Categorie: Fără categorie

 

Test-drive VW Jetta 1.4 TSI

Nici un ban nu a fost plătit pentru această postare. În schimb am primit o maşină nouă pentru un week-end. Eu intenţionez să îmi iau în curînd un automobil. Am nevoie de el mai mult pentru expediţii de fotografiat păsări, dar şi pentru week-enduri la mare. Prin oraş nu cred că îl voi purta des.

Alegerea, ar fi cam între Volkswagen şi Toyota. Din motive mult de explicat. Nu cred că voi lua un automobil nou, pentru că un automobil bun îşi pierde cam 60% din preţ şi 20% din calitate după 5 ani. Deci cam la 5 ani e cea mai bună investiţie.

Digresiuni lirice

Prima maşină nu se uită. Şi prima mea maşină (eram co-proprietar) a fost un Volkswagen Passat B3. De aceea cînd Andrei Tarnovschi mi-a propus un test-drive de week-end pe un Volkswagen Jetta, am acceptat imediat. L-am întrebat dacă pot merge cu ea oriunde. A spus că da, atîta timp cît nu ies din Moldova. Şi sîmbătă am decis să merg în toate centrele raionale din Moldova în care încă nu fusesem. Am făcut planul, am stabilit traseul şi a ieşit cam aşa ceva:

13:30 Chişinău (fusei)

16:00 Rîşcani (nu fusei)

17:00 Edineţ (fusei)

18:00 Briceni (nu fusei)

19:00 Ocniţa (nu fusei)

20:00 Donduşeni (nu fusei)

21:00 Drochia (fusei)

22:00 Bălţi (fusei)

Maşina

Înainte de a merge cu Volkswagen Jetta uram cutiile automate. Pentru că aveam puţină experienţă cu ele şi mereu apăsam pe frînă în loc de ambreiajul lipsă la pornire. Tic. Acum sunt sigur că dacă voi cumpăra o maşină – va fi cu cutie automată. Am făcut 500 de kilometri şi nu am simţit durerea ligamentelor obişuită după 300 de kilometri pe automobile cu cutie clasică. Automobilul e spaţios şi are mers lin, care camuflează calitatea proastă a drumurilor din Moldova.

La părţile slabe voi reveni în final, acum să purcedem la drum.

VW-Riscani

16:05. Rîşcani

 

VW-Edinet

16:41 Edineţ. Da, acolo alb e bustul lui Ştefan cel Mare.

 

VW-Briceni

17:00. Briceni

 

VW-Ocnita

18:10. Sorry Dumitru, n-am găsit loc mai frumos 🙂 Ocniţa

 

VW-Donduseni

19:50. Coreea de Nord Donduşeni

 

VW-Drochia

20:30 Drochia

Simţul originii

Eu din start cînd am intrat în maşină am avut un puternic simţ că ea nu este produsă în Germania. Eu nu sunt mare expert în maşini şi nu ştiam la acel moment nimic despre VW Jetta 1.4 TSI, dar eu simt cînd un lucru nu este produs de nemţi. Se simte în salon, în “consistenţa” maşinii, în tot. Era aer de Megapolis Mall în tot ce atingeam. Am verificat după ce am ajuns acasă şi da, acest model se produce doar la uzinele VW din Mexic, India şi China.

Maşina are o problemă cu închisul uşilor. Ele trebuiesc trîntite bine ca să se închidă. Şi dacă nu o faci şi porneşti la drum – nimic nu îţi piuie că ai uitat să închizi bine uşa. Decît, uneori vîntul.

Pentru ca această călătorie să fie perfectă am pus pe un card USB un playlist cu cîntece preferate, meticulos alese pentru drum. Am descoperit cu stupoare că sistemul audio al maşinii nu are USB port.

Cam astea ar fi obiecţiile.

În rest călătoria a fost perfectă. Aerul condiţionat a rezistat de minune caniculei de afară. Consumul a fost mic – am pus 40 de litri şi nu i-am terminat în 550 de kilometri. Computerul de bord spunea că aveam o rezervă de 30 de kilometri faţă de starea iniţială. Aşadar a consumat 40 de litri în 580 de kilometri, adică 6,9 litri la sută şi asta cu aerul condiţionat lucrînd la maximum pe toată durata de 10 ore a călătoriei.

VW-W

Aştept acum oferte de la alte companii. KIA не предлагать 🙂

 

Identificări mai dificile

 

La Bloguvern noi am decis să nu furăm niciodată nici o fotografie. Pentru asta noi avem fotografii noştri (mersi Cristian, mersi Xenia). Uneori apar acolo fotografiile mele. Alteori apar fotografii de lei atîrnaţi pe sîrmă făcute cu iPhone-ul (mersi Steve). De ce?

Pentru că uneori colegii de la Bloguvern pun vre-o fotografie găsită pe internet şi eu încep a urla şi a da din mîini şi din picioare. Aşa că ei mai degrabă fotografiază vreo ciudăţenie şi o pun, decît să fure. Şi, apropo, Bloguvernul are deja şi ilustraţii (mersi Tolik).

Dar postarea nu e despre asta. Postarea este despre cum să scapi de ceva atunci cînd te roade chiţibuşismul. De esemplu, deschizi publika.md şi vezi aşa o imagine cosmică ilustrînd o ştire foarte mioritică.

Cormoran1

După toate probabilităţile e vorba de nişte cormorani. Anume ei sunt folosiţi la pescuit în Japonia şi pe Mekong. Dar nu sunt sigur. În plus nu cormoranii (?) dau peşte oamenilor, iar în fotografie oamenii dau peşte cormoranilor.

Evident că desenul nu e făcut de ilustratorul Publicii, de undeva e “preluat”. De unde?

Pare a fi ceva japonez, după stil. Căutăm în google “kids feeding cormorants”. Nimic. “children feeding cormorants japan”. Nimic. “Vietnam children feeding cormorants drawing”. Nimic.

Ne aducem aminte de Google Picture. Crop pe imagine, căutăm. O! Prima urmă.

Cormoran2

Din patru rezultate unul în română.

Cineva de la Publika a căutat “dragoste şi imagini în stil oriental”. Exif viewer-ul nu funcţionează, pe versiunea românească nici o informaţie suplimentară. Selectăm cea coreeană (a treia). Traducem automat cu chrome şi dăm de titlul “Nancy Lane illustration of an oriental tale”. Clar. Search Nancy Lane, dăm de Nancy Lane Studio, găsim uşor ilustraţia originală. Ilustraţia se numeşte  Chang felt better din istoria Chang and the Bamboo Flute.

Dăm search pe Chang and the Bamboo Flute şi ajungem, evident, pe Amazon. Descrierea oficială a cărţii nu ne ajută cu mult, în schimb a doua descriere editorială îmi confirmă suspiciunea – cormoran!

Chang is mute but can make sounds that the cormorants–birds his father has trained to fish–respond to. He also plays beautiful music on his bamboo flute. Chang and his family live on a houseboat on the Li River in southern China, where it has been raining for days. The fishing has not been good, but Chang’s mother cooks up a dinner in her cherished wok. When Chang and his friend Mei Mei return from the market, it is raining so hard that Chang’s family seeks shelter with Mei Mei’s family, who put them up in a barn. They return home to find some damage to the houseboat, and, worst of all, the wok is gone. Chang goes to market resolving to barter his flute for a used wok, but instead finds the audience for his playing so generous that he can purchase a fine new one.

This simply told story with its unusual locale offers lessons in friendship, cooperation, and acceptance of disability. The many evocative illustrations and the good-size typeface makes this an enticing package that children will take to eagerly.

A rămas o nimica toată – să identificăm specia. În lume sunt 40 de specii de cormorani. Wikipedia ne ajută: pentru pescuit sunt utilizaţi Cormoranul mare şi Cormoranul japonez. Voi ce spuneţi, care e? (răspunsul corect e scris alb pe alb imediat după închiderea parantezei) Cormoranul mare, istoria doar are loc în sudul Chinei …

Acum întrebarea – de ce am scris eu această postare? Nu ştiu, dar ştiu că dacă aş citi-o, m-ar ţine intrigat pînă la capăt. Pentru că această postare are a piece of interesting de vreo 25 de grame.

 

 

Soluția pentru toate problemele Moldovei: un nou steag!

Moldovenii de la Naslavcea pînă la Giurgiulești, de la Criva la Palanca așteptau cu mare nerăbdare rezolvarea tuturor problemelor lor. Și soluția a venit. Steagul!

Aveți probleme cu locurile de muncă? Na-vă un steag!
Aveți probleme cu drumurile proaste? Un steag nou o să vă ajute!
Copii tăi nu au acces la studii normale? Dă-le un steag nou!
Nu poți circula liber în Europa să-ți vezi prietenii și neamurile? Steagul, steagul e soluția.

Și pentru că nu era destul să ne batem cu capul în perete 20 de ani din cauza denumirii limbii, de ce să nu mai turnăm un pic de gaz pe foc cu o nouă problemă foarte, foarte importantă. Eu chiar mă mir cum de am putut trăi pînă acum fără să observ că am această mare problemă a steagului.

De la schimbarea becurilor la schimbarea steagurilor mă așteptam la niște etape intermediare. Cam brusc. Cu acest ritm steagul riscă să mai cîștige o dungă albă de-asupra și misiunea va fi îndeplinită.

 

Libertatea preşedintelui

(publicat în versiunea rusă a ziarului Capitala, cea română a avut probleme tehnice :)

Preşedintele Timofti are un mare avantaj, pe care, probabil, nu îl conştientizează. El este unica figură politică (devenită) importantă, cu o funcţie garantată pe 4 ani, care nu a făcut nici o promisiune electorală. El are libertatea să facă ce doreşte şi nu este legat de marele electorat – nu are nici o datorie electorală în faţa cetăţenilor Republicii Moldova.

Puţini oameni politici obţin un mandat cu o astfel de libertate. Orice rezultat şi orice iniţiativă a noului preşedinte se va plia uşor pe programul lui electoral, pentru că aceasta este o Tabula Rasa. Am scris mai sus că domnul Timofti nu conştientizează acest avantaj pentru că ieri, în cadrul şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii a făcut prima promisiune importantă: „că va identifica mecanismele necesare pentru a scăpa țara de judecătorii care nu-și îndeplinesc onorat obligațiunile.”

Prerogativele preşedintelui nu sunt puţine – el e comandantul suprem al armatei, are dreptul la iniţiativa legislativă, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova, acreditează şi recheamă ambasadori, iar, în unele cazuri, chiar poate dizolva parlamentul. Totuşi, preşedintele nu poate da afară judecătorii. Anume că postul de preşedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii este cel mai influent post, în acest sens. Şi acest post, Nicolae Timofti îl părăseşte.

Judecătorul Timofti se transformă în politicianul Timofti. Şi transformarea este dificilă. Din perspectiva politică, promisiunea lui Timofti este o împuşcătură în picior. Pentru că el a recunoscut, indirect, că nu a reuşit să scape ţara de judecătorii care nu-şi îndeplinesc onorat acţiunile. Şi nu a reuşit asta din poziţia ideală. Acum promite că o va face dintr-o poziţie mult mai incomodă pentru administrarea treburilor din justiţie.

Cetăţenii nu au mari aşteptări de la noul preşedinte. Ei se bucură că el a fost ales şi privesc mai departe la AIE-2 în aşteptarea marilor realizări. AIE e legată de promisiuni electorale clare, Nicolae Timofti – nu. Avantajul dat însă poate fi pierdut uşor prin promisiuni efectuate cu deficit de eleganţă şi puţin calcul politic.