Categorie: Fără categorie

 

Nostalgia după Pax Europaea în Cîntecul Mării de Oleg Serebrian

cm

Oleg Serebrian s-a reinventat. În romanul „Cîntecul mării” scrierea lui e departe de pendatismul analitic și doct al lucrărilor dedicate geopoliticii. Scrisul îi devine concis, șlifuit și ritmat. Dacă pînă acum în cărți Serebrian explica, acum povestește. Și demonstrează că o poveste de dragoste poate fi… geopolitică.

 

„Cîntecul Mării” ne povestește drama unui cuplu prins în Cernăuții anului 1944. Anul în care frontul a lovit ca o furtună Bucovina, împrăștiindu-i locuitorii. Drama unui cuplu aflat într-o relație care pe facebook ar primi bifa „it’s complicated”.

 

Titlul ne oferă o cheie fertilă de a interpreta romanul. E un roman al vibrațiilor mici omenești, prinse în valurile mai mari ale frontierelor. Sunt trei tipuri de valuri care năvălesc, se retrag și înlocuiesc cîntecele din acestă poveste:

Marea de Gheață de Caspar Friedrich

Marea de Gheață de Caspar Friedrich

1. Dimensiunea istorică

Nivelul marilor frontiere și marilor lupte apare ca un fundal al acțiunii, dar e atît de determinant pentru carte, încît foarte rar se retrage pe planul doi. Acest nivel, al istoriei, apare în carte, în primul rînd, prin frontul de est — un țunami care atîrnă deasupra eroilor și creează o permanentă stare de tensiune, zeitnot și frică. Frontul se apropie încet, lovește rapid și spală Cernăuții de ultimele urme de „altădată”. Loviturile valurilor din 1940 și 1941 cînd Bucovina trece la sovietici, apoi iar la români, încă dor. Fiecare freamăt șlefuiește orașul de locuitorii indezirabili, îl sărăcește. Valurile mai vechi ale istoriei, ca cel din 1918 apar și ele în sorțile împletite de Serebrian în Cernăuți explicînd și complicînd și mai mult lucrurile.

 

Naufragiu pe Marea Neagră de Ivan Aivazovsky

Naufragiu pe Marea Neagră de Ivan Aivazovsky

 

2. Dimensiunea sociologică

Istoriile comunităților apar în nivelul sociologic al romanului, care pentru mine a fost cea mai revelatoare dimensiune a acestei cărți. Cernăuții romanului sunt locul unde români, nemți, polonezi, ucraineni, ruși, evrei, greci, armeni, țigani, unguri, catolici, uniați, ortodocși, lipoveni se intersectează, se aliază, se strîng împreună și se despart într-un ritm care pune la încercare identitățile și ierarhia acestora. Epoca romanului este una în care valoare umană e subordonată total identității lui, pe care el nu și-o poate decide, i-o decide numai puterea, care este doar forță.

Efortul investit în purificarea identitară apare interiorizat la unii eroi:

„Ultimii ani aduseseră prea multe schimbări în viața lui: se născuse evreu, crescuse german, trăise ca internaționalist comunist… Apoi începu un reflux intempestiv. Într-o zi i s-a spus că el, născut într-o familie de ritm mozaic, nu avea cum să fie neamț, chiar dacă vorbea germana mai bine decît toți țăranii din cele două Hute. Așa devenise evreu. Un comunist evreu. În starea asta îl găsise prima venire a sovieticilor la Cernăuți.
Ceva însă nu mergea. Noul regim privise cu suspiciune carnetul lui de membru al Partidului Comunist Român, făcîndu-l să aștepte luni bune pînă la primirea în rîndurile PCUS. Ba-l mai iunvitase și pe la NKVD. Astfel, fără a-și da seama devenise evreu comunist.

 

La prima vedere s-ar părea că între comunist evreu și evreu comunist nu e nici o diferență, dar gramatica nu-i matematică și schimbarea locurilor factorilor modifică puțin și rezultatul.
Mai dăunăzi află că mai mulți evrei dintre cei care scăpaseră ca prin urechile acului în patruzeci și unu au fost culeși noaptea de NKVD, urcați în tren și transportați spre răsărit… […]
Din acea zi Leibo Rubinsky rămase numai evreu. ”

 

The Water Fan - Winslow Homer

The Water Fan – Winslow Homer

3. Dimensiunea psihologică

Mica istorie a romanului e nivelul psihologic al relației dintre eroii principali – Marta și Filip Skawronsky. Marta e fiica unei baronese care renunță la familie și religie pentru a se căsători cu preotul ortodox Filip, venit dintr-o familie de țărani români. Relația dintre cei doi, înverșunată de orgolii, gelozii și posesivitate e construită mai mult din schimburi de replici scurte, gesturi și priviri — văluri pentru gînduri neîmpărtășite și emoții inhibate. Costul acestor tăceri crește exponențial odată cu apropierea valului mare al frontului sovietic – să plece să se refugieze? O permanentă negociere tăcută între cei doi. Autorul reușește să genereze un contrast puternic între aceste date ale ecuației, iar micile orgolii ajung să primeze asupra pericolului devastator adus de front, lucrînd ca un miraj pentru cei doi. Pînă la lovitura inevitabilă cu realitatea exploziilor, cititorul se află într-o permanentă tensiune „Mai repede, mai repede, numai să ajungă în Argentina, să rămînă vii, să fie totul bine…”

 
Dacă a fost sau nu bine pînă la urmă veți afla citind romanul, apărut în 2011 la editura Cartier. Se găsește în toate librăriile bune.

 

***

 

Geopolitica de dincolo de hărți și documente e un domeniu fertil. Cartea e rezultatul acelei „dacă istoricii ar avea un microscop în care să vadă sorțile umane” menționat undeva în roman. Hărțile au tendința să deseneze țări întregi într-o singură culoare. Nu este loc de mai multe, nu este loc de nuanțe.
Exagerînd, am putea spune că la început au apărut hărțile care desenau cu o singură culoare, iar mai apoi statele au decis să transforme hărțile în realitate. Cel puțin în cazul Cernăuților, această dorință atît de populară în anii 30-40 de a simplifica, de a reduce la un numitor comun prin excluderea celuilalt, prin rotunjirea finală, a avut „succes”.

Cernauti_1

 

c2
Cernăuții sunt de o singură culoare, așa cum ne-am deprins să ne colorăm hărțile. Prețul plătit pentru aplicarea mitului naționalist în practică nu poate fi evaluat. Poate fi povestit?! Este romanul o metodă de inversare a procesului, de nuanțare a culorilor, de eliberare de hărți?

 

Nostalgia după „altădată” presărată în toate personajele e determinată de cruzimea prezentului pe care îl trăiesc și frica de viitorul catastrofal care se apropie odată cu frontul.

 

Cuvîntul imperiu este unul apriori negativ în interpretarea modernă, începînd cu școala și terminînd cu Star Wars. Eliberarea de imperiu este procesul prin care au trecut majoritatea statelor moderne, multe din ele de mai multe ori. Pentru minorități, însă, apariția statelor naționale a fost adevăratul dezastru. Evreii din centrul Europei și armenii din Anatolia au fost decimați anume în procesul de colorare a hărților cu o singură culoare. Ne mai putem permite în secolul XXI schimburile de populații? Putem impune evacuarea sub convoi a minoritarilor, cum s-a procedat cu nemții din sudul Basarabiei în 1940?

 

Nostalgia lui Oleg Serebrian este una simbolică. Nostalgia după „altădată” este de fapt o speranță că Europa va reinventa o cale de împăcare a culorilor, de a păstra nuanțele; nu neapărat după modelul Imperiului Austro-Ungar, dar cel puțin fără a impune identități și fără a sărăci cultura europeană. Nostalgia lui Oleg Serebrian este speranța întro Pace Europeană. O pace pe care toți eroii din „Cîntecul Mării” și-o doresc și și-o amintesc în visele despre „altădată”.

 

 

.

 

Curtea Constituțională NU a declarat limba română drept limbă de stat

Azi o mulțime de resurse mediatice au titrat „Limba română declarată limbă de stat”, cu o unanimitate atît de uimitoare, încît chiar și premierul român Ponta a crezut și a salutat decizia curții.

 

Decizie care sună în felul următor:

 

„Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”

(textul pe pagina CC)

 

Nicăieri în text Curtea Constituțională nu stabilește că „limba română este limbă de stat”, ci doar include textul Declarației de Independență la textul Constituției (ceea ce în sine e bizar, dar despre asta voi scrie, poate, cu altă ocazie).

 

Purcedem în căutarea limbii române în Declarația de Independență a Republicii Moldova, care menționează o singură dată limba română, și nu în partea de proclamație, ci în preambul, în fraza:

 

„REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotarîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;”

 

Nici Declarația de Independență, prin formularea sa nu obligă decretarea limbii române ca limbă de stat, ci doar REAMINTEȘTE că la 31 august 1989 aceasta a fost decretată limbă de stat, ceea ce conduce semnatarii Declarației la afirmațiile conținute în proclamație.

 

Dar cum arăta legea privind decretarea limbii române ca limbă de stat din 31 august 1989 despre care ne REAMINTEȘTE Declarația de Independență.

Iată cum (sursa:istoria.md)

 

legea2

 

Este evident că pentru semnatarii Declarației de Independență nu există diferență între limba română și limba moldovenească. Este evident că nici Declarația de Independență și nici Hotărîrea Curții nu obligă Parlamentul să modifice Constituția și să includă sintagma „limba română este limbă de stat”.

Nicăieri textul Constituției nu neagă expresia „REAMINTIND că…”. Peste tot Constituția e în concordanță cu faptul că Declarația de Independență reamintește că la 31 august limba moldovenească a revenit la grafia latină.

Aceste remarci sunt necesare pentru că decizia (din nou politică) a Curții Constituționale s-a dorit să rezolve prin metoda nodului gordian, nedemocratic, fără consultări, o problemă majoră a acestei țări, care ne divizează de 22 de ani. Prin metoda asului din mînecă.

 

Pînă nu se va schimba mentalitatea, nu se va schimba mentalitatea

„Pana nu se va schimba mentalitatea si mai ales pana nu se vor schimba comportamentele (si nu se va mai irosi atat totul) o ora nu va aduce mare impact.”

Violeta Loredana-Pascal despre Earth Hour

 

„Pana nu se va schimba mentalitatea oamenilor(greu de crezut)nu se poate schimba nimic in Romania”

Mircea, în Petiție contra prostiei jurnalistice

 

„Pana NU se va schimba MENTALITATEA clsasei ” politice ” – gurparilor interlope mai bine spus NU vom avea un partid politic in Romania”
Kiatra-Neamț despre declarația lui Frunzăverde că va demisiona din PDL

 

„Nu se va schimba absolut nimic in Romania pana nu se va schimba mentalitatea si sistemul de valori a Romanilor.”

george CA despre declarația lui Ion Țiriac că nu va intra în politică

 

„Pana nu se va schimba mentalitatea omului de rand …nu vad un viitor pescuitului sportiv in romania”
Părerea lui alexandru despre pescuitul sportiv din România

 

„Pana nu se va schimba mentalitatea redactorilor sefi si cea a patronilor, ziaristii sunt simpli pioni pe o tabla de sah.”

anonim la un articol de Răzvan Popa

 

„Sistemul de invatamint este la pamint! Pina nu se va schimba mentalitatea, nu se va rezolva nimic.”

Opinia lui Cornel Ilie de la Vunk despre sistemul de învățămînt

 

„Pina nu se va schimba mentalitatea omului de rand (nu doar citiva ci majoritatea) nu se va schimba nimic nici la nivel de conducere pentru ca nu prea ar fi posibil.”
Opinia lui guest_7 la declarațiile dnei Valentina Buliga după ședința Guvernului din 11 noiembrie 2011

 

„ din pacate asta e si nu poate fi schimbata pina nu se va schimba mentalitatea sau altceva, in orice caz ceva trebuie sa fie schimbat la ei ca sa se schimbe atirnarea….”
Asta crede octa despre ce crede șmecherul despre calitatea serviciilor Starnet

 

„Personal sint de acord dar pina nu se va schimba mentalitatea Rominilor si-n COLUMBOFILIE,si tot odata sa se respecte regulamentul sportiv fara nici-o exceptie nu se va realiza nimic la noi la romini.”

Opinia lui Gigi Stoicescu despre utilitatea creării rubricii Identificarea proprietarului porumbelului după serie

 

„Ce-am vrut sa spun: pina nu se va schimba mentalitatea romanului de la volan, vor fi in continuare morti multi pe soselele Europei.”

Opinia lui max despre lipsa autostrăzilor în România

 

„Eu o să vă dau un exemplu unde, dacă nu se schimbă mentalitatea, lucrurile vor rămâne foarte dificile din punct de vedere al dezvoltării, şi mă refer la judeţele Covasna şi Harghita.”
Opinia lui Traian Băsescu despre regionalizarea României

 

„Putem modifica foarte multe, în diferite acte legislative, dar dacă nu se va schimba mentalitatea oamenilor, comportamentul acestora, reforma nu va avea succes.”
Părerea fostului ministru al justiției Vitalie Pîrlog despre reforma justiției

 

„Trebuie să se schimbe mentalitatea oamenilor, astfel ca orice funcţionar de stat din Rusia să considere corupţia ca ceva amoral.”

Părerea lui Dmitrii Medvedev despre corupția din Rusia

 

„Dacă nu se va schimba mentalitatea agenților economici, controalele nu vor ajuta.”

Părerea Tatianei Nagnibeda-Tverdohleb despre inspecțiile școlare

 

„Aşa se face la noi businessul. Şi la acel moment cînd nu se va schimba mentalitatea noastră, noi nimic şi niciodată nu o să avem.”
Opinia lui rustik despre produsele Apple

 

șamd.

 

Test-drive VW Jetta 1.4 TSI

Nici un ban nu a fost plătit pentru această postare. În schimb am primit o maşină nouă pentru un week-end. Eu intenţionez să îmi iau în curînd un automobil. Am nevoie de el mai mult pentru expediţii de fotografiat păsări, dar şi pentru week-enduri la mare. Prin oraş nu cred că îl voi purta des.

Alegerea, ar fi cam între Volkswagen şi Toyota. Din motive mult de explicat. Nu cred că voi lua un automobil nou, pentru că un automobil bun îşi pierde cam 60% din preţ şi 20% din calitate după 5 ani. Deci cam la 5 ani e cea mai bună investiţie.

Digresiuni lirice

Prima maşină nu se uită. Şi prima mea maşină (eram co-proprietar) a fost un Volkswagen Passat B3. De aceea cînd Andrei Tarnovschi mi-a propus un test-drive de week-end pe un Volkswagen Jetta, am acceptat imediat. L-am întrebat dacă pot merge cu ea oriunde. A spus că da, atîta timp cît nu ies din Moldova. Şi sîmbătă am decis să merg în toate centrele raionale din Moldova în care încă nu fusesem. Am făcut planul, am stabilit traseul şi a ieşit cam aşa ceva:

13:30 Chişinău (fusei)

16:00 Rîşcani (nu fusei)

17:00 Edineţ (fusei)

18:00 Briceni (nu fusei)

19:00 Ocniţa (nu fusei)

20:00 Donduşeni (nu fusei)

21:00 Drochia (fusei)

22:00 Bălţi (fusei)

Maşina

Înainte de a merge cu Volkswagen Jetta uram cutiile automate. Pentru că aveam puţină experienţă cu ele şi mereu apăsam pe frînă în loc de ambreiajul lipsă la pornire. Tic. Acum sunt sigur că dacă voi cumpăra o maşină – va fi cu cutie automată. Am făcut 500 de kilometri şi nu am simţit durerea ligamentelor obişuită după 300 de kilometri pe automobile cu cutie clasică. Automobilul e spaţios şi are mers lin, care camuflează calitatea proastă a drumurilor din Moldova.

La părţile slabe voi reveni în final, acum să purcedem la drum.

VW-Riscani

16:05. Rîşcani

 

VW-Edinet

16:41 Edineţ. Da, acolo alb e bustul lui Ştefan cel Mare.

 

VW-Briceni

17:00. Briceni

 

VW-Ocnita

18:10. Sorry Dumitru, n-am găsit loc mai frumos 🙂 Ocniţa

 

VW-Donduseni

19:50. Coreea de Nord Donduşeni

 

VW-Drochia

20:30 Drochia

Simţul originii

Eu din start cînd am intrat în maşină am avut un puternic simţ că ea nu este produsă în Germania. Eu nu sunt mare expert în maşini şi nu ştiam la acel moment nimic despre VW Jetta 1.4 TSI, dar eu simt cînd un lucru nu este produs de nemţi. Se simte în salon, în “consistenţa” maşinii, în tot. Era aer de Megapolis Mall în tot ce atingeam. Am verificat după ce am ajuns acasă şi da, acest model se produce doar la uzinele VW din Mexic, India şi China.

Maşina are o problemă cu închisul uşilor. Ele trebuiesc trîntite bine ca să se închidă. Şi dacă nu o faci şi porneşti la drum – nimic nu îţi piuie că ai uitat să închizi bine uşa. Decît, uneori vîntul.

Pentru ca această călătorie să fie perfectă am pus pe un card USB un playlist cu cîntece preferate, meticulos alese pentru drum. Am descoperit cu stupoare că sistemul audio al maşinii nu are USB port.

Cam astea ar fi obiecţiile.

În rest călătoria a fost perfectă. Aerul condiţionat a rezistat de minune caniculei de afară. Consumul a fost mic – am pus 40 de litri şi nu i-am terminat în 550 de kilometri. Computerul de bord spunea că aveam o rezervă de 30 de kilometri faţă de starea iniţială. Aşadar a consumat 40 de litri în 580 de kilometri, adică 6,9 litri la sută şi asta cu aerul condiţionat lucrînd la maximum pe toată durata de 10 ore a călătoriei.

VW-W

Aştept acum oferte de la alte companii. KIA не предлагать 🙂

 

Identificări mai dificile

 

La Bloguvern noi am decis să nu furăm niciodată nici o fotografie. Pentru asta noi avem fotografii noştri (mersi Cristian, mersi Xenia). Uneori apar acolo fotografiile mele. Alteori apar fotografii de lei atîrnaţi pe sîrmă făcute cu iPhone-ul (mersi Steve). De ce?

Pentru că uneori colegii de la Bloguvern pun vre-o fotografie găsită pe internet şi eu încep a urla şi a da din mîini şi din picioare. Aşa că ei mai degrabă fotografiază vreo ciudăţenie şi o pun, decît să fure. Şi, apropo, Bloguvernul are deja şi ilustraţii (mersi Tolik).

Dar postarea nu e despre asta. Postarea este despre cum să scapi de ceva atunci cînd te roade chiţibuşismul. De esemplu, deschizi publika.md şi vezi aşa o imagine cosmică ilustrînd o ştire foarte mioritică.

Cormoran1

După toate probabilităţile e vorba de nişte cormorani. Anume ei sunt folosiţi la pescuit în Japonia şi pe Mekong. Dar nu sunt sigur. În plus nu cormoranii (?) dau peşte oamenilor, iar în fotografie oamenii dau peşte cormoranilor.

Evident că desenul nu e făcut de ilustratorul Publicii, de undeva e “preluat”. De unde?

Pare a fi ceva japonez, după stil. Căutăm în google “kids feeding cormorants”. Nimic. “children feeding cormorants japan”. Nimic. “Vietnam children feeding cormorants drawing”. Nimic.

Ne aducem aminte de Google Picture. Crop pe imagine, căutăm. O! Prima urmă.

Cormoran2

Din patru rezultate unul în română.

Cineva de la Publika a căutat “dragoste şi imagini în stil oriental”. Exif viewer-ul nu funcţionează, pe versiunea românească nici o informaţie suplimentară. Selectăm cea coreeană (a treia). Traducem automat cu chrome şi dăm de titlul “Nancy Lane illustration of an oriental tale”. Clar. Search Nancy Lane, dăm de Nancy Lane Studio, găsim uşor ilustraţia originală. Ilustraţia se numeşte  Chang felt better din istoria Chang and the Bamboo Flute.

Dăm search pe Chang and the Bamboo Flute şi ajungem, evident, pe Amazon. Descrierea oficială a cărţii nu ne ajută cu mult, în schimb a doua descriere editorială îmi confirmă suspiciunea – cormoran!

Chang is mute but can make sounds that the cormorants–birds his father has trained to fish–respond to. He also plays beautiful music on his bamboo flute. Chang and his family live on a houseboat on the Li River in southern China, where it has been raining for days. The fishing has not been good, but Chang’s mother cooks up a dinner in her cherished wok. When Chang and his friend Mei Mei return from the market, it is raining so hard that Chang’s family seeks shelter with Mei Mei’s family, who put them up in a barn. They return home to find some damage to the houseboat, and, worst of all, the wok is gone. Chang goes to market resolving to barter his flute for a used wok, but instead finds the audience for his playing so generous that he can purchase a fine new one.

This simply told story with its unusual locale offers lessons in friendship, cooperation, and acceptance of disability. The many evocative illustrations and the good-size typeface makes this an enticing package that children will take to eagerly.

A rămas o nimica toată – să identificăm specia. În lume sunt 40 de specii de cormorani. Wikipedia ne ajută: pentru pescuit sunt utilizaţi Cormoranul mare şi Cormoranul japonez. Voi ce spuneţi, care e? (răspunsul corect e scris alb pe alb imediat după închiderea parantezei) Cormoranul mare, istoria doar are loc în sudul Chinei …

Acum întrebarea – de ce am scris eu această postare? Nu ştiu, dar ştiu că dacă aş citi-o, m-ar ţine intrigat pînă la capăt. Pentru că această postare are a piece of interesting de vreo 25 de grame.