Categorie: Politica.md

 

Iarna la care nimeni nu se așteaptă

 

„Никогда такого не было, и вот опять”

12654390_1174119702598472_3279507057150869024_n

După cum decurg lucrurile, la alegerile prezidențiale va cîștiga Igor Dodon. Ușor. Contracandidații lui sunt mai morți ca Lenin. Chiar dacă undeva în clădirile din Chișinău trupurile lor palide există și chiar se mișcă, ei produc mai puține știri ca Valerian Mînzat.

Nimeni nu se așteaptă la asta, desigur. La victoria inevitabilă, neașteptată a lui Dodon. Toți știu că ea se apropie, dar lumea preferă să nu se gîndească la asta. Ca la factura pe căldură.

Lumea acum e preocupată de analiza inexistenței Republicii Moldova. Cum anume nu există, cum anume nu e independentă, cum anume e vinovată și cum anume trebuie părăsită. În sensul că dacă de trîntit ușa plecînd, parcă trădează o frustrare, de plecat încetișor fără gălăgie parcă e o recunoaștere a propriei nimicnicii, mai în scurt trebuie de gîndit la asta. Și chiar cei care demult au plecat se întorc cu gîndurile lor iar și iar în spațiul informațional să trîntească ușa. Așa un paradox – părăsești Moldova o singură dată, dar trîntești ușa cu fiecare ocazie.

Între aceste plecări imaginate și trîntituri de ușă, politicienii cu rating vor să producă entuziasm. Or, entuziasmul necesită un punct de sprijin. Un sol. Un punct de pornire. Iar Republica Moldova, care iarăși trece prin faza iluzorie, nu permite să te împingi de ea. Piciorul se cufundă într-o mîzgă de frustrare și nu se oprește. Așa că entuziasmul generat aleatoriu, din inerție, printre puținii entuziaști, nu se anină de nimic și umblă încolo-ncoace dispersat, înmulțind confuzia. În jur parcă e foarte multă nedreptate, dar oamenii, cumva, rabdă. Destul de contraintuitiv. (Șozafignea?!) Politicienii de opoziție sunt foarte încurcați. Potențialul cinetic e enorm, dar obiectul e în echilibru. Mulțimea se uită în altă parte, Moldova nu-i privește, „tot asta” nu are nici o legătură cu mine, eu nu sunt aici, eu sunt în altă parte, se gîndește obiectul în echilibru.

(Despre ce îndrugi tu aici, Ion Grosu, că nu se leagă nimic, dar parcă înțeleg ce vrei să spui?)

Exact.

Despre ce e această postare? Ca de obicei, despre mine. Și apoi despre cum văd eu cititorul și chinurile lui. Despre energiile lipsite de conținut ale forțelor revoluționare. Asta cînd ți-i ciudă tare, dar cuvinte n-ai. Nunta din cer e una simbolică. Soarele și luna nu se văd, la alegeri vor participa ambii. Unul, obsedat de imaginea din oglindă, alta, paralizată de propria umbră.

Vi-l imaginați pe Philippides alegînd 42 de kilometri pentru a exclama în fața atenienilor alarmați: „Trei ore patruzeci și trei de minute” și apoi să moară fără a transmite nici un mesaj? Eu mi-l imaginez ușor. Opoziția moldovenească aleargă binișor maratonul, dar nu are nici un mesaj. Moldovenii s-au adunat la marginea Atenei și așteaptă cu sufletul la gură, dar mesagerul se gîndește doar la timp. Se uită la ceas. Face un selfi pe fonul ceasului. Ajunge la finiș. Și moare plin de sine, dar deșert de conținut. Așa niște alegeri.

Moldova era foarte reală acum 4-5 ani. Oamenii chiar cîntau despre pașapoartele albastre, se făceau drumuri, se instalau steaguri mari, se găseau bani pentru simboluri. Lumea părea să se prăbușească în direcția corectă.

După care mîna moscovei a șters toate aceste eforturi cu un șumuiag de dolari furați, arătîndu-ne cum se face salamul.

Ne-a apucat greața, un demotivator universal. Această poveste nu este despre mine, mi-am spus. Am încetat să scriu, m-am retras din spațiul public. Am devenit observator detașat. Am încetat să comunic. M-am înstrăinat. (La urma urmei pentru cine acest efort. Pentru voi?! Nu merită.)

Sauron se apropie de Moldova cu pași rapizi. Suntem conștienți că acest teritoriu rupt în 1812, în fiecare perioadă istorică a rezonat cu spațiul tartar. Ne-am unit, despărțit, indepentizat și am fost ocupați (foarte ocupați) în același timp și în același fel ca alte teritorii din stepa sarmaților. Avem mai multe trăiri comune cu Lituania sau Georgia, decît cu Italia sau Grecia, cu toate că distanța geografică și legătura culturală e în favoarea ultimelor.

Aceste sincronizări ciudate, la fel ca și confirmările prorocirilor lui Usatîi, sunt simțite și recunoscute de moldoveni. Donbasul și Crimeea creează un ecou mai puternic decît orice s-ar întîmpla la Iași sau București. Suntem conectați, legați și dezlegarea nu se produce. Iluzia dezlegării nu creează iluzia că se produce.

Ucrainenii și-au descoperit calitatea iluzorie a țării lor mari pe hartă, odată cu rușinea pierderii flotei din Crimeea. Ofițerii pur și simplu schimbau steagul. Jurămîntul. Țara. Și Crimeea. Pe noi ne-a costat mai ieftin – un miliard? – dar efectul e același. Ceea pe ce puteai păși ieri, azi deja e nisip mișcător.

Victoria lui Dodon va avea un efect dublu. Pe de o parte va genera din nou o sursă de realitate Moldovei, pentru că ceea ce doare e real. Știm din copilărie. Și o să ne doară. Pe unii. Chiar dacă vom spune ha ha ha. Va fi un prilej să găsești forțe să te implici? Să te legi din nou de iluzie. Să spui – trebuie de luptat. Această piatră legată de gîtul meu este inima mea.

Unii din noi vor mai trînti o dată ușa. Indiferent, dacă au plecat demult în Canade sau dacă abia acum pleacă sau dacă nu au plecat cu corpul, dar trîntesc și ei ușa în nasul Republicii Moldova, amenințînd marea că-i va opri valurile.

Winter is coming.

O siriizare a Moldovei va pune în altă perspectivă acești 25 de ani. Brusc ei vor deveni „epocă de aur”, „perioadă interbelică” și sursă de amintiri fericite.

  • Îți aduci aminte cînd încă exista Orheiul Vechi? Sau cînd puteai urca în mașină și pleca la Etulia. Sau cînd Chișinăul exista? Cînd prietenul X încă era viu?

Cît iubim, aflăm cînd pierdem.

Moldova are viitor, zice unicul candidat activ la funcția de președinte. El tot are viitor. Toți avem viitor, desigur. Asta e tot ce avem.

 

Declarația publică a domnului Alexandru

IMG_2571

În continuarea rubricii interviuri sincere, în care oamenii spun adevărul, chiar dacă, de fapt, nimeni nu-i întreabă; sunt nevoit să public aici declarația publică a domnului Alexandru, liderul agricultorilor mari din Moldova:

 

Stimați concetățeni,

În primul rînd, Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcînd.
Și mai apoi așa:

 

În acest an, slavă Domnului, avem parte de un regim foarte bun de precipitații. Iarna a fost zăpadă, primăvara plouă o dată la zece zile ca ceasul, înghețuri au fost mult mai puține ca în anii precedenți. Nu mă voi ascunde după degete și voi spune deschis – e un an agricol tare bun, tifu snușidiochi.

 

Noi, barosanii din agricultură, care an de an cerșim de la ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova bani, am decis următorul lucru.

 

Dat fiind că în ultimii 6 ani am absorbit miliarde de lei în subvenții de la bugetul de stat, format din banii voștri. Dat fiind că în ultimii ani, voi, cetățenii Republicii Moldova, chiar dacă nimeni nu v-a întrebat, ați achitat prețuri mai mari la mai multe produse agricole, pentru a proteja producătorul autohton (german, american și georgian) de importurile ieftine din Ucraina, Belarus și alte țări. Dat fiind că prin schemele noastre de import/export ne-am eschivat de la achitarea impozitelor, aruncînd povara fiscală pe alte ramuri ale economiei, în special pe consum, deci pe remitențe, deci pe alungarea oamenilor din Moldova, noi vrem să vă anunțăm:

 

Dacă acest an agricol va rămîne așa de ideal cum a început, noi agricultorii mari din Moldova:

1. Vom crea din supraprofiturile noastre un fond social privat care va livra produse agricole la 300.000 de familii sărace din Moldova.

2. Vom solicita Guvernului să utilizeze banii planificați pe subvenționare pentru proiecte sociale în zonele rurale – grădinițe, școli, drumuri.

3. Ne asumăm în acest an să nu achiziționăm nici un Jeep, ci să investim toate profiturile în tehnică agricolă de performanță, ca în anii viitori să depindem mai puțin de Bojîca și mai mult de noi.

 

Și facem asta, dragi concetățeni, pentru că ne-a pălit rușinea de-amu să stăm ca niște cerșetori în fața Guvernului și să cerem milă furată de la celelalte ramuri ale economiei și de la moldovenii care lucrează peste hotare. Și facem asta, dragi concetățeni, ca să avem dreptul și obrazul ca în anii cu adevărat dezastruoși pentru agricultură care (să nu deie Dumnezău) or să vină să putem cere ajutor de la stat fără a îngheța apele de rușine.

Așa să ne ajute Dumnezeu și să ne dea înțelepciune și putere să ne descurcăm singuri și să îi ajutăm și pe cei din jur cu valoarea pe care o creăm.

 

 

P.S. Această declarație sinceră nu a avut loc, la fel cum nu au avut loc nici

Interviul sincer cu domnu Dorin (despre tineri)

Interviul sincer cu domnu Vlad 

 

Dacă a intra domnu Alexandru sau alt agricultor cu Jeepul pe acest blog, mă închin pînă la pămînt în fața hărniciei lor și le recomand să afle de ce în Sahara niciodată nu e secetă.

 

P.P.S. Anul agricol desigur că nu e ideal. Înghețurile au afectat la sud livezile de piersic, la nord mărul și sfecla de zahăr. Așa că trebuie numaidecît de ajutat agricultorii… Și noi deja o facem. Guvernul a decis să plătim mai scump pentru lapte și carne pentru a proteja producătorul autohton. Asta-i situația, trebuie de ajutat.

 

Funcțiile microcandidaților

Alegerile prezidențiale născute, prin cezariană, de Curtea Constituțională vor fi pline de microcandidați. Ei sunt politicieni ce au cîteva sute de voturi, dar fonduri și sprijin de la partidele mari și alte părți interesate în anumite viitoruri pentru Republica Moldova. Îi cunoașteți. Sunt politicienii ratați, dar veșnici, care nu renunță la 0,05% din electoratul lor decenii după decenii.

De ce ar irosi cineva resurse pe politicieni care au mai multe degete decît alegători? Pentru furtul voturilor? Nu doar.

O să explic pe îndelete:

 

iongrosumoldova-1000175

1. Ei creează spam

La fel ca postacii puterii, rolul microcandidaților nu este să genereze conținut, ci, mai ales să-l acopere cu un strat gros de aberații. Pentru că apar în dezbateri și emisiuni și au timpi de reclamă la fel de mult ca politicienii reali, prezența microcandidaților ucide dezbaterea politică.

 

2. Ridiculizează candidații reali

Un politician serios pus în dezbatere vizavi de microcandidat, din start pierde din imagine. Incontrolabil, percepția publică egalează dimesiunile celor doi, ca Patul lui Procust.

 

3. Permit crearea fonului pentru sponsor

De obicei sponsorii microcandidaților sunt pe partea opusă a laturilor politice. Partidele de dreapta încurajează outsiderii de stînga să participe și invers. Mai ales invers. Metodele de creare a fonului sunt multiple. Un exemplu – validarea agendei electorale anunțate de sponsor. Chiar și combaterea vehementă îi dă valoare:

 

De exemplu un politician de stînga decide să pluseze în agenda electorală (setul de teme care se dezbat cel mai des în alegeri) tema transnistreană. Și produce un plan de soluționare prin autonomie lărgită. Candidații mari de dreapta vor ignora această temă, pentru că înțeleg că e o capcană și continuarea dialogului doar produce puncte pentru autorul planului. Și se găsește un microcandidat de extremă care organizează o conferință de presă și declară ceva scandalos, care la sigur va fi preluat, de exemplu: „Mai bine Moldova ar cumpăra 5 bombardiere decît să dea Tiraspolului autonomie”. Autorul planului iese cu replică. Pe fonul tăcerii celorlalți candidați, microcandidatul a creat opinia „de dreapta”. Candidații reali de pe dreapta sunt prinși în ofside – ei evident nu pot apăra declarația microcandidatului, dar nici nu mai pot ataca planul inițial, care acum pare pașnic și rațional. Și brusc toată societatea dezbate această temă.

 

4. Fură capitalul uman

Orice campanie electorală înseamnă oameni implicați, fie pe bani, fie voluntar ca activiști în toată țara. Numărul oamenilor capabili să convingă, să motiveze și să adune voturi e limitat. Microcandidații, chiar dacă nu sunt principali poli pentru astfel de oameni, oricum distrag o parte din talentele disponibile pe domeniul lor. Sunt partide în Moldova care nu acumulează mai mult de 1%, dar în campania electorală, în unul sau două raioane au cea mai bună echipă locală.

 

5. Sunt folosiți în operațiuni speciale

Mai ales în aruncarea compromatului. Cînd sunt 3-4 candidați importanți în cursă, ei nu vor arăta bine aruncînd direct cu zoaie în oponenți. Pentru asta e inventat „microcandidatul plin de zoi”. În mod ideal acesta e un fost membru a echipei, care scoate rufele murdare din bucătările foștilor colegi în momentele cele mai vulnerabile.

 

6. Creează „valuri”

Datorită accesului disproporționat la resursele mediatice, microcandidații pot crea efect de val, cînd sunt folosiți în grup. Unul după altul, la același interval, în ultimele săptămîni de campanie, aceștia se vor retrage în favoarea cuiva. Chiar dacă în sumă microcandidații reprezintă mai puțin de 2% din cetățeni, ei pot astfel crea iluzia unei mișcări de masă într-o direcție sau alta.

 

De ce ar accepta o persoană publică un astfel de rol înjositor?

Microcandidații pot „împușca”. Din droaia de pitici politici, discursul aberant al unuia din ei poate părea electoratului foarte atractiv și microcandidatul crește ca pe drojdii, devenind o problemă națională. Această șansă mică oferă adesea pretext pentru oameni raționali să accepte rolul de microcandidat în favoarea cuiva. Poate o să împușc? Poate lumea va înțelege? Poate voi reuși prin suport popular să mă eliberez de sponsor?

 

Va ploua cu microcandidați

La alegerile prezidențiale ce vin meteorologii anunță averse cu microcandidați. Mai ales pro-europeni, mai ales anti-plahotniuc, mai ales reformatori. Va fi așa o vînătoare de oameni cu legende potrivite, încît vor candida chiar și unii șefi de asociații de bloc (pro-europeni). În cazul reușitei acestei tactici, e posibil scenariul horror al turului doi Voronin vs. Dodon.

(exemplu teoretic:

Dodon 20%

Voronin 15%

Maia Sandu 12%

Andrei Năstase 10%

Ilian Cașu 8%

Marian Lupu 8%

Iurie Leancă 5%

Mihai Ghimpu 4%

Microcandidați: restul)

 

Cu cine ați vota? 🙂

 

 

 

Interviu sincer cu domnu Dorin (despre tineri)

Aniversării a 5 ani de activitate simbolică a Felinarului Infinitului Dacic, ce luminează întreg cosmosul de la intersecția străzilor Tighina și Bernardazzi, se dedică.

IMG_20160218_185030

Felinarul și Luna. str. Tighina.

– Bună ziua domnu Dorin.
– Bună ziua.

 
– Eu am început să fac o serie de interviuri sincere cu oameni politici, interviuri în care aceștia au ocazia să spună chiar ceea ce cred, fără consecințe politice nefaste…
– Știu, știu, am citit interviul cu domnul Vlad

 

 

– Da, în aceste interviuri contează mai puțin dacă ele au avut loc, pentru că ele sunt mai adevărate decît interviurile reale.
– Vă ascult.

 
– O să vă rog, pentru început, să comentați părerea multor prieteni de ai mei că cel mai mare păcat pe care l-ați comis nu e legat de tendere falsificate, de autorizații de construcție criminale sau de lipsa de viziune în dezvoltarea orașului…
– Nu-i chiar așa…

 
– …ci anume de faptul că ați ocupat un loc crucial pentru schimbarea clasei politice din Moldova, ați monopolizat rolul de tînăr politician, dar nu ați făcut nimic și ați distrus toate așteptările cetățenilor vizavi de posibilitatea ca tinerii să schimbe calitativ situația din țară.
– Înțeleg. Aveți dreptate aici, că în Moldova foarte multă lume spera că venirea tinerilor la putere va rezolva toate problemele și că vom trăi mai bine. Și, într-un fel, se poate spune că eu am distrus acest mit. Pe de altă parte, acei oameni au avut ocazia să se trateze de această boală și poate au învățat să se bazeze mai mult pe propriile forțe.

 
– Adică eșecul Dvs. politic are efect terapeutic…
– Succesul politic. Dvs. sunteți imparțial și acest interviu nu este corect, mai ales luînd în calcul faptul cum anume este el ticluit.

 

– E adevărat, dar cititorii țin cont de acest detaliu.
– În mod normal, eu aș părăsi acest interviu supărat.

 

– Fără îndoială. Dar sunt nuanțe. De aici nu plecați fără răspunsuri sincere.
– Să nu credeți că mă tem de acest lucru.

 

– Dle Dorin, de ce ați eșuat în promovarea unei noi generații de tineri politicieni, integri, competenți, școliți în vest cum se lucrează în echipă, transparent și eficace?
– Iar constatări în loc de întrebări. Bine. Iluzia asta cu tineriii care sunt altfel decît noi și vor scoate Moldova din mocirlă am purtat-o și eu un timp. Și am înțeles că nu doar acești tineri sunt exact așa calitativ, dar sunt mai proști din cauza diluării lor în ofertele regionale și globale. Tinerii buni din Moldova sunt supți mereu de burse, oferte de la companii, procesul de emigrare și așa mai departe. Tinerii care se lansează în politică în Republica Moldova sunt ca și mine – nerealizați profesional în nici un domeniu și măcinați de un complex puternic de inferioritate căpătat în anii de școală sau universitate. Politica e ultima șansă pentru ratații din toate liceele de a se manifesta ca masculi alfa. Asta e marele secret al politicii.

 

– Curioasă viziune.
– E bazată pe experiență, credeți-mă. Tinerii care au venit cu declarația că vor să mă ajute la primărie, aș putea să-i împart în trei tipuri. Primii sunt diletanți vorbăreți. Comentatorii. Cei care reușeau foarte mult și bine să vorbească, dar erau niște lenoși incompetenți în orice funcție. Sunt mulți din ăștia în Moldova.

 

– Dar exact așa sunteți și Dvs.
– Cu o mare deosebire.

 

– Care?
– Eu cîștig alegeri.

 

– Așa e.
– A doua categorie sunt cei care mă văd ca pe o punte pentru propria lor carieră politică și de fapt vor să mă înlocuiască într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat.

 

– Cum a fost Oleg?
– Și Oleg, dar și alții. Oameni care vin aproape de tine ca să te sape mai ușor.

 

– Și a treia categorie?
– A treia categorie sunt cei motivați economic. Oameni care vin ca să se îmbogățească din politică sau din administrație. Avarii cinici. Dar, să știi că din toate aceste trei categorii – marii balaboli, marii salvatori ai națiunii și micii hoțomani, unicii, cît de cît constructivi și previzibili sunt cei din categoria a treia.

 

– Hoții?
– Da. Ei din start sunt loiali, pentru că depind de acoperirea politică. Ei nu au nici o ambiție. Ei sunt ascultători și previzibili. Ei sunt motivați să lucreze, rezistă la campanii și la stresul din partid fără a crîcni pentru că știu că au ce cîștiga și au ce pierde. Nu sunt mofturoși, nu au viziuni și principii care mereu împiedică în orice proiect colectiv. Dacă o să analizezi atent lista noastră de consilieri, miniștri, deputați, vei observa că majoritatea celor promovați de noi sunt anume din această a treia categorie.

 

– Categoria micilor hoți.
– Categoria celor muncitori, loiali și previzibili.

 

– Tinerii care salvează Moldova.
– Da tu dă-mi alții! Încearcă să aduni tineri moldoveni competenți care să lucreze în echipă! Unde-s trei, acolo-s cinci grupări care se mănîncă între ei. Tot sistemul formării la noi – de la educația în familie, pînă la școală și universitate ne învață să nu lucrăm în echipă, să nu avem încredere unii în alții, creează narciși deprinși să obțină mult cu muncă mică!

 

– Cred că exagerați aici.
– Văd că nu te-ai tratat definitiv de mituri. Atîta timp cît mai sunt bolnavi politici ca tine, care cred în minuni și rețete, misiunea mea este incompletă și voi continua să cîștig alegeri. Asta e și bine, dar și rău, pentru că vă spun sincer, crucea pe care o duc nu este ușoară…

 

– Aveți un rol politic mesianic?
– Desigur. Eu, dacă vreți, aș putea fi înlocuit cu un stîlp din centru orașului pe care toți cetățenii ar veni să îl scuipe și să-l înjure pentru toate frustrările lor. Asta e unul din rolurile esențiale ale politicienilor – să ofere poporului un ecran pe care să arunce vina pentru viețile ratate. Înțeleg acest lucru și m-am învățat să îl accept. Am fost și lovit și scuipat și înjurat.

 

– Și de ce rămîneți blocat în acest cerc al nefericirii, dacă sunteți conștient de asta?
– În primul rînd eu nu sunt conștient de asta, nu uitați că e vorba de un interviu sincer și aceste lucruri eu nu mi le-aș recunoaște nici singur în baie, în gînd, pe întuneric, înainte de somn. În al doilea rînd dacă e să teoretizăm, această realitate politică nu trebuie văzută în alb-negru. Aceste complexe profunde alimentează și motivează mulți oameni să lucreze zi și noapte pentru a-și alimenta egoul și pentru a obține victoriile politice. Niciodată, dar niciodată nu mă simt mai împlinit și mai fericit, decît după anunțarea rezultatelor alegerilor la primărie.

 

Dacă m-aș analiza, aș fi conștient că aceste obiective pe care mi le propun sunt derizorii, că în marea schemă universală sunt primarul unui mușuroi uitat de lume și de istorie. Pe de altă parte, orice obiectiv e derizoriu, privit detașat. Și este oare cumva mai corectă o viață trăită în mod detașat, decît alta trăită cu pasiune, chiar dacă se pierde în bucurii efemere și fără sens? Nu am răspuns la această întrebare. Tu ce crezi?

 

– Eu sunt uimit, în genere, de faptul că dvs. vă puneți astfel de întrebări…
– Eu nu mi le pun.

 

– Oricum, e lesne de văzut că în perioada electorală lucrați ca un nebun, zi și noapte, pînă la completă extenuare.
– E adevărat.

 

– Dar imediat după alegeri, pur și simplu dispăreți, nu apăreți la locul de muncă, la ședințe aveți o mină plictisită, iar ochii nu vă strălucesc.
– E adevărat. Alegerile sunt pentru mine ca un examen. Și eu mereu am fost un tocilar de ultima sută de metri. Formatul unui examen pentru mine este clar – știu cine mă evaluează, îmi cunosc competiția, știu condițiile victoriei, știu că voi fi aplaudat și ridicat în slăvi după victorie.

 

Dar ce poate oferi, din acestea, reparația unei străzi sau interminabilul ping-pong birocratic legat de orice proiect administrativ? Nu sunt un om al rutinii. Dacă ar fi să fac ce vreu, aș merge la lucru numai pe un cal alb, îmbrăcat în zale de argint, iar pe drum aș salva prințese…

 

– De pe bilborduri?
– (tace)

 

– Ce ați transmite tinerilor din Moldova care se avîntă în politică chiar și acum, la sfîrșitul unei cariere ratate.
– Iar tu cu manipularea. O să-ți explic acuș ceva despre cariera mea ratată, OK? Tu crezi că fericirea unui politician e să-și vadă proiectele realizate sau să vadă că munca depusă aduce rezultate? Nu! Politicianul dorește să fie iubit de cetățeni. Iubit, indiferent de ceea ce face. Iubit și apreciat, mai ales dacă greșește, mai ales dacă face prostii. Și Filat și Dodon și Plahotniuc și Voronin mă invidiază și mă urăsc pentru că eu am avut momente reale de iubire totală din partea gloatei, de acceptare nu pentru ceea ce fac, ci pur și simplu pentru că sunt așa cum sunt.

 

Eu îmi pot permite cele mai lamentabile ieșiri, dar Chișinăul mă iubește ca pe un copil. Nu a fost în istoria Moldovei un politician mai alintat și mai adulat de popor, de aceea ca politician eu sunt un succes cum n-a mai fost și degrabă nu va mai fi. Așa că băgați-vă această teorie a carierei ratate înapoi acolo de unde iese.

 

Cît despre mesajul pentru tineri. Dacă sunteți motivați să vă implicați în politică și să salvați Moldova, înseamnă că sunteți bolnav. Veți trece prin nenumărate dezamăgiri și riscați să vă irosiți cei mai productivi ani din viață pe iluzii, trădări și certuri inutile. Politica nu e o carieră demnă. Politica te face hoț, te face un cinic în stare să mintă, să calce în picioare prieteni și să trădeze așteptările oamenilor sărmani, care depind de ajutorul statului. Nu veți salva nimic în politică, doar o să vă pierdeți propria viață și potențialul creator.

 

– Vă mulțumesc pentru sinceritate, sper să ne mai acordați interviuri sincere, au rămas multe de discutat.
– Nu mi-a plăcut această experiență.

 

– Asta-i situația.

 

Vestea bună e că problemele complicate nu se rezolvă repede

De ce americanii nu vor anticipate în Moldova?

Scenariul apocaliptic, cel mai rău pentru interesele vestului în Moldova e următorul: nu se poate alege Guvern, parlamentul este dizolvat, se anunță alegeri anticipate. Moldova cu un președinte slab, pe expirate, și un premier interimar pe măsură, este total nepregătită de criza economică acută și de posibile provocări.

 

Dar chiar și trecînd peste acest risc, frica lor e legată de rezultatele alegerilor care pot arăta (în cel mai urît scenariu) în felul următor:

– PSRM își ridică rezultatul electoral la 30%, din contul comuniștilor și nemulțumirilor populației;
– Partidul lui Rinato ia 20% pe același val;
– PD, cu angajați ai întreprinderilor de stat, bani, primari și procuratură îndoaie 10% din oameni să-i voteze;
– Maia Sandu, nereușind să încropească un partid, cu o soluție interimară participă fie cu un bloc, fie în cadrul unui partid deja existent și ia 5%.
– Ion Sturza se alătură PLR-ului și iau și ei 5%.
– Iurie Leancă cu PPEM iau 5%.
– PLDM-ul semi-destrămat ia din inerție încă 3%.
– PL, în criză de imagine și cu mulți votanți migrați la DA, Maia și Sturza ia la fel 5%.
– Partidul Platforma DA la fel reușesc să acumuleze 5% din electorat.
– PCRM și clona lor iau cîte 3%, restul 6% sunt împărțite între idependenți și partidel mici (Brega, Dreapta, PNL, Petrenco șamd)

 

În rezultat avem 3 partide care succed în parlament și care, după redistribuție vor avea deputați:
– PSRM – 44
– PN – 34
– PD – 23

 

Cu o coaliție PSRM/PN, care în primul an de guvernare îl alege pe Igor Dodon președinte, Usatîi premier, acceptă planul de federalizare cu Transnistria și UTAG subiecți ai federației cu cotă fixă de deputați în parlament (de ex 25 din Transnistria, 10 din UTAG și 65 din restul Federației) ; votează noua constituție și organizează iarăși alegeri cu rezultat similar.

 

Astfel de schimbări vor genera proteste masive, cu violențe; și președintele și guvernul legitim al Republicii Moldova solicită ajutorul Rusiei, căreia îi oferă bază militară pe 50 de ani la Bălți și mai departe nu e greu de imaginat ce probleme vor avea de rezolvat americanii, românii și europenii care azi, cică „ne-au trădat”.

 

Acest scenariu este ca un Jack Pot pentru partidele de stînga și e nevoie de multe coincidențe nefericite să nu treacă în parlament nici unul din partidele care vor să salveze țara. Cel mai probabil că vor trece cîteva. Posibil DA, cu campania electorală de un an să treacă pragul. La fel PL are mari șanse în lumina acestui scenariu îndrăgit lor să-l bage pe Chirtoacă în față și să mobilizeze geto-dacii în jurul bugetului municipal.

 

Dar una e cert – multe din aceste partide nu vor trece și vor anula procente bune de vot pro-european. Un vot care deja este greu de mobilizat. Chiar și fără o majoritate constituțională, o guvernare de PSRM-PN e aproape sigură.

 

 

Scenariul cu anticipate „reușite”

Da chiar dacă acest pariu al anticipatelor va fi unul cu noroc, care ar fi aceste rezultate ideale?

– Probabil Maia Sandu împreună cu Ion Sturza iau pe val de entuziasm 15-20%.
– Probabil Platforma DA ia 10%.
– PL-ul nu știu de unde mai găsește în aceste condiții voturi și probabil nu trece, anulînd de pe drepta 4-5% din voturi.
– PLDM sigur nu trece anulînd 2%.
– PPEM tot ar avea probleme în așa condiții și ar lua 4-5%; nu uitați că toate aceste partide concurează pentru același electorat.

Și ce se va întîmpla după alegeri?

Platforma DA și Maia Sandu vor avea împreună cam 35, maxim 40 de deputați (și asta e vis roz, în condițiile actuale). Și întrebarea va fi aceeași ca din 2009 încoace – sunteți gata, stimați pro-europeni să faceți alianță cu PD-ul?

Dacă da, ne-am întors exact la situația de acum, dacă nu – la una mai proastă, din perspectiva intereselor americane aici.

iongrosumoldova-1002691

De ce nu-s bucuros scriind acest articol

Partea tristă este că rîndurile de mai sus sunt exact ce ar scrie un postac pedist ca să-și cîștige 50 de euro din banii furați de la cetățeni de sistemul mafiotic. Eu mult timp nu m-am încumetat să public aceste evaluări, de altfel evidente și ușor de verificat de fiecare dintre noi.

Moldova în condițiile actuale nu are luxul să aleagă ca o fată mare între putere mafiotică și putere incoruptă și înțeleaptă. Tinerii sirieni care au ieșit în 2011 să protesteze contra unui regim de sute de ori mai nedrept, mai criminal și mai tiranic, tot au cerut dreptate, libertate și democrație; dar au primit iadul pe pămînt.

Analiza rațională a situației complicate în care ne aflăm nu ne calmează nicidecum frustrarea și disprețul față de omul care are toată puterea, dar o folosește din inerție ca să fure. Avem un păpușar de țară blocat la parterul piramidei lui Maslow, incapabil să realizeze iminența morții.

Să nu ne ascundem după deget – acest om a realizat Visul Moldovenesc. El sună astfel — „dacă aș avea eu puterea în țara asta, aș face regulă.” Acesta este visul moldovenesc. Și Plahotniuc de fapt asta face – regulă – în limitele universului său. Și acest vis este un coșmar pentru cei din jur. Doar un moldovean trăiește visul, restul își trăiesc coșmarul, scrîșnind din dinți și dorind în adîncul sufletului să fie și ei Plahotniuc.

Dacă nu un Plahotniuc absolut, atunci măcar un Plahotniuc relativ – la tine în partid sau la tine în raion sau la tine în Direcția Butîlși și Stacane a Ministerului de Iscălit.

„De la cojile de răsărită pîn-la sfetafor.”

Atît se întinde în lume Pax Plahotniucia, regula. Și geografic și conceptual. Atîta timp cît dintre aceste două puncte cardinale nu ies teroriști care să ucidă aleatoriu oameni prin Parij, atunci situația e mai bună decît în multe alte părți care necesită atenție, competență și planuri din partea dnei Nuland.

Înfrîngerea lui Plahotniuc

Plahotniuc a pierdut o mare bătălie în aceste luni, lui i s-a pus punct pe speranța că poporul va ajunge cumva să-l iubească, că va ieși din ratingul blocat sub pragul de eroare sociologică. Pentru că nu poți controla o țară doar prin frică și doar din umbră. Stalin, Hitler, Pinochet, Ceaușescu, Lee Kwan Yew, Mao, Trujillo și Atatürk toți au fost iubiți și temuți în același timp – așa funcționează coctailul puterii absolute, cînd ai doar jumătate de hartă nu găsești comoara.

Și planul era bun. Spălare prin încoronare. Ieșire la suprafață cu „am să le arăt eu”. Creșteri de pensii și salarii, arestări la cel mai înalt nivel în propriul partid („hotărît și nemilos”), un guvern cu nume bune, reluarea negocierilor cu FMI, întîlniri cu lideri peste hotare și cumpărare masivă de oameni buni din Moldova, din diasporă, dacă nu direct, apoi măcare prin proiecte-tampon.

Șiretlicuri care merg la moldoveni. Cîte canalii au mai iubit moldovenii în ultimii 50 de ani! Un pămîntean simpatic și puternic ca Plahotniuc ar fi fost floare la ureche de iubit.
Dar nu a mers.

Demonul a fost aruncat înapoi în umbră. Iar conduce prin ițe.

E o bătălie pierdută, nu un război, desigur. Dar să-ți revii psihologic după ce ai ținut acel discurs, atît de aproape de PMAN, în fața unei mulțimi, fie și adusă de Potiomkin, dar care la Publika se auzea strigînd „Plahotniuc! Plahotniuc!”

Și acum – Filip. Haita simte cînd alfa greșește drumul și-i mînă prin troiene. Și alfa simte că haita simte. Și haita simte că alfa simte că ei simt.

Și totul se datorează domnului judecător Timofti care a arătat unicul reflex corect în fața șantajului – all in. Președintele Timofti a dăruit țării o răsturnare de situație, o speranță de calificare în ultimul minut. S-a egalat, suntem în prelungiri.

Avem nevoie de un duș rece

În scuarul de lîngă Sala cu Orgă, de-i frig, de plouă, mereu dai de niște bătrînei care joacă șah. Dacă vei sta să-i urmărești o să vezi că uneori unii din ei se apucă de Rege și merg cu el de parcă ar fi Damă. În acel moment adversarul și spectatorii îi spun cruntul adevăr – că acela e rege și că dama e cealaltă figură și că el nu poate să meargă așa. Jucătorul are un contact dureros cu realitatea. Toată poziția lui imaginată în baza Damei-Rege se surpă și el descoperă că situația e mult mai gravă, toate planurile de pînă acum – aiurea și că trebuie să intre într-o defensivă pozițională pe termen lung, dacă dorește să mai salveze partida.

Pașii pe care îi face în ultimul timp PD-ul sunt mult mai calculați, decît cei ai elitei activist-intelectuale care se zbuciumă acum în proteste, partide și lupte televizate.

Sistemul se opune și sistemul a rezistat unui asalt dezorganizat. Ambele părți au nevoie să se retragă un pic și să-și lingă rănile. Platforma DA va continua protestele masive și asta e bine, pentru că ține în șah pe cei care se tem de lumină. Dar în paralel Maia Sandu are misiunea de a organiza o alternativă reală actualului vis moldovenesc. Și trebuie să pornească anume de la asta. De la un răspuns foarte bun la întrebarea „Care este sensul Republicii Moldova?”

Restul se vor aranja.