă, iar el trăia în Țarigrad. Și acolo mergea în templu păgîn și se închina la chip cioplit. S-a trezit și a urlat. Și s-a gîndit. Oare ce să însemne asta. Și a decis să meargă la Țarigrad.

View this post on Instagram

l o g i c a l

A post shared by Strange Planet (@nathanwpylestrangeplanet) on

Și-a adunat Sanan ucenicii și au pornit spre Bizanț. Acolo pe atunci locuia o fată creștină care știa toate tainele religiei ei. Frumoasă ca soarele care niciodată nu apune. Omul care vedea măcar un cîrlionț al părului ei bălai – îi devenea rob pe vecie. Cel care îi vedea buzele – cădea răpus la pămînt. Caroce – ați înțeles.

Și cînd a ajuns Sanan la Țarigrad, cătînd ceea ce încă nu știa că îi lipsește, a început a vorbi cu unul cu altul, pînă l-a trimis cineva la fata ceea pricepută în ale creștinismului. Și cum s-a apropiat de ea, ea s-a întors spre el și l-a privit de sub glugă cu o pereche de ochi măslinii, adînci ca buricul cerului, statornici în privire ca legea lui Dumnezeu. Și a strigat atunci șeicul – nu mai am credință! Inima mea nu mai are nici un folos. Sunt robul acestei creștine.

Cred că nici nu are sens să menționez șocul halucinant al celor patru sute de ucenici care și-au însoțit maestrul la a doua Romă. Dar ce puteau văicărelile, rugămințile și lacrimile lor să facă împotriva iubirii? Șeicul era pierdut.

Și a zăcut Sanaan o lună la poarta creștinei, tăvălindu-se în praf și văicărîndu-se. Și după o lună, cînd hărmălaia nu mai putrea fi ignorată, fata a ieșit și l-a întrebat ce vrea. (De parcă nu știé…) Șeicul și-a adunat toate metaforele și i-a turnat în cuvinte dragostea care îl ardea. La care fata a rîs și i-a spus că e bătrîn și sărac și fără minți. Și că pentru început va trebui să demonstreze că a renunțat la credința lui păgînă. Și să bea vin, să se închine la icoane, să arză Coranul și să renunțe în public la Islam. Șeicul așa a făcut.

Ucenicii lui îngroziți, rămași fără speranță și fără bani în oraș străin, au început să plîngă și să-și rupă hainele de pe ei. Și au ținut sfat și au decis să meargă înapoi la Mecca și să ceară ajutor de la alți imami și sufi care se învîrteau pe-acolo. Iar șeicul a rămas să fie păstorul porcilor fetei creștine.

Ce-a fost mai departe nu vă spun, că și așa am lungit-o cu perescazurile. Și pentru mecafiza iubirii asta e destul.

Energia iubirii

Poetul exagerează, dar cine nu exagerează? Da, iubirea nu vine niciodată singură. Iubirea vine cu trilioane de tone de energie. Omul îndrăgostit are și puterea și motivația și energia să aștepte multe ore în ploaie, să urmeze iubirea la distanțe mari, să vîndă cele acumulate, aninîndu-se de orice șansă, să lucreze zi și noapte și să danseze fără încetare.

Iubirea transformă. E știut lucru. Iar transformarea unui om în altul, cum au descoperit în practică URSS, Germania nazistă sau Iugoslavia e lucru anevoios. Aproape imposibil. Greu tare.

Și Dumnezeu știe asta. De asta iubirea vine cu multă energie, aproape nelimitată. Și înțelepții – inclusiv Isus, Rumi sau ibn Arabi – ne fac aluzii să ne lăsăm ei pradă. Și să nu ne mai pierdem de iubire.

Iubiții nu se întîlnesc, în sfîrșit, după multe căutări. Ei au fost mereu unii în alții.

Sarcina ta nu este să găsești iubirea, ci să distrugi toate barierele pe care le-ai construit între tine și dînsa.

Rumi

Dacă ne uităm la lume de pe grămada folosului, iubirea e folositoare, anume pentru că aduce atîta energie. Dar folosul e dual. El aduce și pierderea cu el. Iar donjuanii care folosesc iubirea ca pe un drog, ai, ai, ai! Degetul se ridică spre cer, moralizator.

Mecanica iubirii

Să zicem că tu nu ești nimic, ci ceva. De exemplu un element dintr-un puzzle. Să zicem că acesta. Pazîlu A:

Dar cum puteai tu ajunge atît de boțit, după ce te-ai născut ideal? Viața. Copilăria, adolescența, învățarea de la alții, traumele. Pe alocuri ai primit lovituri și ai răni goale, pe de alta ai dat și ai răni pline (de sine). S-a întîmplat. Și iată ieși tu din adolescență boțit și începi să te îndrăgostești. Ba de unul, ba de alta. Și e ciudat, pentru că unii se potrivesc, alții nu, unii te rănesc, alții te tămăduiesc, unii te lasă, pe alții îi lași tu, unele te rănesc, altele sunt rănite. Dar toate îndrăgostirile aduc multă multă energie.

Și apare B. Care, naprimer, e așa:

Și B e boțită și ea, are rănile ei, trecutul ei, dar este ceva într-însa care te atrage. Are ceva, nu știu ce, care tare îți sclipește. Și energia vă ajută și brusc, realizați că vă potriviți de minune. Că parcă ați fost făcuți unul pentru altul. Și că întîlnirea voastră a fost însoțită de atîtea accidente, coincidențe și ciudățenii, încît pare să fi fost predestinată. Și asta e uluitor. Chiar vă potriviți!

Și vă place unul de altul și e foarte plăcut. Și e multă iubire și e minunat. Ții minte cum era la început? Și apare trecutul vostru unic și privat și limba voastră și mișcările voastre și va-ai. Cît de mult semănați unul cu altul, am crezut că sunteți frate și soră.

După care nu mai este ca la început și poate fi ruptură dureroasă. Foarte dureroasă. Ruptură boțitoare. Ruptură după care oglinda ochiului capătă pete și chiar crăpături. Rupturi care strică imaginea lumii și pun piedici între noi și prezent, între noi și lume, între noi și iubire. Ne împiedică să vedem.

Sau nu. Și aici e marele dar al lui Dumnezeu care oferă, odată cu iubirea și puterea transformării. Puterea distrugerii de piedici. Și atunci oamenii se dezlipesc ușor, se dezlipesc plini de recunoștință unul față de altul. Și se iubesc, altfel, dar mereu, prin latura tămăduită de iubire. Prin latura prin care deja pot vedea ce este, nu doar ce a fost atunci, în trecutul cela boțitor.

Și oamenii care ies mai întregi din iubire sunt dragi lui Dumnezeu. Pentru că iubirea nu anină, ci deznină. Nu rupe, ci lipește. Nu generează dependență, ci libertate. Dar toate acestea sunt cuvinte și cuvintele vii se zvîrcolesc la fiecare în cap cu viața lui.

Și oamenii care se dezdoaie, după un timp sunt unul față de altul ca niște lentile. Partea traumată se umflă. Capătă dimensiuni. Se rotungește. Și prin ea lumea se vede bine.

Metafizica iubirii

Murim rotunzi. Chiar dacă ești un ghem sucit și încîlcit și duci cu tine toate istoriile neamului, moartea le dezleagă pe toate cu cea mai ușoară atingere. Și fețele morților sunt altfel, sunt așa cum niciodată nu am cunoscut oamenii cît erau în viață.

Moartea te eliberează de datorii, de regrete, de dorințe fără fund de a bea, mînca, face sex sau fi aplaudat. De curiozitate, de cîștiguri, de dorințe și frici. De nume, de prietenii, de dușmănii, de ură, de proiecțiile propriei nimicnicii (construite) sau megalomanii (la fel de închipuite). De păcate, de fapte bune, de judecățile altora și chiar de iubiri. De toate te dezleagă. Și de trup.

De asta Dumnezeu e iertător și mare și bun. Că dă dezlegare la toți.

Dar asta nicidecum nu înseamnă că trebuie să aștepți moartea ca să te dezlegi de toate acestea.

Altă pildă le-a pus lor înainte, zicînd: Asemenea este împărăția cerurilor, omului care a semănat sămînță bună în țarina sa. Dar pe cînd oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grîu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina.

Venind slugile stăpînului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămînță bună în țarina ta? De unde dar are neghină?

Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut asta. Slugile i-au zis: Voiești deci să ne ducem s-o plivim?

El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să zmulgeți odată cu ea și grîul. Lăsați să crească împreună și grîul și neghina, pînă la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: pliviți întîi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grîul adunați-l în jitnița mea.

Matei 13:24-30