Categorie: Fără categorie

 

Moldovenii niciodată

„Moldovenii niciodată nu vor accepta ideea că, pentru a trăi mai bine, trebuie să depună şi ei un anumit efort.” Referatul despre „Particularitățile societății moldovenești” de Carolina Buzdugan, preluat de pe point.md

„Moldovenii niciodată nu vor ști ce înseamnă „cultură”! De ce a fost chemată la „Vorbe bune cu Lilu”?! Pentru că la această emisiune aveți posibilitatea să cunoașteți oameni Inteligenți, nu din ăia care nu știu a scri sau doar visează la Maldives…” Anastasia Soroceanu despre prezența Marinelei Bezer la emisiunea Vorbe bune cu Lilu.

„Debilism total . Moldovenii niciodata nu vor invata minte . E o rusine .😱😱😬😬😬👿👿👎👎👎👎👎👎” Ирина Чебану Некит despre o bătaie într-un parc din Chișinău

„Dece Voronin stă în Profunzime dar nu la închisoare? Pentru că Moldovenii niciodată nu vor afla adevărul despre 7 aprilie 2009. Pentru că absolut toţi sunt de vină!” iurii despre 7 aprilie

„Corect spui sunt de acord cu tine Jăka, 1000%, moldovenii niciodată nu vor trăi bine pentrucă se îngroapă unul pe altul” Mariana Rotaru despre Adevărul lui Jăka Banditul

„cît vrem dar moldovenii niciodată nu vor fi în rînd cu lumea.” ClanMadara despre jocul Assassin’s Creed

„Corect, numai ca pentru mine Moldova niciodata nu va fi asociata cu un bondar ori cu o musca, Aceste insect isi au locul lor… ” Laconic1 despre articolul „Moldova e ca o muscă fără o aripă”

„Daca il intrebi pe moldovan ce face, cu siguranta iti va raspunde „NICA”. Moldovanul niciodata nu face nimic, chiar daca el mereu face cate ceva.” Jurnal de Soție despre moldoveni

„NU A FOST MOLDOVANUL niciodata pedant (ca nemtii), rafinat (ca englezii), nemultumit (ca italienii), s.a.m.d. Asa cum il vezi azi, la piata centrala, cu barsetka subtioara, cu un pumn de seminte si jguturi-jguturi-jguturi, asa a fost el mereu, “in curs de dezvoltare” Nenormalul despre Moldoveanul tipic

„Moldovanul niciodata nu e multumit!!! In loc sa va bucurati ca nu e chiar atat de rau si ca mai sunt si politishti onesti, voi il faceti de kkt si pe asta… va meritati soarta!!!” Radu Luka despre un polițist care a refuzat mită

„Probabil moldovenii niciodată nu vor trăi mai bine și nici nu vor fi respectați, fiindcă nu se respectă pe ei înșiși, nu-și cunosc istoria, nu au dragoste de neam și își batjocoresc limba.” Ghenadie Rabacov în Blog de Educație și Atitudine

„Moldoveanul niciodata nu gaseste vina in dynsu dar in altcineva… Cine vrea ma inteles…” PRODIGY666 despre unirea cu România

„Moldovenii niciodată nu vor fi ca japonezii. Când, Doamne, fereşte, vine o nenorocire peste noi, unii se dau la umbră şi bat cărţile, comentând cât de greu le construiesc autorităţile noile locuinţe.” Elena Volcovschi despre 7 ani de-acasă

 

Căsuțe pustii

Moldova e plină de căsuțe pentru păsări nefolosite. An de an, în diferite localități, clase de copii meșteresc căsuțe și le anină în copaci. Le văd în parcurile din Chișinău, le văd în fața liceelor, le văd în păduri și în fîșiile forestiere de pe malul Nistrului. Colorate, cu intrare, acoperiș, dar niciodată cu păsări.

Acest ritual anual prin care trec sute sau poate chiar mii de copii, mă duce cu gîndul la metodă. Metoda e un concept ciudat, intrat în viața mea prin Eliade. Întrebat odată despre metodă sau poate chiar neîntrebat, prin vreun jurnal, el zice că metoda lui este să citească din scoarță în scoarță cei mai buni autori, cei mai buni cercetători și apoi să se bazeze pe ei în sintezele lui, (ca și cum) științifice.

E un fel de a nu divulga metoda. Pentru că nu e clar ce criterii folosea Eliade pentru a decide că un autor (de exemplu… Henry Corbin?!) este „cel mai bun” și merită folosit la fundamentarea teoriilor din istoria religiilor.

Căsuțe pentru păsări, Grădina Publică


Căsuțele nefolosite de păsări spun multe despre metodă. Metoda e un fel de deprindere, un fel de tactică folosită des de oameni pentru că a avut succes în trecut. O metodă foarte eficientă e mereu plină de pericole, pentru că poate poseda un om pe tot parcursul vieții.

Pentru mine e clar de ce căsuțele pentru păsări din Moldova nu sunt locuite. Majoritatea au gaura de intrare prea largă – nici graurii, nici pițigoii sau muscarii nu pot folosi astfel de spații. Pentru ei scorbura e protecție. Și protecție înseamnă să nu încapă un cap de coțofană, stăncuță sau cioară care mănîncă ouă sau pui golași cum stați în cuiburi, fără plăpumioare. O altă problemă e că majoritatea căsuțelor sunt amplasate prea jos și prea aproape de activitate umană intensă – la stradă, lînă cărări, unde e mai comod de aninat pentru elevi, nicidecum mai comod de trăit pentru păsări. 

Căsuțe pentru păsări, Valea Morilor

În Moldova mea imaginară lucrurile stau cu totul altfel. Profesorii de muncă sau biologie sau cine o mai fi inițiind stroica asta futilă, se comportă altfel. În primul an ei fac căsuțe, ca de obicei, dar observă că ele nu-s folosite de păsări. În al doilea an ei cercetează împreună cu elevii tema și înțeleg că fiecare specie de pasăre are nevoie de căsuțe cu parametri specifici. Ei fac căsuțe pentru pițigoi și grauri și observă că cele amplasate mai sus sunt folosite, iar cele aninate la 2 metri înălțime – nu. În al treilea an profesorii și elevii deja își pun întrebări – oare au nevoie graurii și pițigoii de potecția și ajutorul nostru, sau există alte păsări, cu adevărat rare, care dispar din cauza lipsei spațiilor potrivite pentru cuibărire? În al patrulea an elevii și profesorul, după ce au aflat multe despre păsări și căsuțe, încep să instaleze boxe metalice pentru păsări răpitoare pe stîlpii de înaltă tensiune. În al cincilea ei deja fac cerc viu în jurul arborilor bătrîni cu cuiburi de codalb pe ele pe care zombii de la Moldsilva îi doboară. Și așa mai departe.

Asta se întîmplă în Moldova imaginară. În care metoda e să faci, să urmărești cum (dacă) funcționează și să intervii cu îmbunătățiri succesive.

În Moldova din jurul meu metoda dominantă e să faci ceva nefuncțional, să pui o bifă (galocică) și să uiți.

Pentru că dincolo de valoarea pedagogică enormă de a pune copiii să bată 4 scînduri și să facă o gaură, mai este și o meta-lecție. Și meta-lecția e următoarea: e acceptabil și merge să faci un lucru absolut inutil, an de an, și să te feliciți pentru asta. O altă meta-lecție e că intenția (noi vrem să ajutăm păsările) e unica importantă, iar rezultatul (nu am ajutat defel păsările) e ignorabil. A treia meta-lecție e că poți să faci an de an un efort fără rezultat real și să fii chiar profesor, să înveți pe alții. Și alta – să faci și să uiți. Să nu revii la ce-ai făcut.

Căsuțe pentru păsări, Valea Morilor


Ai făcut reportaj despre un „caz tragic care a avut loc la” și uiți, mergi mai departe. Ai făcut cercuri giratorii alandala și ai scos semafoarele pentru pietoni și uiți. Nu revii să numeri morții, să te întrebi poate ai greșit, poate merită modificată intervenția. Ai făcut un pic de tam-tam în presă în care te-ai prefăcut că lupți cu cursele ilegale care ucid oameni în oraș și gata, uiți. Ignori cursele care continuă, realitatea nu te mai interesează. La televizor deja au arătat că lupți, ce contează bulevardul Ștefan cel Mare?

Și nu e vorba de noi și ei. De noi, care suntem deștepți și facem lucrurile bine și ei, răii care ne învață lehamitea și diletantismul asumat. Toți avem această luptă între perfecționism și lehamite. Unii o pierd mai din start, alții se predau mai aproape de capăt.

Moldova nu e o țară extremă, a triumfului formelor asupra fondului. Cîte ceva se mai strecoară. Undeva, în curțile comune din Chișinău sau prin vreun sat lîngă pădure sunt graurnițe pline de grauri. Și tineri care instalează căsuțe pentru lilieci. Ei apar în pofida curriculei. Școala, în mare parte, te învață să bifezi. Să faci ceva inutil, să (te) aplauzi și să uiți.

Și e ușor în Moldova e să te prefaci că faci un drum. Sau să te prefaci că faci dezbateri publice. Să te prefaci că iei decizii în Parlament. Sau să te prefaci că ești în carantină. Să te prefaci că faci situație excepțională. Că lupți cu pandemia. Să te prefaci că faci lecții. Să te prefaci că dai examene. Să te prefaci că faci tendere. Să te prefaci că porți mască. Să te prefaci că faci justiție. Să te prefaci că faci jurnalism. Și să te prefaci că faci. Orice.

Căsuțe pentru păsări, Delacău

E ușor pentru că cei din jur acceptă. Ei au fost învățați de mici copii să accepte. Și să (se) aplaude. Așa că aplaud. Aplaud efortul copiilor care fac în continuare căsuțe pentru păsări. Căsuțe pustii. Să aplaudăm împreună.

Și tînga asta de text, în fond, ce este?







 

Patru scenarii de ieșire din criza Covid-19

Virusul și boala pe care o provoacă, în pofida a șase luni de cazuri cercetate și atenția întregului glob este o necunoscută. Nu știm dacă cei care „se vindecă” se vindecă definitiv (1, 2). Nu știm dacă ei capătă imunitate și cît ține această imunitate. Nu știm dacă această imunitate, care nu știm dacă există, asigură imunitate și la virușii* care mutează din Sars-Cov-2. Și cît de des acest virus mutează.

Nu știm multe nici despre „boala” provocată – Covid-19. Este oare o singură boală? Ea se manifestă foarte variat și duce uneori la consecințe catastrofale pentru o gamă întreagă de organe și țesuturi (3). Majoritatea celor care trec prin forma acută a bolii ajung să aibă plămînii ciuruiți (4). Va fi starea aceasta cronică? Se vor recupera plămînii? Sau insuficiența respiratorie va rămîne mereu cu „vindecații”.

Nu știm sigur cît durează perioada de incubare. Nu știm sigur cînd și cît timp este o persoană periculoasă și cînd și cum decidem dacă cineva e „tratat”.

Nu știm multe nici despre felul în care acest virus se răspîndește. Da, aparent se răspîndește de pe suprafețe atinse de oameni bolnavi. Dar o echipă de cercetători germani a analizat un sat întreg și nu a găsit viruși întregi, capabili să infecteze pe nici o suprafață. Nici în casele oamenilor bolnavi. Nici pe clanța de la ușă, nici pe mînerele tacîmurilor și nici pe ecranele telefoanelor! (5) Atunci cum e atît de contagios?

Din decembrie pînă la sfîrșitul lui martie „am știut” că Sars-Cov-2 nu se transmite prin aer, doar prin picături. Dar se pare că această informație (vitală!) nu e sigură. Un grup de cercetători americani afirmă că pot fi cazuri de transmitere prin aer (6). Măștile, care „nu erau obligatorii” chiar și pe pagina oficială a OMS, acum devin puternic recomandate de majoritatea guvernelor (7).

E clar că nu știm mai multe decît știm. Și în așa condiții cine poate face previziuni și în baza la ce date?

Ca metodă vom livra o gamă. Cîteva scenarii, în baza cîtorva criterii esențiale.

Și vom porni de la ceea ce interesează pe majoritatea din noi: Cînd se va încheia? Vom reveni la o viață „normală”, așa cum a fost? Cît vom plăti (în vieți, în libertăți, în bani)? Vom putea învinge acest virus sau va trebui să ne deprindem cu el, să trăim cu boala?

Și voi face patru scenarii, toate posibile, în limita informațiilor citite de pînă acum, în ordine crescătoare. De la cel mai pesimist scenariu, la cel mai optimist.

1. Cel mai pesimist scenariu: dezastru global

Angela Merkel încă în martie a declarat că virusul nu mai poate fi izolat și că se așteaptă ca 60-70% din populația Germaniei se va infecta (8). Dacă acest scenariu se extinde și la nivel de glob, asta înseamnă peste 4 miliarde de bolnavi în 2020. Din ei, cu mult noroc, doar 2% vor deceda, adică numai 80 de milioane de oameni.

Pentru Moldova 70% de îmbolnăviri ar putea fi 2 milioane de oameni. Și cu un sistem medical afectat, subfinanțat și gestionat prost, ne putem aștepta la o rată a mortalității ca în Italia, adică de peste 10%. 200.000 de morți și asta ar fi doar începutul coșmarului pentru scenariu cel mai prost.

Pentru că în acest scenariu boala nu lasă vindecatul cu imunitate. Sunt multe cazuri cu semnul întrebării în Corea, Italia și China, în care oameni „vindecați” se „îmbolnăvesc” iar. Și anume asta se întîmplă în scenariul cel mai rău. Virusul revine și revine. Fie în versiuni care suferă mutații, fie chiar aceeași versiune, ca în cazul răcelii.

La unii revine prin expunere repetată la infecție, la alții din celulele în care virusul a stat ascuns dormant. Și asta înseamnă boală fără sfîrșit.

Dar cum rămîne cu vaccinul? Mă veți întreba. Da, sunt peste 500 de laboratoare în lume care lucrează intens la elaborarea unui vaccin, dar asta nu înseamnă nimic. „Răceala simplă” e provocată de zeci de mii de ani de viruși, inclusiv de coronaviruși și omenirea nu a reușit să obțină un vaccin (9).

Ați auzit de un vaccin anti-HIV/SIDA? Și cam din anii 1980 SIDA ucide milioane, au trecut aproape 40 de ani, dar vaccin nu-i. De unde siguranța asta din presă și guverne că în 2021 vom avea vaccin anti SARS-Cov-2? În scenariul acesta vaccin nu există.

Dar nici asta nu e destul. Chiar cu 200.000 de morți din 2 milioane, Moldova va avea 1,8 milioane de „vindecați”. Și sunt toate semnele că efectul Covid19 asupra corpului uman, chiar în varianta ușoară a bolii, poate fi devastator. Incapacitare a plămînilor, probleme majore cu inima (au 12% din „vindecați”), rinichi, ficat și alte organe afectate. Afecțiuni rare ale creierului generate de Covid19 (10). Cei 1,8 milioane de „vindecați” în primul val de boală pot însemna 1 milion de invalizi. Oameni cu corpul lovit crunt, cu boli și condiții cronice, care vor avea nevoie mereu de suport medical pentru a rămîne în viață.

Asta nu ar fi ceva fantastic sau ieșit din comun. 40% din cei care au trecut prin Ebola fără a muri, au orbit… la 5 ani după „vindecare” (11). Noi nu știm ce alte efecte de lungă durată poate avea acest coronavirus.

Politicienii populiști au tot repetat în februarie că acest coronavirus e ca o gripă obișnuită. Asta au spus-o cam toți tîmpiții ajunși la putere – începînd cu Trump și terminînd cu ayatollahul Khamenei. Viața arată că e mai degrabă un un fel de SIDA, care se transmite ușor. Poate chiar prin aer. Și chiar și SIDA ar putea să ne pară floare la ureche.

Valuri noi și noi de pandemie vor lovi lumea în fiecare an, decimînd populații și făcînd viața un chin pentru cei „vindecați”. Statele, sistemele medicale și economiile pur și simplu se prăbușesc sub greutatea morților, bolnavilor și izolării. Statele slabe devin teritorii ale nimănui. Somalii dominate de legea junglei. În statele mai puternice se recrutează obligatoriu oameni la cursuri rapide medicale. Populația se reprofilează. Transportul, agricultura, producția industrială reduce implicarea omului la minim. Insulele de comunități sănătoase se apără de presiunea externă a migranților medicali.

Civilizația, așa cum o știm noi, se prăbușește lent, sub greutatea unei forme de neviață de 0,1 microni.

(c) Ion Grosu, Maroc 2015

2. Scenariul pesimist: ani de luptă și de lipsuri

Poate acest virus nu e chiar atît de malefic. Un scenariu care ar da speranță ar fi că la fel ca SARS, MERS și Ebola, omenirea va fi în stare să îl oprească. E drept că nici SARS, nici MERS și nici Ebola nu a afectat atîtea țări și atîția oameni.

Dar a mai fost o infecție care a îngenunchiat omenirea și apoi a plecat, se pare, pentru totdeauna: gripa spaniolă. Gripa spaniolă a ucis între 5% și 10% din populația globului în 1918-1920 și apoi ne-a lăsat în pace. Asta ar putea face și acest virus. Se va juca 2-3 ani cu globul, va infecta vreo 2 miliarde de oameni, va ucide vreo 400 de milioane și apoi ne va lăsa în pace și criză economică profundă.

Va mai fi viața la fel după colapsul economic, aproape inevitabil în 3 ani de izolare, lipsuri și sărăcire continuă? Vor mai fi statele la fel? Vor fi războaie, migrații în masă, conflicte grave la nivel internațional?

Unele industrii aproape că vor dispărea – turismul, industria avia, serviciile hoteliere. În 3 ani de pandemie circuitele economice pe care ne bazăm acum vor fi nefuncționale. Societățile vor consuma local, prețurile la tot vor sări în aer, calitatea vieții va scădea.

Pentru Moldova asta va însemna sărăcie lucie, emigrare și mai pronunțată, distrugerea totală a instituțiilor statului și căderea înspre autoritarism în care se guvernează cu telefonul, iar legile nici nu se mai publică nicăieri – trebuiesc ghicite în ochii dictatorului.

3. Scenariul moderat: va fi greu, dar vom învinge

În speranța că scenariile de mai sus sunt „nerealiste”, așteptarea tuturor e că vom învinge virusul cu un vaccin. Și vaccinul ar putea să apară prin octombrie-noiembrie, dacă avem noroc sau prin 2021.

E posibilă și o evoluție în cîteva etape – e scos cu testare grăbită un vaccin rapid în toamnă care dă efecte secundare negative pentru o mare parte din cei vaccinați, ca apoi, prin iunie 2021 să apară un vaccin mai elaborat, testat mai bine și cu mai puține urmări negative pentru populație.

Iar pînă la vaccin virusul va fi mai drăguț cu noi. Va infecta doar 10% din populație, va ucide doar 2% din infectați în Moldova. Adică vreo 7-8 mii de oameni bolnavi, bătrîni și medici. Restul vom sta ascunși prin case, iar autoritățile și afacerile vor găsi metode de a menține economia pe linia de plutire prin introducerea unor protocoale de siguranță.

Economia globală va suferi, dar își va reveni. Vor fi falimente, vor fi mulți pierdanți și cîțiva cîștigători. În statele democratice cererea pentru politicieni populiști, stand-uperi și clouni va scădea. Oamenii vor înțelege că au nevoie de lideri competenți și raționali. Politica externă se va schimba. Unele țări lovite mai dur de criză vor pierde din influență, altele, mai disciplinate vor căpăta avantaj economic și diplomatic major.

4. Scenariul optimist: nu e decît o gripă?

Am mers zilele astea la un spital, cu alte ocazii și motive decît tema articolului. Unul din medici mi-a aruncat o frază care mi-a stîrnit un zîmbet larg: „Hai revino, te rog la sfîrșitul lui mai, cînd nebunia asta se va termina.

Am rîs, pentru că în mintea mea primul scenariu e atît de realist, încît am exclus din start orice normalizare în 2020. Dar de ce să nu dăm dreptate acelui medic? Poate, într-adevăr, acest virus e o manifestare sezonieră? Poate căldura, umiditatea și ultravioletele verii vor diminua drastic răspîndirea Covid19 și în iunie vom răsufla fericiți. Poate pseudo-carantina va avea efect și cazurile vor scădea pînă la zero în cîteva săptămîni.

Și din iunie ne vom cuprinde la picnicuri, vom merge la meciuri de fotbal, vom rîde de fobiile trecutului și vom ieși doar un pic mai săraci.

Poate chiar vom învăța să consumăm mai puțin, să ne bucurăm unii de alții, să observăm natura așa cum e ea – blîndă și crudă în același timp cu toate ființele. Poate ne va face mai înțelepți suflarea morții în ceafă, poate vom găsi curajul să facem ceea ce vroiam să facem demult.

Tare îmi doresc ca polițistul universului să ne lase să mergem mai departe cu un avertisment simplu, fără amendă, arest sau confiscarea automobilului. Dacă acest scenariu se realizează promit că la 1 iulie 2020 voi…

Voi ce ați promite de dragul scenariului pozitiv?

Oh, I’ve waited so long
On the snow shores of England
To sing my last song
So come row me away
On black rivers and rainbows
To Neptune
Where I can stay

 

Povestea unei iresponsabilități totale: femeia ceea e vinovată

Mai în scurt, eu am înțeles. Femeia ceea e vinovată.

Din ce am fost informați, inclusiv de la autoritățile italiene, doamna a fost internată în spital în Italia. Într-un mod foarte iresposabil a părăsit spitalul de acolo, s-a urcat în avion și a venit acasă. Am menționat că cetățenii R. Moldova, oriunde s-ar afla, sunt așteptați acasă, dar fiecare trebuie să manifeste responsabilitate. În cazul de față avem un caz de iresponsabilitate totală.

– Ion Chicu, prim-ministrul Moldovei

Femeia ceea e vinovată că:

  1. Zborurile din Italia nu au fost oprite. Persoanele întoarse din regiunile grav afectate din Italia nu au fost plasate în carantină. Din cauza femeii celea.
  2. Unica verificare la frontieră, și asta doar la cîteva puncte de trecere, este măsurarea temperaturii. La punctele de trecere terestre persoanele sunt doar întrebate dacă au febră. Din cauza ei.
  3. Angajații Poliției de Frontieră și Vamei, care intră în contact direct cu persoanele potențial infectate, nu sunt corespunzător protejați din cauza femeii.
  4. Pînă acum, cu peste 10 mii de intrări din Italia în luna Martie (doar prin Aeroportul Chișinău peste 700 pe zi) – instituțiile medicale au efectuat numai 33 de teste de COVID19 în Moldova. Din cauza iresponsabilității femeii celea.
  5. La primul caz depistat (a trebuit cineva să leșine în avion ca să depistăm cazul), pacienta a fost preluată de o ambulanță obișnuită, fără izoletă. Din cauza femeii
  6. Toți pasagerii avionului, inclusiv cei așezați în imediata apropiere de persoana infectată au fost lăsați să plece, nedocumentați, din cauza iresponsabilității femeii celea. Ulterior au fost sunați în timpul nopții 45 din ei și rugați să se izoleze.
  7. După 8 ore de la aterizare, ministerul de resort a rugat printr-un comunicat oficial pasagerii avionului (inclusiv cei 10 ucraineni și pasageri care au plecat în Transnistria) să se auto-carantineze. E drept că din cauza femeii celea ministerul a greșit de trei ori ruta.
  8. Din cauza femeii celea, același avion, cu același echipaj, care a oferit asistență femeii celea, a mai efectuat în aceeași zi alte 4 zboruri.
  9. Pacienta a fost primblată prin mai multe spitale și a aterizat la Spitalul Republican, pentru că spitalul de boli infecțioase, din cauza iresponsabilității femeii celea, nu are aparate de ventilație pulmonară.
  10. Medicii de la republican nu sunt pregătiți, instruiți, echipați și dotați pentru a trata în siguranță un astfel de pacient, iar, din informații din interiorul spitalului, la internare pacienta, din cauza iresponsabilității ei a fost plasată într-o sală cu alți 14 pacienți, aflați în reanimare din alte cauze.
  11. Noi nu știm cîți din cei 145 de pasageri au mers acasă cu taxiul, cîți cu automobilul personal și cîți cu troleibuzul și nu știm dacă transportul public care circulă spre și dinspre aeroport are proceduri clare de dezinfectare a mînerelor, barelor și altor suprafețe. Cred că vă dați seama din ce cauză.
  12. În condițiile în care țări ca Italia, Coreea de Sud și Japonia au probleme serioase de logistică – medicamente, echipamente, personal medical, spații – în Moldova decidenții ne adorm cu povești că totul e pregătit, că totul e bine. De ce eforturile concentrate de a preveni și lupta cu Covid19 sunt dirijate de politicieni și nu de medici? Din cauza femeii celea.
  13. În ziua în care Moldova anunță cod oranj epidemiologic, premierul și echipa lui de consilieri au timp să comenteze pe facebook. Iresponsabilitate totală a femeii celea.
  14. Între timp autobuzul blocat la frontieră, cu pasageri care manifestau simptome de Covid-19 a fost lăsat să meargă mai departe. S-au făcut teste? Nu știm. Au fost testele la pasagerii autobuzului negative? Nu știm. De ce nu știm? Din cauza femeii celea iresponsabile.

Un singur caz a demonstrat incapacitatea instituțiilor statului de a coordona eforturile și de a comunica într-o situație de criză.

Dar e important să știți – vinovată e femeia ceea. Ea a manifestat iresponsabilitate totală.

Mai n-am uitat! Dragele noastre. În această zi frumoasă de primăvară…


 

10 mituri dăunătoare despre coronavirus (Covid-19) care circulă pe rețele

1. „E decît o viroză / gripa obișnuită e mai periculoasă”

Nu e. Da, gripa face ravagii în fiecare iarnă în toate țările și nimeni nu bagă orașele în carantină la apariția gripei. Doar în acest an în SUA gripa a făcut 14.000 de victime. E enorm, comparativ cu cei sub 3.000 de morți de Covid-19 la nivel global. Dar rata mortalității la gripă e de 0,01%. La Covid e de cel puțin 2%. Cu alte cuvinte dacă cele 26 de milioane de cazuri de gripă din SUA din acest sezon ar fi fost de covid, nu mureau 14 mii, ar fi murit 520.000 de oameni. Asta la o estimare a ratei mortalității de 2%. Dar s-ar putea să fie mai rău. La moment, din 33.128 de cazuri de covid finalizate, 30.358 (92%) s-au încheiat cu însănătoșire și 2.770 (8%) cu deces. E devreme să estimăm cu exactitate rata mortalității.

2. „Guvernele exagerează cu măsurile de constrîngere aplicate”

Nu. La așa o rată mare de mortalitate și cu atîtea necunoscute despre noua boală e mult mai ieftin să o izolezi și să oprești pandemia. E mai ieftin pentru Moldova să verifice strict intrările în țară și să aplice carantina, unde e cazul, decît să lase boala să ajungă la 1 milion de cazuri, adică peste 20.000 de morți. Doar costurile a 20.000 de îngropări în decurs de o lună, cu preot, bilete de la Italiea, loc la cimitir și pomene, acoperă ușor efortul minim al statului, care poate opri din fașă focarele de epidemie.

3. „Instituțiile Republicii Moldova sunt gata de Covid-19”

Asta nici Dodon nu o crede. De altfel nu ar merge cu „proverca” la aeroport și spitale. E evident că la 3-5 mii de cazuri grave, sistemul nostru spitalicesc intră în colaps. În 2017 erau 900 de paturi de spital pentru boli infecțioase. În cîte din ele sistemul de aerisire era izolat pentru fiecare cameră? (O problemă în China este utilizarea spațiilor improvizate cu sistem centralizat de aerisire, care duce la infectarea tuturor internaților).

4. „Boala nu afectează decît oamenii bătrîni și cu probleme medicale”

Este adevărat că acest virus e mai dur cu cei de vîrsta a treia și bolnavii de cancer, diabet sau boli cardiovasculare. Mai mult – copiii și tinerii pot trece prin boală fără să le apară simptome. Nici nu o observă. Și asta e una din problemele mari ale virusului. Sunt oameni bolnavi, care se simt bine, nu au temperatură, nu răsuflă greu, nu tușesc – DAR infectează oamenii din jur. De asta termovizoarele de la aeroport sunt la fel de utile ca jucăriile de brad.

pictura de Hubert Scheibl, R , foto de Anastasia Creciun

5. „Se face prea multă panică”

Impresia mea e că se face extrem de puțină informare. Majoritatea prietenilor mei iau în rîs această epidemie. Replici de genul „beu vin și ajută” și meme-uri sunt peste tot, iar sfaturile utile despre cum să ne protejăm și ce să facă instituțiile statului sunt prea puțin populare.

6. „Cumva o să treacă de la sine / asta nu o să mă afecteze”

N-o să treacă. Chiar dacă mîine pogoară Isus pe pămînt și tratează toți bolnavii, prin minune, vom plăti fiecare din noi costuri economice enorme ale acestui virus. Produsele vor fi mai scumpe, vor fi întîrzieri cu livrările, va fi instabilitate pe piețile financiare și unele valute o vor lua razna. Asta dacă mîine revenim la normal. Pentru că ținerea în carantină a 50 de milioane de chinezi, plus eforturile nebune de reorganizare a societății chineze pentru asigurarea cerințelor de bază în regiunile blocate costă. Generează pierderi. Economiile Chinei, Coreii, Japoniei, Iranului și Italiei deja suportă costuri enorme. Nici piețile din SUA nu trec prin momente fericite. Deja sunt mii de moldoveni în Italia care nu merg la lucru sau care se întorc în Moldova. Mai ieri ei primeau salarii, trimiteau remitențe. Și mîine Covidul nu va trece.

7. „E o idee bună pentru moldovenii din Italia să fugă de epidemie în Moldova”

În condițiile în care tot mai multe localități din Italia intră în carantină și au anumite servicii închise (școli, trenuri, spații publice) – tot mai mulți moldoveni din Italia decid să se întoarcă în Moldova, „să scape de epidemie”. Autobuzele și avioanele sunt pline și nu e nici Paștele, nici Crăciunul. E o idee rea. În primul rînd ei nu fug de epidemie, ci o aduc. În al doilea rînd ei pleacă dintr-o țară cu sistem medical, armată, protecție socială bine finanțată, într-o țară cu instituțiile la pămînt. În al treilea rînd Italia va beneficia de ajutorul UE de sute de milioane deja acordat pentru combaterea epidemiei, în timp ce Moldova va primi o nouă ediție pe Youtube a emisiunii „Președintele răspunde” de la Igor Dodon. Încă o întrebare – în caz că omenirea găsește un vaccin sau un tratament antiviral eficient, cine îl va primi mai repede – pacienții din Italia sau cei din Moldova?

8. „Moldova e o țară izolată și epidemia nu va ajunge la noi”

Fals. Lombardia și Veneto, regiunile cele mai afectate din Italia sunt mult mai aproape de Chișinău, decît Briceniul. Zilnic la Chișinău ajung mai mulți oameni din Lombardia și Veneto, decît din Edineț. Ar fi un adevărat miracol, dacă, în situația în care nu am băgat în carantină nici un om venit din China, Iran și Italia în ultima lună, nu am avea DEJA un caz primblîndu-se prin țară. Scenariul cel mai probabil este că vom avea această boală în Moldova în următoarele săptămîni și întrebarea e numai dacă și la ce moment o vom putea izola.

9. „Măștile nu ajută”

Asta e foarte populară. Da, măștile nu asigură 100% protecție, la fel cum prezervativele nu protejează de graviditate la 100%. Dar funcția principală a măștilor nu e atît protecția gurii și nasului de picăturile și particulele din aer (cu toate că o mare parte din ele sunt oprite de măști), cît protecția de PROPRIILE mîini. Cel mai des infecțiile de coronaviruși se fac prin atingerea unor suprafețe infectate (inclusiv mîinile altor oameni), urmate de atingerea involuntară a feței – gură, nas, ochi. Uite aici masca te protejează. De tine. În rest, da, dacă ai disciplina să nu-ți atingi niciodată fața și speli mîinile și le dezinfectezi după fiecare atingere – nu ai nevoie de mască. Știți de cîte ori o persoană își poate atinge fața cu mîinile? Pînă la trei mii de ori pe zi.

Yak la Zoo Club, satul Bardar

10. „N-ai cum să te protejezi, vom trece prin asta și vom merge mai departe”

Ai cum. Spală mîinile des, folosește dezinfectant de mîini, evită locurile aglomerate, evită transportul public, amînă călătoriile, concertele. Chiar și gripa spaniolă, care a ucis peste 50 de milioane de oameni în 1918-1920, nu a infectat decît 27% din populația globului. Adică unu din patru. Cel mai probabil că tu personal nu te vei infecta. Dar de plătit vom plăti toți. Sorry că am băgat un pic de alarmă în oceanul de hihi-haha. Situația E gravă.

Da mai pozitiv chiar nu se poate?

Se poate. Sigur că se poate. Scenariile bune includ mai multe evenimente de cotitură. Unul e găsirea rapidă a antidotului. Deja sunt antivirale care dau rezultate bune la testarea in vitro. Dacă se găsește tratament în următoarele săptămîni, ne scoatem fără pierderi catastrofale.

O altă necunoscută e efectul verii. Dacă și acest virus dispare în mai-iunie, datorită temperaturilor înalte și umidității, iar s-ar putea să trecem ușor prin criză.

Un alt scenariu pozitiv e capacitatea societății umane de a se mobiliza în situațiile de criză. S-ar putea să avem printre medicii, coloneii de armată, polițiștii și activiștii civici de printre noi adevărați eroi care ar compensa cu efort individual impotența instituțională. Un Arafat, în sensul bun al cuvîntului. Și să arătăm lumii că putem face față crizelor.

Totul e posibil.