Categorie: Politica.md

 

Interviu sincer cu domnu Dorin (despre tineri)

Aniversării a 5 ani de activitate simbolică a Felinarului Infinitului Dacic, ce luminează întreg cosmosul de la intersecția străzilor Tighina și Bernardazzi, se dedică.

IMG_20160218_185030

Felinarul și Luna. str. Tighina.

– Bună ziua domnu Dorin.
– Bună ziua.

 
– Eu am început să fac o serie de interviuri sincere cu oameni politici, interviuri în care aceștia au ocazia să spună chiar ceea ce cred, fără consecințe politice nefaste…
– Știu, știu, am citit interviul cu domnul Vlad

 

 

– Da, în aceste interviuri contează mai puțin dacă ele au avut loc, pentru că ele sunt mai adevărate decît interviurile reale.
– Vă ascult.

 
– O să vă rog, pentru început, să comentați părerea multor prieteni de ai mei că cel mai mare păcat pe care l-ați comis nu e legat de tendere falsificate, de autorizații de construcție criminale sau de lipsa de viziune în dezvoltarea orașului…
– Nu-i chiar așa…

 
– …ci anume de faptul că ați ocupat un loc crucial pentru schimbarea clasei politice din Moldova, ați monopolizat rolul de tînăr politician, dar nu ați făcut nimic și ați distrus toate așteptările cetățenilor vizavi de posibilitatea ca tinerii să schimbe calitativ situația din țară.
– Înțeleg. Aveți dreptate aici, că în Moldova foarte multă lume spera că venirea tinerilor la putere va rezolva toate problemele și că vom trăi mai bine. Și, într-un fel, se poate spune că eu am distrus acest mit. Pe de altă parte, acei oameni au avut ocazia să se trateze de această boală și poate au învățat să se bazeze mai mult pe propriile forțe.

 
– Adică eșecul Dvs. politic are efect terapeutic…
– Succesul politic. Dvs. sunteți imparțial și acest interviu nu este corect, mai ales luînd în calcul faptul cum anume este el ticluit.

 

– E adevărat, dar cititorii țin cont de acest detaliu.
– În mod normal, eu aș părăsi acest interviu supărat.

 

– Fără îndoială. Dar sunt nuanțe. De aici nu plecați fără răspunsuri sincere.
– Să nu credeți că mă tem de acest lucru.

 

– Dle Dorin, de ce ați eșuat în promovarea unei noi generații de tineri politicieni, integri, competenți, școliți în vest cum se lucrează în echipă, transparent și eficace?
– Iar constatări în loc de întrebări. Bine. Iluzia asta cu tineriii care sunt altfel decît noi și vor scoate Moldova din mocirlă am purtat-o și eu un timp. Și am înțeles că nu doar acești tineri sunt exact așa calitativ, dar sunt mai proști din cauza diluării lor în ofertele regionale și globale. Tinerii buni din Moldova sunt supți mereu de burse, oferte de la companii, procesul de emigrare și așa mai departe. Tinerii care se lansează în politică în Republica Moldova sunt ca și mine – nerealizați profesional în nici un domeniu și măcinați de un complex puternic de inferioritate căpătat în anii de școală sau universitate. Politica e ultima șansă pentru ratații din toate liceele de a se manifesta ca masculi alfa. Asta e marele secret al politicii.

 

– Curioasă viziune.
– E bazată pe experiență, credeți-mă. Tinerii care au venit cu declarația că vor să mă ajute la primărie, aș putea să-i împart în trei tipuri. Primii sunt diletanți vorbăreți. Comentatorii. Cei care reușeau foarte mult și bine să vorbească, dar erau niște lenoși incompetenți în orice funcție. Sunt mulți din ăștia în Moldova.

 

– Dar exact așa sunteți și Dvs.
– Cu o mare deosebire.

 

– Care?
– Eu cîștig alegeri.

 

– Așa e.
– A doua categorie sunt cei care mă văd ca pe o punte pentru propria lor carieră politică și de fapt vor să mă înlocuiască într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat.

 

– Cum a fost Oleg?
– Și Oleg, dar și alții. Oameni care vin aproape de tine ca să te sape mai ușor.

 

– Și a treia categorie?
– A treia categorie sunt cei motivați economic. Oameni care vin ca să se îmbogățească din politică sau din administrație. Avarii cinici. Dar, să știi că din toate aceste trei categorii – marii balaboli, marii salvatori ai națiunii și micii hoțomani, unicii, cît de cît constructivi și previzibili sunt cei din categoria a treia.

 

– Hoții?
– Da. Ei din start sunt loiali, pentru că depind de acoperirea politică. Ei nu au nici o ambiție. Ei sunt ascultători și previzibili. Ei sunt motivați să lucreze, rezistă la campanii și la stresul din partid fără a crîcni pentru că știu că au ce cîștiga și au ce pierde. Nu sunt mofturoși, nu au viziuni și principii care mereu împiedică în orice proiect colectiv. Dacă o să analizezi atent lista noastră de consilieri, miniștri, deputați, vei observa că majoritatea celor promovați de noi sunt anume din această a treia categorie.

 

– Categoria micilor hoți.
– Categoria celor muncitori, loiali și previzibili.

 

– Tinerii care salvează Moldova.
– Da tu dă-mi alții! Încearcă să aduni tineri moldoveni competenți care să lucreze în echipă! Unde-s trei, acolo-s cinci grupări care se mănîncă între ei. Tot sistemul formării la noi – de la educația în familie, pînă la școală și universitate ne învață să nu lucrăm în echipă, să nu avem încredere unii în alții, creează narciși deprinși să obțină mult cu muncă mică!

 

– Cred că exagerați aici.
– Văd că nu te-ai tratat definitiv de mituri. Atîta timp cît mai sunt bolnavi politici ca tine, care cred în minuni și rețete, misiunea mea este incompletă și voi continua să cîștig alegeri. Asta e și bine, dar și rău, pentru că vă spun sincer, crucea pe care o duc nu este ușoară…

 

– Aveți un rol politic mesianic?
– Desigur. Eu, dacă vreți, aș putea fi înlocuit cu un stîlp din centru orașului pe care toți cetățenii ar veni să îl scuipe și să-l înjure pentru toate frustrările lor. Asta e unul din rolurile esențiale ale politicienilor – să ofere poporului un ecran pe care să arunce vina pentru viețile ratate. Înțeleg acest lucru și m-am învățat să îl accept. Am fost și lovit și scuipat și înjurat.

 

– Și de ce rămîneți blocat în acest cerc al nefericirii, dacă sunteți conștient de asta?
– În primul rînd eu nu sunt conștient de asta, nu uitați că e vorba de un interviu sincer și aceste lucruri eu nu mi le-aș recunoaște nici singur în baie, în gînd, pe întuneric, înainte de somn. În al doilea rînd dacă e să teoretizăm, această realitate politică nu trebuie văzută în alb-negru. Aceste complexe profunde alimentează și motivează mulți oameni să lucreze zi și noapte pentru a-și alimenta egoul și pentru a obține victoriile politice. Niciodată, dar niciodată nu mă simt mai împlinit și mai fericit, decît după anunțarea rezultatelor alegerilor la primărie.

 

Dacă m-aș analiza, aș fi conștient că aceste obiective pe care mi le propun sunt derizorii, că în marea schemă universală sunt primarul unui mușuroi uitat de lume și de istorie. Pe de altă parte, orice obiectiv e derizoriu, privit detașat. Și este oare cumva mai corectă o viață trăită în mod detașat, decît alta trăită cu pasiune, chiar dacă se pierde în bucurii efemere și fără sens? Nu am răspuns la această întrebare. Tu ce crezi?

 

– Eu sunt uimit, în genere, de faptul că dvs. vă puneți astfel de întrebări…
– Eu nu mi le pun.

 

– Oricum, e lesne de văzut că în perioada electorală lucrați ca un nebun, zi și noapte, pînă la completă extenuare.
– E adevărat.

 

– Dar imediat după alegeri, pur și simplu dispăreți, nu apăreți la locul de muncă, la ședințe aveți o mină plictisită, iar ochii nu vă strălucesc.
– E adevărat. Alegerile sunt pentru mine ca un examen. Și eu mereu am fost un tocilar de ultima sută de metri. Formatul unui examen pentru mine este clar – știu cine mă evaluează, îmi cunosc competiția, știu condițiile victoriei, știu că voi fi aplaudat și ridicat în slăvi după victorie.

 

Dar ce poate oferi, din acestea, reparația unei străzi sau interminabilul ping-pong birocratic legat de orice proiect administrativ? Nu sunt un om al rutinii. Dacă ar fi să fac ce vreu, aș merge la lucru numai pe un cal alb, îmbrăcat în zale de argint, iar pe drum aș salva prințese…

 

– De pe bilborduri?
– (tace)

 

– Ce ați transmite tinerilor din Moldova care se avîntă în politică chiar și acum, la sfîrșitul unei cariere ratate.
– Iar tu cu manipularea. O să-ți explic acuș ceva despre cariera mea ratată, OK? Tu crezi că fericirea unui politician e să-și vadă proiectele realizate sau să vadă că munca depusă aduce rezultate? Nu! Politicianul dorește să fie iubit de cetățeni. Iubit, indiferent de ceea ce face. Iubit și apreciat, mai ales dacă greșește, mai ales dacă face prostii. Și Filat și Dodon și Plahotniuc și Voronin mă invidiază și mă urăsc pentru că eu am avut momente reale de iubire totală din partea gloatei, de acceptare nu pentru ceea ce fac, ci pur și simplu pentru că sunt așa cum sunt.

 

Eu îmi pot permite cele mai lamentabile ieșiri, dar Chișinăul mă iubește ca pe un copil. Nu a fost în istoria Moldovei un politician mai alintat și mai adulat de popor, de aceea ca politician eu sunt un succes cum n-a mai fost și degrabă nu va mai fi. Așa că băgați-vă această teorie a carierei ratate înapoi acolo de unde iese.

 

Cît despre mesajul pentru tineri. Dacă sunteți motivați să vă implicați în politică și să salvați Moldova, înseamnă că sunteți bolnav. Veți trece prin nenumărate dezamăgiri și riscați să vă irosiți cei mai productivi ani din viață pe iluzii, trădări și certuri inutile. Politica nu e o carieră demnă. Politica te face hoț, te face un cinic în stare să mintă, să calce în picioare prieteni și să trădeze așteptările oamenilor sărmani, care depind de ajutorul statului. Nu veți salva nimic în politică, doar o să vă pierdeți propria viață și potențialul creator.

 

– Vă mulțumesc pentru sinceritate, sper să ne mai acordați interviuri sincere, au rămas multe de discutat.
– Nu mi-a plăcut această experiență.

 

– Asta-i situația.

 

Vestea bună e că problemele complicate nu se rezolvă repede

De ce americanii nu vor anticipate în Moldova?

Scenariul apocaliptic, cel mai rău pentru interesele vestului în Moldova e următorul: nu se poate alege Guvern, parlamentul este dizolvat, se anunță alegeri anticipate. Moldova cu un președinte slab, pe expirate, și un premier interimar pe măsură, este total nepregătită de criza economică acută și de posibile provocări.

 

Dar chiar și trecînd peste acest risc, frica lor e legată de rezultatele alegerilor care pot arăta (în cel mai urît scenariu) în felul următor:

– PSRM își ridică rezultatul electoral la 30%, din contul comuniștilor și nemulțumirilor populației;
– Partidul lui Rinato ia 20% pe același val;
– PD, cu angajați ai întreprinderilor de stat, bani, primari și procuratură îndoaie 10% din oameni să-i voteze;
– Maia Sandu, nereușind să încropească un partid, cu o soluție interimară participă fie cu un bloc, fie în cadrul unui partid deja existent și ia 5%.
– Ion Sturza se alătură PLR-ului și iau și ei 5%.
– Iurie Leancă cu PPEM iau 5%.
– PLDM-ul semi-destrămat ia din inerție încă 3%.
– PL, în criză de imagine și cu mulți votanți migrați la DA, Maia și Sturza ia la fel 5%.
– Partidul Platforma DA la fel reușesc să acumuleze 5% din electorat.
– PCRM și clona lor iau cîte 3%, restul 6% sunt împărțite între idependenți și partidel mici (Brega, Dreapta, PNL, Petrenco șamd)

 

În rezultat avem 3 partide care succed în parlament și care, după redistribuție vor avea deputați:
– PSRM – 44
– PN – 34
– PD – 23

 

Cu o coaliție PSRM/PN, care în primul an de guvernare îl alege pe Igor Dodon președinte, Usatîi premier, acceptă planul de federalizare cu Transnistria și UTAG subiecți ai federației cu cotă fixă de deputați în parlament (de ex 25 din Transnistria, 10 din UTAG și 65 din restul Federației) ; votează noua constituție și organizează iarăși alegeri cu rezultat similar.

 

Astfel de schimbări vor genera proteste masive, cu violențe; și președintele și guvernul legitim al Republicii Moldova solicită ajutorul Rusiei, căreia îi oferă bază militară pe 50 de ani la Bălți și mai departe nu e greu de imaginat ce probleme vor avea de rezolvat americanii, românii și europenii care azi, cică „ne-au trădat”.

 

Acest scenariu este ca un Jack Pot pentru partidele de stînga și e nevoie de multe coincidențe nefericite să nu treacă în parlament nici unul din partidele care vor să salveze țara. Cel mai probabil că vor trece cîteva. Posibil DA, cu campania electorală de un an să treacă pragul. La fel PL are mari șanse în lumina acestui scenariu îndrăgit lor să-l bage pe Chirtoacă în față și să mobilizeze geto-dacii în jurul bugetului municipal.

 

Dar una e cert – multe din aceste partide nu vor trece și vor anula procente bune de vot pro-european. Un vot care deja este greu de mobilizat. Chiar și fără o majoritate constituțională, o guvernare de PSRM-PN e aproape sigură.

 

 

Scenariul cu anticipate „reușite”

Da chiar dacă acest pariu al anticipatelor va fi unul cu noroc, care ar fi aceste rezultate ideale?

– Probabil Maia Sandu împreună cu Ion Sturza iau pe val de entuziasm 15-20%.
– Probabil Platforma DA ia 10%.
– PL-ul nu știu de unde mai găsește în aceste condiții voturi și probabil nu trece, anulînd de pe drepta 4-5% din voturi.
– PLDM sigur nu trece anulînd 2%.
– PPEM tot ar avea probleme în așa condiții și ar lua 4-5%; nu uitați că toate aceste partide concurează pentru același electorat.

Și ce se va întîmpla după alegeri?

Platforma DA și Maia Sandu vor avea împreună cam 35, maxim 40 de deputați (și asta e vis roz, în condițiile actuale). Și întrebarea va fi aceeași ca din 2009 încoace – sunteți gata, stimați pro-europeni să faceți alianță cu PD-ul?

Dacă da, ne-am întors exact la situația de acum, dacă nu – la una mai proastă, din perspectiva intereselor americane aici.

iongrosumoldova-1002691

De ce nu-s bucuros scriind acest articol

Partea tristă este că rîndurile de mai sus sunt exact ce ar scrie un postac pedist ca să-și cîștige 50 de euro din banii furați de la cetățeni de sistemul mafiotic. Eu mult timp nu m-am încumetat să public aceste evaluări, de altfel evidente și ușor de verificat de fiecare dintre noi.

Moldova în condițiile actuale nu are luxul să aleagă ca o fată mare între putere mafiotică și putere incoruptă și înțeleaptă. Tinerii sirieni care au ieșit în 2011 să protesteze contra unui regim de sute de ori mai nedrept, mai criminal și mai tiranic, tot au cerut dreptate, libertate și democrație; dar au primit iadul pe pămînt.

Analiza rațională a situației complicate în care ne aflăm nu ne calmează nicidecum frustrarea și disprețul față de omul care are toată puterea, dar o folosește din inerție ca să fure. Avem un păpușar de țară blocat la parterul piramidei lui Maslow, incapabil să realizeze iminența morții.

Să nu ne ascundem după deget – acest om a realizat Visul Moldovenesc. El sună astfel — „dacă aș avea eu puterea în țara asta, aș face regulă.” Acesta este visul moldovenesc. Și Plahotniuc de fapt asta face – regulă – în limitele universului său. Și acest vis este un coșmar pentru cei din jur. Doar un moldovean trăiește visul, restul își trăiesc coșmarul, scrîșnind din dinți și dorind în adîncul sufletului să fie și ei Plahotniuc.

Dacă nu un Plahotniuc absolut, atunci măcar un Plahotniuc relativ – la tine în partid sau la tine în raion sau la tine în Direcția Butîlși și Stacane a Ministerului de Iscălit.

„De la cojile de răsărită pîn-la sfetafor.”

Atît se întinde în lume Pax Plahotniucia, regula. Și geografic și conceptual. Atîta timp cît dintre aceste două puncte cardinale nu ies teroriști care să ucidă aleatoriu oameni prin Parij, atunci situația e mai bună decît în multe alte părți care necesită atenție, competență și planuri din partea dnei Nuland.

Înfrîngerea lui Plahotniuc

Plahotniuc a pierdut o mare bătălie în aceste luni, lui i s-a pus punct pe speranța că poporul va ajunge cumva să-l iubească, că va ieși din ratingul blocat sub pragul de eroare sociologică. Pentru că nu poți controla o țară doar prin frică și doar din umbră. Stalin, Hitler, Pinochet, Ceaușescu, Lee Kwan Yew, Mao, Trujillo și Atatürk toți au fost iubiți și temuți în același timp – așa funcționează coctailul puterii absolute, cînd ai doar jumătate de hartă nu găsești comoara.

Și planul era bun. Spălare prin încoronare. Ieșire la suprafață cu „am să le arăt eu”. Creșteri de pensii și salarii, arestări la cel mai înalt nivel în propriul partid („hotărît și nemilos”), un guvern cu nume bune, reluarea negocierilor cu FMI, întîlniri cu lideri peste hotare și cumpărare masivă de oameni buni din Moldova, din diasporă, dacă nu direct, apoi măcare prin proiecte-tampon.

Șiretlicuri care merg la moldoveni. Cîte canalii au mai iubit moldovenii în ultimii 50 de ani! Un pămîntean simpatic și puternic ca Plahotniuc ar fi fost floare la ureche de iubit.
Dar nu a mers.

Demonul a fost aruncat înapoi în umbră. Iar conduce prin ițe.

E o bătălie pierdută, nu un război, desigur. Dar să-ți revii psihologic după ce ai ținut acel discurs, atît de aproape de PMAN, în fața unei mulțimi, fie și adusă de Potiomkin, dar care la Publika se auzea strigînd „Plahotniuc! Plahotniuc!”

Și acum – Filip. Haita simte cînd alfa greșește drumul și-i mînă prin troiene. Și alfa simte că haita simte. Și haita simte că alfa simte că ei simt.

Și totul se datorează domnului judecător Timofti care a arătat unicul reflex corect în fața șantajului – all in. Președintele Timofti a dăruit țării o răsturnare de situație, o speranță de calificare în ultimul minut. S-a egalat, suntem în prelungiri.

Avem nevoie de un duș rece

În scuarul de lîngă Sala cu Orgă, de-i frig, de plouă, mereu dai de niște bătrînei care joacă șah. Dacă vei sta să-i urmărești o să vezi că uneori unii din ei se apucă de Rege și merg cu el de parcă ar fi Damă. În acel moment adversarul și spectatorii îi spun cruntul adevăr – că acela e rege și că dama e cealaltă figură și că el nu poate să meargă așa. Jucătorul are un contact dureros cu realitatea. Toată poziția lui imaginată în baza Damei-Rege se surpă și el descoperă că situația e mult mai gravă, toate planurile de pînă acum – aiurea și că trebuie să intre într-o defensivă pozițională pe termen lung, dacă dorește să mai salveze partida.

Pașii pe care îi face în ultimul timp PD-ul sunt mult mai calculați, decît cei ai elitei activist-intelectuale care se zbuciumă acum în proteste, partide și lupte televizate.

Sistemul se opune și sistemul a rezistat unui asalt dezorganizat. Ambele părți au nevoie să se retragă un pic și să-și lingă rănile. Platforma DA va continua protestele masive și asta e bine, pentru că ține în șah pe cei care se tem de lumină. Dar în paralel Maia Sandu are misiunea de a organiza o alternativă reală actualului vis moldovenesc. Și trebuie să pornească anume de la asta. De la un răspuns foarte bun la întrebarea „Care este sensul Republicii Moldova?”

Restul se vor aranja.

 

Critica literară a anului politic 2015

Chiar și un atom e suficient pentru a descoperi legile universului și acestea sunt aceleași, de la mic la mare. Aceasta este scuza pe care o ridic în fața ridicolului inerent încercării de a analiza politica moldovenească în termeni metafizici. Dar totul e un joc, inclusiv această analiză. O aventură.

 

2015 a fost anul marilor catastrofe, al eternelor scenarii. Repetarea lor, în diferite societăți și timpuri, parcă vrea să ne spună că desenul de pe covor se unește cu începutul. Că labirintul e închis.

 

Incredibila epopee a omului-Filat dă toate semnele că a ajuns în punctul în care de obicei romanele se încheie, cărțile se închid, iar scriitorii încetează să mai scrie, pentru că personajul și-a epuizat toate transformările și soarta lui ulterioară devine irelevantă. Dar ce soartă!

 

Geniul distrugerii a dat lovitura fatală Geniului orgoliului cu o dexteritate demnă de un film despre căderea Romei, dar n-a căzut Roma, a căzut un fir de praf, un univers. Și acest spectacol uluitor s-a desfășurat gratuit pentru noi, cei care înțelegem și consumăm Republica Moldova — centrul universului, nici mai bun nici mai rău decît celelalte centre ale universului.

soimuletdeiarna-1000411

 

Parlamentul înconjurat de cerberi; deputații înhăitați simțind miros de sînge; victima zbătîndu-se jalnic spre deliciul sugrumatorului; lupta crîncenă dintre doi egali întru inteligență și viziune a lumii s-a încheiat prin mat.

 

Parazitul a căpcănit încă un organ al corpului, nu neapărat unul sănătos, ci, mai degrabă, un organ bolnav de altă boală. Parazitul a ajuns să fie mare cît corpul-purtător. În biologie corpul moare și, odată cu el, moare și parazitul. În cazul Republicii Moldova, atît corpul, cît și parazitul au urgent nevoie de surse externe care să alimenteze această piramidă. FMI! UE! Unirea! Măcar ceva…

 

Oare nu te întrebi de ce cineva, avînd cel mai popular canal Prime, ar dori să acapareze Publika? Și de ce, avînd Prime și Publica ar investi în Canal 2 sau Realitatea? Și de ce, avîndu-le pe acestea toate ar dori TV7 și Jurnalul? Și ProTV-ul? Un răspuns valabil ar fi că modelul din spatele acestor decizii este unul bazat pe creștere permanentă.

 

Sistemele bazate pe creștere permanentă mor dacă se opresc. MMM, de exemplu. Piramidele financiare. Unii spun că economia globală e într-o astfel de cursă, dar asta e o altă temă, cu un număr necunoscut de necunoscute.

 

Ca și Plahotniuc, de exemplu. Sau o furnică. Orice am pune în centrul atenției noastre, va avea părți știute și părți tăinuite, chiar și propria palmă. Cine știe ce-i în capul lui Plahotniuc, atunci cînd se rupe să devină premier? Nici el nu știe. Nici cei din jurul lui. Nici cei de departe. Să fie dorința inconștientă de a repeta întocmai soarta lui Filat cu care și-a dansat flacăra vieții? Pentru că, de departe, Filat e Plahotniuc, iar Plahotniuc e Filat. Foarte puține furnici au nume. Ce contează o diferență de 10 ani pentru eroii unui poem epic?

 

Posibilul și imposibilul sunt în inimile și mințile oamenilor. Cele mai nepătrunse ziduri sunt cele din tiparele de comportament. Așa se face, iar așa nu se face. Pînă în 2015 așa cum s-a făcut cu Filat nu se făcea. Nici chiar cu Voronin. Însă din 2015 încolo așa deja se face. Lucruri imposibile au devenit posibile, limitele au fost rupte, crăpătura din baraj se întinde în progresie geometrică, lumea veche nu mai poate fi întoarsă, suntem deja în clipa de după.

 

Țara unui singur spectacol a pierdut un reper pe care se ținea realitatea televizată.

 

Povestea se derulează, iar corpurile vecine am impresia că refuză să hrănească parazitul victorios.
O mînă l-a îmbrăcat pe Timofti, ca pe o mănușă, și scotocește în rana noastră politică. E mîna unui doctor care vrea să ne ajute? E mîna unui panicat care vrea să ne ucidă mai repede, cu tot cu parazit? Are mîna o mănușă, să nu se infecteze și ea? Uneori oamenii vor libertate, dar primesc Siria.

 

Geniul distrugerii a lăsat un gol politic în care s-au aruncat Iurie Leancă, Platforma DA, Ion Sturza și, iată, Maia Sandu. Toți se bat pentru resturile dezamăgirii, pornesc să scrie noi nuvele, dar cine le va citi, cine le va înțelege, dacă rolul de personaj le acaparează întreaga atenție? Cum transformăm cancerul în leac cu un orizont de viziune fix în vîrful nasului?

 

Laisser-faire, în practică e un generator de permanentă groază în fața eșecului aparent iminent. Și dacă trebuia de intervenit? Și dacă mîna invizibilă ne omoară? Și dacă ramuri bat în geam?

 

E ca durerea mea s-o-mpac.

 

Ce va fi?

 

Va fi haos și va fi furt, va fi sărăcie și va fi nedreptate, balanța se va îndrepta spre stînga, iar stînga va avea același cap ca dreapta, lupta va seca energii și vom lucra cu toții intens și motivați să anulăm eforturile celor din jur de a anula eforturile noastre și peste toate se va așeza nepăsarea. Oamenilor. Politicienilor. Rușilor și europenilor. Americanilor și românilor. Tinerilor.

 

Și suferința celor mici care achită biletul de a se fi născut aici. De a privi acest spectacol și nu altul. Cuminți, așezați la locurile lor. Și doar uneori, aleator, cîte unul, plictisit sau enervat, se ridică de pe scaun urlînd, aleargă suduind spre scenă și devine parte din spectacol.

 

 

Partea bună e că oricum vom muri toți. Așa că trăim, ce să mai facem?

 

Tom Waits dă politicienilor din Moldova două sfaturi pentru anul 2016:

1. Never trust a man in a blue trench coat

2. Never drive a car when you’re dead

 

Opțiunea unei coaliții largi PLDM-PD-PCRM

Cei care se uită în bugetul de stat și văd acolo o treucă nu vor înțelege niciodată de ce în Germania deja a treia guvernare la rînd este susținută de o largă coaliție SPD-CDU. Asta, în pofida faptului că, de fiecare dată, cele două mari partide germane au avut șansa formării unei majorități simple cu partide mai mici.

Germania este un stat stabil, puternic cu cetățeni loiali și o elită politică matură. Există o profundă înțelepciune în împărțirea victoriei electorale cu principalul contracandidat. O să înșir doar cîteva

  • nu lași o categorie largă de populație nereprezentată la guvernare,
  • nu te expui riscului de a lua în cap toate erorile (inevitabile) și nemulțumirile guvernării
  • slăbești capacitatea opoziției de a te eroda în timpul mandatului
  • utilizezi maximul potențial uman pentru o guvernare mai bună, în special pentru a implementa reformele profunde și dureroase pentru care e nevoie de suport popular major,
  • îți lași oportunitatea ca la viitoarele alegeri pierdute să fii invitat într-o coaliție largă de partenerul actual, dar,
  • cel mai important, după mine: creezi posibilitatea ca marile conflicte ale națiunii să fie rezolvate la nivelul elitei politice și nu în stradă (sau pe front).

 

Moldova se află într-o regiune dominată de divizări acute pe falii politice. Și România și Ucraina trăiesc, alegeri după alegeri, conform regulii „cîștigătorul ia totul”. Greutatea politică se mută brusc și totalmente dintr-o latură a avionului în zbor, în altă latură, fiecare schimbare bruscă și radicală contribuind la debalansarea țării pînă se ajunge la o „soluție ucraineană”.

 

moldvot

În imagine: partidele cu cei mai mulți alegători în unitățile administrative la alegerile din 30.11.2014

 

Liderii partidelor de dreapta, care trăiesc într-o lume paralelă și cred că au obținut o victorie electorală majoră, riscă să primească un șut în fund din partea realității, care este foarte tristă: victoria a fost obținută pur tehnic, prin șmecherii și abuzuri electorale, nimeni în jur nu jubilează. Cei care v-au votat, scrîșnind din dinți, printre sudalme, privesc fără nici o speranță la negocierile voastre. Absolut nimic din planurile și promisiunile voastre electorale nu oferă soluții la problemele profunde ale societății. Nu vă grăbiți să beți șampanie.

 

Pentru foarte mulți cetățeni ai acestei țări, o guvernare nouă din extremă, o guvernare de dreapta ar fi una care duce țara într-o direcție greșită, ar fi o guvernare străină. Și eu, ca o majoritate simplă a cetățenilor acestei țări, îmi doresc continuarea integrării europene, dar nu cu orice preț. Și la sigur nu o integrare europeană care înseamnă privatizarea procuraturii sau vînzarea pe sub masă a aeroportului și căilor ferate.

 
Este timpul ca europenii să se transforme în polițistul rău. Cetățenii care au votat cu PD, PL și PLDM au votat în primul rînd Uniunea Europeană și speranța că aceasta va putea opri corupția din Moldova. Este foarte grav dacă Pirkka Tapiola, Dirk Schuebel și colegii lor, care influențează politicile moldovenești ale Uniunii Europene, se vor îmbăta cu apă chioară aidoma liderilor „AIE-3”. Europenii cunosc foarte bine care este potențialul acestor AIE-uri. Noi toți l-am văzut, toți îl cunoaștem, el demult s-a epuizat.
AIE-3 va fi prea firavă pentru a-și asuma marile reforme de care are nevoie Moldova – reformatarea justiției, reforma sistemului de pensionare, reforma administrativă, decentralizarea, politici demografice curajoase. Toate aceste reforme sunt costisitoare, vor fi nepopulare, vor fi eficient sabotate de o opoziție foarte puternică, o opoziție cu suport majoritar popular.

 
AIE-3 nu va fi în stare să răspundă provocărilor de securitate care stau în fața Republicii Moldova, din cauza slăbirii instituțiilor statului care sunt împărțite între partide. Moldova va fi profund afectată economic de criza care se prefigurează în Rusia și de diminuarea inevitabilă a acelor 1,5 miliarde de dolari anual remitențe care vin din est. Liderii „AIE-3”, dar și europenii cunosc foarte bine și alte valuri dureroase economice generate de trecutul de succes al istoriei Republicii Moldova.

 

AIE-3 în 2-3 ani va aduce suportul pentru Uniunea Europeană în Moldova mai jos de 30%. AIE-3 va pierde la scor mare alegerile locale de peste un an. AIE-3 va acutiza divizarea societății și creșterea tensiunii sociale.

 

O alternativă care poate detensiona situația din Moldova, poate împărți responsabilitatea pentru guvernarea extrem de dificilă care vine și care poate oferi șansa găsirii unor soluții benefice pentru întreaga Moldovă și poate oferi suport suficient de larg pentru reforme profunde este o coaliție largă, cu includerea PCRM.

 

E timpul să ne acceptăm, așa reciproc idioți cum suntem unii pentru alții, rătăciți și certați, dar încă împreună. Dacă elita politică nu va găsi soluții de împăcare în parlament, înseamnă că trebuie să uscăm pesmeți, pentru că avionul nostru e pe cale să înceapă a se roti în zbor.

 

Before and after

Găsiți două deosebiri în imaginile de mai jos. Imaginile pot deveni mai mari dacă dai click pe ele. Sursa imaginii inițiale e wiki.

 

Before:

 

Situația1

After:

Situația2

 

Azi Moldova a trecut de ultima instanță în calea spre călătoriilor fără vize în Europa. Parlamentul UE a votat cu majoritate covîrșitoare pentru: 460:10. Momentul implementării deja ține de aspectul tehnic, optimiștii zic de sfîrșitul lui aprilie acest an, realiștii spun iunie, pesimiștii își rod unghiile în opoziție și tac.

 

Pentru prima dată din anul 271 e.n. oamenii din Cîșlița-Prut vor putea merge la Roma fără bătaie de cap.