Categorie: Politica.md

 

Before and after

Găsiți două deosebiri în imaginile de mai jos. Imaginile pot deveni mai mari dacă dai click pe ele. Sursa imaginii inițiale e wiki.

 

Before:

 

Situația1

After:

Situația2

 

Azi Moldova a trecut de ultima instanță în calea spre călătoriilor fără vize în Europa. Parlamentul UE a votat cu majoritate covîrșitoare pentru: 460:10. Momentul implementării deja ține de aspectul tehnic, optimiștii zic de sfîrșitul lui aprilie acest an, realiștii spun iunie, pesimiștii își rod unghiile în opoziție și tac.

 

Pentru prima dată din anul 271 e.n. oamenii din Cîșlița-Prut vor putea merge la Roma fără bătaie de cap.

 

pmanorama

Din păcate fotografia de mai jos are doar 8.000 de pixeli lățime, pentru că acest site nu permite uploadarea fotografiilor mari. Originalul este format din lipirea a 70 de fotografii și el cîntărește peste 1 GB 🙁

Cîteva disclaimer-uri:

– Nu, fotografia nu poate fi preluată fără permisiunea autorului;

– Fotografia nu e făcută în punctul maxim al adunării, acesta a fost, probabil pe la 11:40;

– Nu am numărat participanții;

– Pe clădire am ajuns împreună cu 10-15 jurnaliști, cu permisiunea comendantului clădirii;

– În dimensiunea originală fețele participanților pot fi văzute ca în fotogfrafia de sub pmanoramă;

– Tehnica folosită a fost rudimentară – Canon 60D + EF 100-400 la 100mm dacă țin minte corect + trepied. La 400mm aș fi avut nevoie de vreo 2000 de fotografii pentru a încăpea tot.

– Sus pe centru am adăugat un pic de cer care lipsea, unele steaguri sau oameni se pot comporta ciudat – apărea de două ori, de exemplu, pentru că lumea se mișca.

– Da, fotografia asta tot eu am făcut-o, e drept că fără lipiri, dintr-o bucată cu un grandangular.

 

Pmanorama_8000px_Site

Pentru a deschide versiunea de 8000 de pixeli, click cu butonul drept de la mouse pe fotografie și selectați „Deschide într-o fereastră nouă” sau „Open in new tab”, cel puțin pentru Chrome.

Mai jos e un crop de 100% din fișierul original de vreo 30.000 de pixeli pe lățime.

pmanorama_detaliu

 

Rogozinul din ochiul nostru

Azi trei reprezentanți ai statului au avut replici tăioase și arogante la inițiativa bașcanului Găgăuziei Formuzal de a organiza un referendum local privind cursul țării.

 

Președintele Timofti, l-a acuzat pe bașcan că promovează idei străine, promovate de niște reprezentați ai unor structuri și a adăugat: „Domnul Formuzal dacă vrea să plece undeva… noi nu-l trimitem nicăieri, noi vrem ca el să trăiască aici şi să lucreze pentru binele Republicii Moldova şi al Autonomiei”.

 

Premierul Leancă a adoptat o atitudine la fel de caustică: „Statutul autonomiei prevede anumite competențe, dar politica externă este competența exclusivă a Chișinăului. Dacă nu a citit încă, domnul bașcan trebuie să citească sau să recitească Constituția și prevederile statutului autonomiei”, a declarat Leancă.”

 

Liderul fracțiunii democrate din Parlament, Dumitru Diacov, a spus că nu va avea loc nici un referendum, e vorba de un șantaj: „În proceduri se va demonstra că nu este în stare să se ducă acest lucru. Politica externă a Republicii Moldova se aprobă la Chişinău, este de ordin naţional, şi nu cum fiecare îi trăsneşte în cap. Este o concurenţă internă şi încearcă să se răţoiască. Pe de altă parte, sunt câteva grupuri politice care la fel flutură acest drapel, iar Formuzal transmite mesaj că este viu, se mişcă, şi poate fi de folos.”

 

Eu m-am deprins să citesc mesaje în asemenea stil arogant și denigratoriu în interviurile și tweeturile lui Rogozin, un personaj adorat de mass-media de la Chișinău. De fiecare dată cînd acesta elimină vre-un enunț îndreptat spre publicul din Moldova, toate publicațiile de la Chișinău se aliniază și le tirajează, ca să aibă grijă că tot ce spune Rogozin ajunge la publicul lor.

 

Rogozin poate fi iertat pentru o asemenea atitudine – el e arogant cu cetățenii și elitele altor state. Cei trei demnitari moldoveni trebuiesc taxați dur de societate, pentru că ei și-au permis să fie aroganți cu propriii cetățeni și reprezentantul democratic al acestora.

 

Timofti, Leancă și Diacov au făcut o eroare obișnuită în politica moldovenească – au confundat mesajul transmis cu rezultatul dorit. Voi explica despre ce este vorba printr-un exemplu.

 

Să ne imaginăm că un tînăr intră într-un bar și vede o femeie frumoasă, singură la masă. Îi apare dorința previzibilă să facă sex cu ea (rezultatul dorit). El poate să se apropie și să spună: „Salut, mă numesc X și vreau să fac sex cu tine” (mesajul), dar va avea șanse reduse de succes. Pentru că a confundat mesajul cu rezultatul dorit. Și el nu va face asta, pentru că știe diferența. El va folosi un „catchphrase”, o frază de agățat. Și va intra într-un joc lung, în care, dacă e iscusit va ajunge la rezultat.

 

Găgăuzia desigur că nu este o femeie frumoasă singură la masă. Dar cei trei demnitari de stat s-au comportat ca niște adolescenți. Au adoptat anume acea atitudine rogoziană care a îndepărtat foarte eficient Moldova de Rusia. De aici și întrebarea – este conștient Chișinăul de reacția firească la această atitudine? Au fost coordonate aceste declarații în mod special pentru a îndepărta elitele și cetățenii găgăuzi ai Republicii Moldova?

 

Un alt aspect uimitor al situației cu referendumul este că politicienii au fost mult mai radicali și duri în exprimare decît analiștii politici, care au cu totul alt nivel de responsabilitate.

 

Anatol Țăranu: „În Găgăuzia rezultatul acestui referendum este previzibil. Cu siguranţă, va fi în favoarea Uniunii Euroasiatice. Acest lucru ne vorbeşte încă o dată despre faptul că regiunea autonomă nu se integrează în comunitatea moldovenească şi continuă să fie un corp aparte de societatea noastră.

 

Decidenții de la Chișinău știu că rezultatul referendumului ar fi un vot masiv pro-Eurasia. Reacția imediată este să interzică referendumul. O reacție pe termen lung ar trebui să ia în considerare schimbarea opiniei cetățenilor din UTAG. Și asta e greu, pentru că înseamnă efort, gîndire pe termen lung, coordonare și efort nu neapărat popular la propriul electorat.

 

Și declarațiile de azi sunt perpetuarea poziției de putere arogantă și cinică ce continuă de mulți ani. Un model relațional care doar îndepărtează găgăuzii și îi conving că președintele, premierul și parlamentul de la Chișinău nu este și al lor. Un comportament care ne poate developa contribuția la situațiile de conflict intern și neîncrederea în instituții. O situație care ne poate învăța să nu fim rogozini și să nu căutăm iubire cu forța. E inutil.

 

 

Despre discursul lui Saakashvili: atracția primitivă a ceea ce lucește

Exprimarea frustrării unui grup este o cale simplă de a cîștiga alegătorul imbecil, care caută în politică un ecran pentru complexe. O demonstrează carierele lui Jirinovschi, Corneliu Vadim Tudor, Becali, Sarkozi, Chirtoacă, Nigel Farage și a multor altora. Cariere de succes din punct de vedere electoral, dar fără nici o finalitate pentru interesul public.

(L-aș pune și pe Obama în listă, dar Statele Unite sunt un sistem prea sofisticat și sănătos care funcționează și cu regi goi, deja patru mandate la rînd)

 

Discursuri de efect la tribuna ONU au de obicei patriarhii. Ei își permit să „spună adevărul” și „să fie curajoși”. Vedeți discursurile la ONU ale lui Ahmadinejad sau Bashar al-Assad. Foarte bune, în acest sens.

 

Un lider politic nu își ajută țara cînd își exprimă frustrările grupului lui de susținători. El o face atunci cînd reușește să împace, să unească eforturile și să se concentreze pe finalitate, pe rezultatul din viitor.

 

Văicăreala asta colectivă din seria „oare cînd și în Moldova va fi așa ceva” îmi aduce aminte de cîntecul cela al lui Sulac cu o sută de ceceni. Păcat că maestrul nu a trăit să vadă cortegiul de aur al lui Kadîrov și rezultatul de 99% pentru Putin în Cecenia.

 

Discursul lui Leancă a fost unul plictisitor, neinspirat și anost. Un discurs tipic de lider politic european al secolului XXI. Fără patimă, frustrare, neputință și bocănit de pantof în tribună. Un discurs cu care, dacă vrem să devenim europeni, va trebui să ne deprindem. Pentru că într-o țară de oameni emancipați, politica se face cu matematică, nu cu răcnete de jale.

 

Cît despre cei care folosesc ocazia să dea în președintele Timofti, aveți memorie scurtă, dragilor. Vedeți clipul din final.

 

Într-un fel, cei doi președinți reprezintă ideal popoarele lor. Saakashvili – repezit, impulsiv, agresiv, vanitos, spectaculos și furibund. Timofti – domol, sfios, țărănos, cumpătat și pasiv. Cam așa a fost și Snegur. Și Lucinschi. Și Voronin.

 
Noi nu suntem ceceni și nu suntem georgieni. Suntem moldoveni.

 

Acceptarea acestui fapt ar lecui mulți veșnic-suferinzi de boli mintale inoculate.

 

 

 

Calm despre Bacalaureat: nu e cazul nici să jubilăm, nici să facem isterie

Bacalaureatul din acest an l-au picat 42% din elevi. Vreo 11 mii. Rezultatul va avea foarte multe consecințe în foarte multe domenii. Multe din ele sunt imposibil de prevăzut. Altele sunt evidente și voi risca să le explic.

1. Criza universităților se va acutiza, în 2013 unele se vor închide

Universitățile din Moldova au pierdut 11 mii de potențiali clienți. Dacă presupunem că 8000 din ei ar fi achitat un contract mediu de 10.000 de lei anual la universitățile moldovenești, diminuarea investițiilor în sistemul universitar va fi de 80 de milioane de lei. O sumă enormă, mai ales dacă o suprapunem pe diminuarea naturală a numărului de moldoveni aflați în vîrsta studenției. Abiturienții de azi s-au născut în 1994-1995, ani critici pentru fertilitate. Dat fiind că majoritatea rectorilor sunt membri ai PLDM, aceștia vor depune presiuni foarte mari pe Ministerul Educației să promoveze un număr maxim de studenți la contestare și la sesiunea suplimentară din iulie. Dacă ministerul cedează, tot efortul de pînă acum a fost în van.

O strategie mai inteligentă pentru rectori ar fi intrarea în piața școlilor de meserii sau a unor cursuri special pregătite pentru cei fără bacalaureat. La urma urmei angajatorul din piața liberă rareori cere diploma, cel mai des analizează competențele.

 

2. Presiunea socială pe îmbunătățirea performanței sistemului va crește

Dacă e să generalizăm, pentru majoritatea actorilor din sistemul de învățămînt, scenariul era următorul: părinții achitau informal regulat bani pentru școală. Aceștia mergeau pentru reparații, ore suplimentare, zile de naștere, dar, mai ales pentru note și examene. În schimb cereau note. Note la obiecte, medii bune, dar mai ales note bune la examene și, cel mai de preț produs al sistemului educațional – MEDIE BUNĂ LA BACALAUREAT. Media bună la bacalaureat era cel mai căutat și cel mai vîndut produs. El asigura directorilor de licee reparații la etajul trei al casei și călătorii la mare în Grecia. Elevii erau intermediarii, iar uneori victimele acestor tranzacții. Dacă părinții nu plăteau „fundațianu contribuiau la cadou sau reparație, ei primeau note rele, indiferent de performanță.

Universitățile, la rîndul lor vînd diplome. Și note, dar mai ales diplome. Inclusiv cetățenilor unor state africane care nu au fost niciodată în Moldova.

Dacă Ministerul Educației reușește să mențină măcar cîțiva ani un bacalaureat corect, întreg acest sistem se prăbușește.

Mulți profesori din Moldova deja sunt victime ale acestei schimbări de scenariu. Unii au luat bani, dar nu au mai putut asigura MEDIE BUNĂ LA BACALUREAT. Dacă la anul se repetă isprava, părinții vor înceta să ceară NOTE și, în sfîrșit, vor cere cunoștințe și aptitudini. Și vor căuta profesori și școli care vor oferi cunoștințe și aptitudini, nu note. Această schimbare va pune o presiune nebună pe Ministerul Educației, pentru că sistemul actual nu poate oferi tuturor elevilor din Moldova cunoștințe și aptitudini bune. Iar pentru 42% din elevi nu poate oferi nici măcar cunoștințe minime.

Și în scenariul schimbat, părinții vor plăti pentru acces la studii de performanță. Profesorii vor (lua oricum bani pentru ore suplimentare, zile de naștere, fundații) vinde cunoștințe și aptitudini. Între licee o să apară concurență.

Este evident că sistemul vechi e unul putred. În liceele bune din Chișinău în clasele a 11-a și a 12-a se atestă un fenomen paradoxal – elevii fug la licee din suburbii în ultimele luni de studiu pentru a da examenele mai bine în licee mai slabe. În ultimii 10 ani multe licee au produs elevi de zece pe linie care citesc cu greu.

 

3. Intervențiile Ministerului Educației vor putea fi mai eficiente

Pentru prima dată Ministerul Educației are o hartă a cunoștințelor mai mult sau mai puțin relevantă. Dacă pînă acum, media de 10,00 a liceului X din centrul raional Y era o enigmă, acum mediile vor putea spune ceva. Vor putea spune că la liceul Z se predă cel mai prost chimia și că trebuie o evaluare a profesorilor de chimie de acolo. Va putea spune că liceul F din satul N pur și simplu nu poate să existe în condițiile actuale cu 80% de elevi picați și că ministerul are un argument bun să îl comaseze cu alt liceu. Acum ministerul are o bază de date care poate spune multe. Comparată cu baza de date din anul trecut se va putea identifica chiar si campionii vînzărilor de MEDII BUNE LA BACALAUREAT.

Așa, pentru investigații jurnalistice.

Pentru că Moldova investește în educație un procent de PIB mai mare ca media din țările UE. Și acest sistem produce medii bune.

 

4.  Presiunea politică pe actualul guvern va crește

Sunt cam 50.000 de oameni nemulțumiți în Moldova de acest bacalaureat azi. O parte pentru că ei sau copilul lor a picat, alta pentru că media e proastă. E un grup foarte interesant pentru manipulatorii politici. Atît Dorin Chirtoacă, cît și comuniștii vor încerca să inventeze fel de fel de argumente pentru a capitaliza pe acest capital electoral supărat. Maia Sandu va fi supusă unor presiuni puternice inclusiv din PLDM. Ar fi păcat ca acum, cînd oglinda a arătat exact gaura în care se află sistemul de învățămînt, Moldova să ignore această imagine, să o uite și să se comporte de parcă nimic nu a fost, totul e normal. Pentru că nu e normal ca un sistem de învățămînt să producă medii bune.

 

5. Prestigiul profesiei de profesor va crește

Marii cîștigători ai comerțului cu medii bune la bacalaureat erau directorii de centre de bacalaureat, funcționari din minister corupți și directorii de licee. Pentru a vinde medii nu e neapărat să studiezi mult, e suficient să ai contacte unde trebuie și obraz gros. Restul profesorilor nu erau decît intermediari. În acest sistem un singur om cu pile bune poate vinde medii bune la bacalaureat la tot raionul.

Dacă se schimbă lucrurile și părinții vor căuta cunoștințe și abilități, sistemul se democratizează. Pentru că un director nu va putea ocupa toată piața. Valorile se vor distribui mai egal pe sistem, iar beneficiile vor merge la profesorii buni, cei care pot motiva, explica, oferi exemple.

 

Citește și articolul lui Alexandru Culiuc:  Adevărata problemă constă în faptul că absolvenții n-au prea învățat în anii înainte de bac și deci copiatul devine unica metodă de a susține examenul. Adevăratele mesaje, aș crede, sunt „nu te las să nu înveți!” (pentru elevi) și „nu te las să nu predai!” (pentru învățători).