Categorie: Politica.md

 

Critica literară a anului politic 2015

Chiar și un atom e suficient pentru a descoperi legile universului și acestea sunt aceleași, de la mic la mare. Aceasta este scuza pe care o ridic în fața ridicolului inerent încercării de a analiza politica moldovenească în termeni metafizici. Dar totul e un joc, inclusiv această analiză. O aventură.

 

2015 a fost anul marilor catastrofe, al eternelor scenarii. Repetarea lor, în diferite societăți și timpuri, parcă vrea să ne spună că desenul de pe covor se unește cu începutul. Că labirintul e închis.

 

Incredibila epopee a omului-Filat dă toate semnele că a ajuns în punctul în care de obicei romanele se încheie, cărțile se închid, iar scriitorii încetează să mai scrie, pentru că personajul și-a epuizat toate transformările și soarta lui ulterioară devine irelevantă. Dar ce soartă!

 

Geniul distrugerii a dat lovitura fatală Geniului orgoliului cu o dexteritate demnă de un film despre căderea Romei, dar n-a căzut Roma, a căzut un fir de praf, un univers. Și acest spectacol uluitor s-a desfășurat gratuit pentru noi, cei care înțelegem și consumăm Republica Moldova — centrul universului, nici mai bun nici mai rău decît celelalte centre ale universului.

soimuletdeiarna-1000411

 

Parlamentul înconjurat de cerberi; deputații înhăitați simțind miros de sînge; victima zbătîndu-se jalnic spre deliciul sugrumatorului; lupta crîncenă dintre doi egali întru inteligență și viziune a lumii s-a încheiat prin mat.

 

Parazitul a căpcănit încă un organ al corpului, nu neapărat unul sănătos, ci, mai degrabă, un organ bolnav de altă boală. Parazitul a ajuns să fie mare cît corpul-purtător. În biologie corpul moare și, odată cu el, moare și parazitul. În cazul Republicii Moldova, atît corpul, cît și parazitul au urgent nevoie de surse externe care să alimenteze această piramidă. FMI! UE! Unirea! Măcar ceva…

 

Oare nu te întrebi de ce cineva, avînd cel mai popular canal Prime, ar dori să acapareze Publika? Și de ce, avînd Prime și Publica ar investi în Canal 2 sau Realitatea? Și de ce, avîndu-le pe acestea toate ar dori TV7 și Jurnalul? Și ProTV-ul? Un răspuns valabil ar fi că modelul din spatele acestor decizii este unul bazat pe creștere permanentă.

 

Sistemele bazate pe creștere permanentă mor dacă se opresc. MMM, de exemplu. Piramidele financiare. Unii spun că economia globală e într-o astfel de cursă, dar asta e o altă temă, cu un număr necunoscut de necunoscute.

 

Ca și Plahotniuc, de exemplu. Sau o furnică. Orice am pune în centrul atenției noastre, va avea părți știute și părți tăinuite, chiar și propria palmă. Cine știe ce-i în capul lui Plahotniuc, atunci cînd se rupe să devină premier? Nici el nu știe. Nici cei din jurul lui. Nici cei de departe. Să fie dorința inconștientă de a repeta întocmai soarta lui Filat cu care și-a dansat flacăra vieții? Pentru că, de departe, Filat e Plahotniuc, iar Plahotniuc e Filat. Foarte puține furnici au nume. Ce contează o diferență de 10 ani pentru eroii unui poem epic?

 

Posibilul și imposibilul sunt în inimile și mințile oamenilor. Cele mai nepătrunse ziduri sunt cele din tiparele de comportament. Așa se face, iar așa nu se face. Pînă în 2015 așa cum s-a făcut cu Filat nu se făcea. Nici chiar cu Voronin. Însă din 2015 încolo așa deja se face. Lucruri imposibile au devenit posibile, limitele au fost rupte, crăpătura din baraj se întinde în progresie geometrică, lumea veche nu mai poate fi întoarsă, suntem deja în clipa de după.

 

Țara unui singur spectacol a pierdut un reper pe care se ținea realitatea televizată.

 

Povestea se derulează, iar corpurile vecine am impresia că refuză să hrănească parazitul victorios.
O mînă l-a îmbrăcat pe Timofti, ca pe o mănușă, și scotocește în rana noastră politică. E mîna unui doctor care vrea să ne ajute? E mîna unui panicat care vrea să ne ucidă mai repede, cu tot cu parazit? Are mîna o mănușă, să nu se infecteze și ea? Uneori oamenii vor libertate, dar primesc Siria.

 

Geniul distrugerii a lăsat un gol politic în care s-au aruncat Iurie Leancă, Platforma DA, Ion Sturza și, iată, Maia Sandu. Toți se bat pentru resturile dezamăgirii, pornesc să scrie noi nuvele, dar cine le va citi, cine le va înțelege, dacă rolul de personaj le acaparează întreaga atenție? Cum transformăm cancerul în leac cu un orizont de viziune fix în vîrful nasului?

 

Laisser-faire, în practică e un generator de permanentă groază în fața eșecului aparent iminent. Și dacă trebuia de intervenit? Și dacă mîna invizibilă ne omoară? Și dacă ramuri bat în geam?

 

E ca durerea mea s-o-mpac.

 

Ce va fi?

 

Va fi haos și va fi furt, va fi sărăcie și va fi nedreptate, balanța se va îndrepta spre stînga, iar stînga va avea același cap ca dreapta, lupta va seca energii și vom lucra cu toții intens și motivați să anulăm eforturile celor din jur de a anula eforturile noastre și peste toate se va așeza nepăsarea. Oamenilor. Politicienilor. Rușilor și europenilor. Americanilor și românilor. Tinerilor.

 

Și suferința celor mici care achită biletul de a se fi născut aici. De a privi acest spectacol și nu altul. Cuminți, așezați la locurile lor. Și doar uneori, aleator, cîte unul, plictisit sau enervat, se ridică de pe scaun urlînd, aleargă suduind spre scenă și devine parte din spectacol.

 

 

Partea bună e că oricum vom muri toți. Așa că trăim, ce să mai facem?

 

Tom Waits dă politicienilor din Moldova două sfaturi pentru anul 2016:

1. Never trust a man in a blue trench coat

2. Never drive a car when you’re dead

 

Opțiunea unei coaliții largi PLDM-PD-PCRM

Cei care se uită în bugetul de stat și văd acolo o treucă nu vor înțelege niciodată de ce în Germania deja a treia guvernare la rînd este susținută de o largă coaliție SPD-CDU. Asta, în pofida faptului că, de fiecare dată, cele două mari partide germane au avut șansa formării unei majorități simple cu partide mai mici.

Germania este un stat stabil, puternic cu cetățeni loiali și o elită politică matură. Există o profundă înțelepciune în împărțirea victoriei electorale cu principalul contracandidat. O să înșir doar cîteva

  • nu lași o categorie largă de populație nereprezentată la guvernare,
  • nu te expui riscului de a lua în cap toate erorile (inevitabile) și nemulțumirile guvernării
  • slăbești capacitatea opoziției de a te eroda în timpul mandatului
  • utilizezi maximul potențial uman pentru o guvernare mai bună, în special pentru a implementa reformele profunde și dureroase pentru care e nevoie de suport popular major,
  • îți lași oportunitatea ca la viitoarele alegeri pierdute să fii invitat într-o coaliție largă de partenerul actual, dar,
  • cel mai important, după mine: creezi posibilitatea ca marile conflicte ale națiunii să fie rezolvate la nivelul elitei politice și nu în stradă (sau pe front).

 

Moldova se află într-o regiune dominată de divizări acute pe falii politice. Și România și Ucraina trăiesc, alegeri după alegeri, conform regulii „cîștigătorul ia totul”. Greutatea politică se mută brusc și totalmente dintr-o latură a avionului în zbor, în altă latură, fiecare schimbare bruscă și radicală contribuind la debalansarea țării pînă se ajunge la o „soluție ucraineană”.

 

moldvot

În imagine: partidele cu cei mai mulți alegători în unitățile administrative la alegerile din 30.11.2014

 

Liderii partidelor de dreapta, care trăiesc într-o lume paralelă și cred că au obținut o victorie electorală majoră, riscă să primească un șut în fund din partea realității, care este foarte tristă: victoria a fost obținută pur tehnic, prin șmecherii și abuzuri electorale, nimeni în jur nu jubilează. Cei care v-au votat, scrîșnind din dinți, printre sudalme, privesc fără nici o speranță la negocierile voastre. Absolut nimic din planurile și promisiunile voastre electorale nu oferă soluții la problemele profunde ale societății. Nu vă grăbiți să beți șampanie.

 

Pentru foarte mulți cetățeni ai acestei țări, o guvernare nouă din extremă, o guvernare de dreapta ar fi una care duce țara într-o direcție greșită, ar fi o guvernare străină. Și eu, ca o majoritate simplă a cetățenilor acestei țări, îmi doresc continuarea integrării europene, dar nu cu orice preț. Și la sigur nu o integrare europeană care înseamnă privatizarea procuraturii sau vînzarea pe sub masă a aeroportului și căilor ferate.

 
Este timpul ca europenii să se transforme în polițistul rău. Cetățenii care au votat cu PD, PL și PLDM au votat în primul rînd Uniunea Europeană și speranța că aceasta va putea opri corupția din Moldova. Este foarte grav dacă Pirkka Tapiola, Dirk Schuebel și colegii lor, care influențează politicile moldovenești ale Uniunii Europene, se vor îmbăta cu apă chioară aidoma liderilor „AIE-3”. Europenii cunosc foarte bine care este potențialul acestor AIE-uri. Noi toți l-am văzut, toți îl cunoaștem, el demult s-a epuizat.
AIE-3 va fi prea firavă pentru a-și asuma marile reforme de care are nevoie Moldova – reformatarea justiției, reforma sistemului de pensionare, reforma administrativă, decentralizarea, politici demografice curajoase. Toate aceste reforme sunt costisitoare, vor fi nepopulare, vor fi eficient sabotate de o opoziție foarte puternică, o opoziție cu suport majoritar popular.

 
AIE-3 nu va fi în stare să răspundă provocărilor de securitate care stau în fața Republicii Moldova, din cauza slăbirii instituțiilor statului care sunt împărțite între partide. Moldova va fi profund afectată economic de criza care se prefigurează în Rusia și de diminuarea inevitabilă a acelor 1,5 miliarde de dolari anual remitențe care vin din est. Liderii „AIE-3”, dar și europenii cunosc foarte bine și alte valuri dureroase economice generate de trecutul de succes al istoriei Republicii Moldova.

 

AIE-3 în 2-3 ani va aduce suportul pentru Uniunea Europeană în Moldova mai jos de 30%. AIE-3 va pierde la scor mare alegerile locale de peste un an. AIE-3 va acutiza divizarea societății și creșterea tensiunii sociale.

 

O alternativă care poate detensiona situația din Moldova, poate împărți responsabilitatea pentru guvernarea extrem de dificilă care vine și care poate oferi șansa găsirii unor soluții benefice pentru întreaga Moldovă și poate oferi suport suficient de larg pentru reforme profunde este o coaliție largă, cu includerea PCRM.

 

E timpul să ne acceptăm, așa reciproc idioți cum suntem unii pentru alții, rătăciți și certați, dar încă împreună. Dacă elita politică nu va găsi soluții de împăcare în parlament, înseamnă că trebuie să uscăm pesmeți, pentru că avionul nostru e pe cale să înceapă a se roti în zbor.

 

Before and after

Găsiți două deosebiri în imaginile de mai jos. Imaginile pot deveni mai mari dacă dai click pe ele. Sursa imaginii inițiale e wiki.

 

Before:

 

Situația1

After:

Situația2

 

Azi Moldova a trecut de ultima instanță în calea spre călătoriilor fără vize în Europa. Parlamentul UE a votat cu majoritate covîrșitoare pentru: 460:10. Momentul implementării deja ține de aspectul tehnic, optimiștii zic de sfîrșitul lui aprilie acest an, realiștii spun iunie, pesimiștii își rod unghiile în opoziție și tac.

 

Pentru prima dată din anul 271 e.n. oamenii din Cîșlița-Prut vor putea merge la Roma fără bătaie de cap.

 

pmanorama

Din păcate fotografia de mai jos are doar 8.000 de pixeli lățime, pentru că acest site nu permite uploadarea fotografiilor mari. Originalul este format din lipirea a 70 de fotografii și el cîntărește peste 1 GB 🙁

Cîteva disclaimer-uri:

– Nu, fotografia nu poate fi preluată fără permisiunea autorului;

– Fotografia nu e făcută în punctul maxim al adunării, acesta a fost, probabil pe la 11:40;

– Nu am numărat participanții;

– Pe clădire am ajuns împreună cu 10-15 jurnaliști, cu permisiunea comendantului clădirii;

– În dimensiunea originală fețele participanților pot fi văzute ca în fotogfrafia de sub pmanoramă;

– Tehnica folosită a fost rudimentară – Canon 60D + EF 100-400 la 100mm dacă țin minte corect + trepied. La 400mm aș fi avut nevoie de vreo 2000 de fotografii pentru a încăpea tot.

– Sus pe centru am adăugat un pic de cer care lipsea, unele steaguri sau oameni se pot comporta ciudat – apărea de două ori, de exemplu, pentru că lumea se mișca.

– Da, fotografia asta tot eu am făcut-o, e drept că fără lipiri, dintr-o bucată cu un grandangular.

 

Pmanorama_8000px_Site

Pentru a deschide versiunea de 8000 de pixeli, click cu butonul drept de la mouse pe fotografie și selectați „Deschide într-o fereastră nouă” sau „Open in new tab”, cel puțin pentru Chrome.

Mai jos e un crop de 100% din fișierul original de vreo 30.000 de pixeli pe lățime.

pmanorama_detaliu

 

Rogozinul din ochiul nostru

Azi trei reprezentanți ai statului au avut replici tăioase și arogante la inițiativa bașcanului Găgăuziei Formuzal de a organiza un referendum local privind cursul țării.

 

Președintele Timofti, l-a acuzat pe bașcan că promovează idei străine, promovate de niște reprezentați ai unor structuri și a adăugat: „Domnul Formuzal dacă vrea să plece undeva… noi nu-l trimitem nicăieri, noi vrem ca el să trăiască aici şi să lucreze pentru binele Republicii Moldova şi al Autonomiei”.

 

Premierul Leancă a adoptat o atitudine la fel de caustică: „Statutul autonomiei prevede anumite competențe, dar politica externă este competența exclusivă a Chișinăului. Dacă nu a citit încă, domnul bașcan trebuie să citească sau să recitească Constituția și prevederile statutului autonomiei”, a declarat Leancă.”

 

Liderul fracțiunii democrate din Parlament, Dumitru Diacov, a spus că nu va avea loc nici un referendum, e vorba de un șantaj: „În proceduri se va demonstra că nu este în stare să se ducă acest lucru. Politica externă a Republicii Moldova se aprobă la Chişinău, este de ordin naţional, şi nu cum fiecare îi trăsneşte în cap. Este o concurenţă internă şi încearcă să se răţoiască. Pe de altă parte, sunt câteva grupuri politice care la fel flutură acest drapel, iar Formuzal transmite mesaj că este viu, se mişcă, şi poate fi de folos.”

 

Eu m-am deprins să citesc mesaje în asemenea stil arogant și denigratoriu în interviurile și tweeturile lui Rogozin, un personaj adorat de mass-media de la Chișinău. De fiecare dată cînd acesta elimină vre-un enunț îndreptat spre publicul din Moldova, toate publicațiile de la Chișinău se aliniază și le tirajează, ca să aibă grijă că tot ce spune Rogozin ajunge la publicul lor.

 

Rogozin poate fi iertat pentru o asemenea atitudine – el e arogant cu cetățenii și elitele altor state. Cei trei demnitari moldoveni trebuiesc taxați dur de societate, pentru că ei și-au permis să fie aroganți cu propriii cetățeni și reprezentantul democratic al acestora.

 

Timofti, Leancă și Diacov au făcut o eroare obișnuită în politica moldovenească – au confundat mesajul transmis cu rezultatul dorit. Voi explica despre ce este vorba printr-un exemplu.

 

Să ne imaginăm că un tînăr intră într-un bar și vede o femeie frumoasă, singură la masă. Îi apare dorința previzibilă să facă sex cu ea (rezultatul dorit). El poate să se apropie și să spună: „Salut, mă numesc X și vreau să fac sex cu tine” (mesajul), dar va avea șanse reduse de succes. Pentru că a confundat mesajul cu rezultatul dorit. Și el nu va face asta, pentru că știe diferența. El va folosi un „catchphrase”, o frază de agățat. Și va intra într-un joc lung, în care, dacă e iscusit va ajunge la rezultat.

 

Găgăuzia desigur că nu este o femeie frumoasă singură la masă. Dar cei trei demnitari de stat s-au comportat ca niște adolescenți. Au adoptat anume acea atitudine rogoziană care a îndepărtat foarte eficient Moldova de Rusia. De aici și întrebarea – este conștient Chișinăul de reacția firească la această atitudine? Au fost coordonate aceste declarații în mod special pentru a îndepărta elitele și cetățenii găgăuzi ai Republicii Moldova?

 

Un alt aspect uimitor al situației cu referendumul este că politicienii au fost mult mai radicali și duri în exprimare decît analiștii politici, care au cu totul alt nivel de responsabilitate.

 

Anatol Țăranu: „În Găgăuzia rezultatul acestui referendum este previzibil. Cu siguranţă, va fi în favoarea Uniunii Euroasiatice. Acest lucru ne vorbeşte încă o dată despre faptul că regiunea autonomă nu se integrează în comunitatea moldovenească şi continuă să fie un corp aparte de societatea noastră.

 

Decidenții de la Chișinău știu că rezultatul referendumului ar fi un vot masiv pro-Eurasia. Reacția imediată este să interzică referendumul. O reacție pe termen lung ar trebui să ia în considerare schimbarea opiniei cetățenilor din UTAG. Și asta e greu, pentru că înseamnă efort, gîndire pe termen lung, coordonare și efort nu neapărat popular la propriul electorat.

 

Și declarațiile de azi sunt perpetuarea poziției de putere arogantă și cinică ce continuă de mulți ani. Un model relațional care doar îndepărtează găgăuzii și îi conving că președintele, premierul și parlamentul de la Chișinău nu este și al lor. Un comportament care ne poate developa contribuția la situațiile de conflict intern și neîncrederea în instituții. O situație care ne poate învăța să nu fim rogozini și să nu căutăm iubire cu forța. E inutil.