Categorie: Politica.md

 

Moldomdva: contruieşte-ţi casa de nebuni

(editorial scris pentru ziarul Capitala, publicat la 15 ianuarie 2012. Din păcate redactorii ziarului au crezut că Moldomdva e greşeală de tipar şi au „corectat” cu Moldova, titlul pierzîndu-şi din sens)

Cu fiecare amînare a alegerilor anticipate, Alianța pentru Integrare Europeană colectează mai multe motive să dorească amînarea acestor alegeri. Pierd teren.

Ultima lovitură primită de AIE a venit de la Curtea Constituţională. Aceasta a invalidat alegerile preşedintelui din 16 decembrie, din motivul evident că votul nu a fost secret, aşa cu se cere explicit în articolul 38 din Constituţie. Cel mai jenant este că iniţiativa de a forţa deputaţii să-şi afişeze voturile în faţa presei a venit chiar de la candidatul unic, Marian Lupu, care se dorea preşedinte.

Politica moldovenească a mai născut un paradox. Un doritor de a deveni garant al Constituţiei a rugat colegii să încalce Constituţia pentru a se asigura că aceştia îl susţin. Fîlfîitul buletinelor de vot aducea cumva aminte de tradiţia pierdută de a afişa cearşaful în public în dimineaţa de după nuntă.

Acum noi, proştii care plătesc impozite şi finanţează aceste competiţii ale vanităţii şi suspiciunii, suntem condamnaţi să mai privim un episod din acest serial.

Cum am ajuns aici?

Este greu de crezut că în cele trei partide nu s-a găsit nici un jurist normal la cap, care să nu înţeleagă că afişarea voturilor va duce la anularea alegerilor. Colegul meu de bloguvern.md, Arcadie Cotruţă a declarat nevalabile aceste alegeri la 12 decembrie şi el nu este (încă) doctor în Drept Constituţional. Era clar. Or fi partidele din alianţă doldora de diletanţi, dar sunt şi şmecheri printre ei.

Care a fost planul lui Lupu?

Cei care vreodată au jucat un joc de calculator ştiu cît de important e să salvezi jocul. La fel şi cei care scriu un text în word, de fapt, dar paralela cu jocurile e mai bună. Dacă se blochează calculatorul sau vine o pană de curent, revii la joc din momentul salvării. Dacă salvezi mai des jocul – rişti mai puţin; dacă salvezi mai rar – pierzi o grămadă de timp.

Acelaşi mecanism a fost pus în planul şmecherilor care au venit cu iniţiativa anticonstituţională. Adică noi tipa votăm. Şi vedem. Dacă Lupu e ales, atunci e bine, tăt normal. Dacă nu – declarăm alegerile anticonstituţionale şi mai avem o viaţă. Încă o şansă. Poate-poate…

Pe şmecherii cu planul nu-i deranjează că mireasa lor spune că are destule voturi, dar n-are. Nici nu-i deranjează că fac 58 de deputaţi să încalce Constituţia. Ei ştiu că telespectatorul nu judecă după fapte, ci după declaraţii. Şi planul a mers. Jocul a fost salvat. Ne-am întors la 15 decembrie. Cu o lună în urmă.

Acum devine clar de ce AIE nu s-a grăbit să propună un candidat, de a ajuns Oazu Nantoi să îşi propună serviciile benevol. Alianţa nu vroia să îmbrace un om în costum de clovn. Jocurile erau făcute.

Mai devreme sau mai tîrziu fiecare din noi ajunge la întrebarea: „De ce pe mine trebuie să mă intereseze aceste probleme? De ce pierd eu timpul citind despre omuleţii mici din televizor şi veşnicile lor certuri?”.

Ce urmează?

Mai departe – conform procedurii. De doi ani, la fiecare scandal se repetă aceiaşi paşi. Apare scandalul. Politicienii comentează, oamenii înjură. Comentatorii apar la televiziuni şi se dau cu părerea. Vreo trei zile lumea vuieşte, în jur doar emoţii. După care apare altă ştire, altă frică, alt scandal şi totul o ia de la început. La fel a fost cu procurorul, la fel cu candidatura Greceanîi, la fel cu ministrul Culturii şi la fel va fi şi cu fîlfîitul buletinelor.

Unicul caz cînd un scandal a dus la schimbări reale de situaţie a fost cazul cu raiderii. Pentru că erau implicaţi investitorii din Uniunea Europeană. Care sunt mai preţioşi decît cetăţenii Moldovei. Mai dragi. Mai protejaţi.

 

Moldomdva: Episodul nuștiucît

Azi în emisiunea Dom 2 la TNTКозёл отпущения

 

Сегодня ребята вылили со второго этажа на Оксану Стрункину помои. Девушка была возмущена таким поступком злоумышленников. И в очередной раз встала в оппозицию ко всему коллективу.

 

Буквально вчера Настя Ковалёва не хотела возвращаться к Алексею Самсонову, но уже сегодня ребята сидят в обнимку, и Анастасия ничего не хочет слышать о дружбе с Ритой.

 

Венцеслав и Катя сегодня дозвонились до Глеба Жемчугова. Парень сначала не хотел приходить на проект и что-то кому-то доказывать, ведь его слова о его близости с Катей неправильно поняли. Он всего лишь пошутил. Но в итоге ребята уговорили Клубничку. И послезавтра Катя и Глеб пройдут детектор лжи, который покажет – кто же на самом деле врал.

 

Azi, în știri la PublikaAlegerile prezidenţiale din 16 decembrie NECONSTITUŢIONALE.

Alegerile prezidenţiale din 16 decembrie au fost declarate neconstituţionale. Decizia a fost anunţată acum câteva minute de preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase. Hotărârea este definitivă şi nu poate fi supusă niciunei căi de atac.

Curtea Constituţională a examinat astăzi, 12 ianuarie,sesizarea deputatului neafiliat Mihai Godea privind scrutinul prezidenţial din 16 decembrie. Godea crede că s-a încălcat principiul votului secret al deputaţilor, prevăzut în lege, priv arătarea buletinelor de vot la ieşirea din cabină.

Amintim că, în cadrul alegerilor preşedintelui din 16 decembrie 2011, la cererea lui Marian Lupu, candidatul de atunci al AIE pentru fotoliul de preşedinte, cei mai mulţi deputaţi care au participat la votare şi-au arătat opţiunea de vot înainte de a strecura buletinul în urnă.

 

 

Sondajul, Tănase şi duşmanii poporului

If you want a picture of the future, imagine a boot stamping on a human face–for ever. And remember that it is for ever. The face will always be there to be stamped upon. The heretic, the enemy of society, will always be there, so that he can be defeated and humiliated over again.

George Orwell 

Proaspătul sondaj IMAS, venit de sărbători, a picat ca un cadou pentru Marian Lupu de la Moş Crăciun. Liderul PD a păpat bine tot anul şi a fost răsplătit. E din nou în top, partidul lui a crescut de la 10,2% (în ultimul sondaj IMAS-INC, din septembrie) pînă la 11,9%  la intenția de vot. Și asta pe un fundal dezastruos pentru celelalte partide din alianță.

Din septembrie pînă acum electoratul PL pur și simplu s-a topit. De la 9,4% liberalii cad la 6,6%. Dacă e să cauți ce greșeli au făcut liberalii în acest răstimp va fi foarte greu. Să pierzi o treime din electorat nitam-nisam în fața Crăciunului e trist de tot. Noroc că Mihai Ghimpu știe mai multe decît noi și va chefui liniștit de revelion.

PLDM a pierdut și el o treime din alegători – de la 22,6% în septembrie la 16,8%. Unde au mers aceste voturi? Au pierdut suporterii liberalilor și liberal-democraților încrederea în partidele lor și au devenit indeciși? Nu, numărul indecișilor rămîne același. Dacă e să credem sondajului, liberalii și liberal-democrații au migrat la comuniști.

Iac-așa, dragii mei. Fiecare al treilea moldovean care vota în septembrie cu Ghimpu și Chirtoacă a decis că va vota pentru Voronin. Fiecare al treilea susținător al lui Filat s-a dus la comuniști. Trist să vezi asemenea sondaje.

Dar și mai trist e să vezi oameni cărunți semănînd vînt cu minciuna. În stil triumfalist, ziarul lui Vladimir Tănase — Timpul — titrează: Ruşii din RM nu doresc ca nepoţii sau copiii lor să trăiască în această ţară. Pentru a argumenta ei folosesc datele aceluiași sondaj:

De ce titlul Timpului este o minciună?

1. Pentru că 52% din ruși au răspuns cu siguranță da sau mai degrabă că da la această întrebare. Deci, majoritatea ar dori ca copiii (cacofonia nu-mi aparține) și nepoții lor să rămînă în Moldova.

2. Pentru că mai mulți ruși au răspuns cu siguranță da decît cu siguranță nu.

3. Pentru că la răspunsurile — cu siguranță nu mai degrabă că nu — categoria rușii, procentual cedează categoriilor Mediu de rezidență municipiu,  Educație studii superioare, Vîrstă 18-29 de ani.

Timpul a văzut ce a vrut. Și a vrut să vadă problema în ruși. Și ce e mai trist — în spiritul de cadou de Crăciun, în care a picat acest sondaj, mă tem că rezultatele au fost forțate intenționat. Prea mare diferența de atitudini dintre ruși și ucraineni, care în toate celelalte sondaje se comportă identic.

La absolut toate categoriile de respondenți răspunsurile mai degrabă că nu sunt mai numeroase decît cu siguranță nu. Cu o singură excepție — rușii. Atît de mult s-au străduit coincidențele să radicalizeze răspunsurile acestora, încît, surprinzător, rușii sunt campionii răspunsurilor mai degrabă nu. Doar 4,2%.

Mă rog. A vrut omul un cadou de Crăciun. A vrut să plece rușii din țară. Cum să dezamăgești ochii lui blînzi? De ce să nu-i produci o mică plăcere în excel? De ce să nu-i ascunzi sub brad o mică și perversă bucurie?

Comentariile la Timpul apar numai după avizarea de către moderator. Şi ele nu au întîrziat să apară:

 

Reforma.md

Imaginaţi-vă că o uzină produce aspiratoare care nu funcţionează. Se adună inginerii şi decid să modifice… instrucţia. Aceleaşi aspiratoare nefuncţionale sunt puse în cutii cu instrucţii nou-nouţe. Instrucţii aproape la fel de bune ca la aspiratoarele Phillips sau LG. Sau poate chiar mai bune.

Reformele din Moldova se fac, în majoritatea cazurilor după acelaşi scenariu. Sistemul justiţiei nu funcţionează? Schimbăm legea. Şi nu contează că sistemul nu a funcţionat niciodată conform legilor actuale. Pentru că judecătorii sunt corupţi şi amînă de 10 ori pronunţarea hotărîrilor pentru a reproşa părţilor că ei ce, au lucrat degeaba. Pentru că procuratura îndeplineşte comenzi politice şi lasă neexaminate mii de dosare. El nu funcţionează pentru că ascultă de legi nescrise şi legile nescrise trebuiesc schimbate.

Aspiratoarele, nu instrucţiile.

Cum se schimbă legile nescrise? Prin putere interioară.

 

Despre putere interioară şi putere formală

Sunt oameni care cred orbeşte în semafor. Dacă e verde pentru pietoni, ei traversează fără a privi în părţi. Dacă mor loviţi de un camion în viteză, ultimul lor gînd este că au avut dreptate. Sigur că şoferul e vinovat, sigur că va plăti pentru asta, dar pe omul mort nimic nu-l mai încălzeşte.

Semaforul este o convenţie şi la fel o convenţie este puterea formală. Există preşedinţi şi prim-miniştri pe care nu îi ascultă nimeni şi există funcţionăraşi care dirijează sectoare întregi ale economiei. Dacă regina a pus pe umărul tău sabia şi te-a făcut cavaler, încă nu înseamnă că întors în satul tău nu vei primi un pumn în bot de la Jora Cardan.

Voronin a avut opt ani puterea reală. El schimba rutele microbuzelor în Chişinău, dădea drumul la apa din Valea Morilor şi repara mănăstiri, cu toate că în funcţia formală de preşedinte nu avea astfel de atribuţii. Cu toată bravada europeană a lui Chirtoacă, el nu s-a îndurat să întoarcă microbuzele pe Puşkin, unde sunt staţii şi le-a lăsat să circule pe Eminescu, cum a dorit Voronin.

Voronin a deformat regulile interne prin care funcţionează justiţia şi ea continuă să funcţioneze astfel, chiar dacă figura omului care dă un sunet a devenit impersonală şi comercială.

 

Despre factura finală

Mi se va reproşa că această discrepanţă se observă doar în democraţiile betegi, ca Moldova, în care instituţiile nu funcţionează. Parţial e adevărat. Şi intuim  că ajungerea impotenţilor în posturi de vîrf este o eroare de selecţie.

Fie că plebea alege după criterii iraţionale, fie că şefii se înconjoară de oameni insipizi care să nu le creeze concurenţă nedorită, piramida valorilor şchioapătă. Dar, dragii mei orgolioşi impotenţi, factura finală nu poate fi evitată. Ce este factura finală?

Hai să ne imaginăm un lanţ scurt de cauzalităţi. Să vorbim un pic despre iertare. Moldovenii sunt iertători. Şi văd iertarea ca un lucru bun. Ca un bine.

Un poliţist opreşte un automobil care goneşte prin localitate. Şoferul se lamentează, explică, propune să se ajungă la o înţelegere. Poliţistul îl iartă. Cu o recompensă desigur. Povestea parcă s-a epuizat. Cel puţin pentru cei doi. Riscul pe drumuri însă creşte. Şi factura finală o achită oamenii care mor în accidente.

La fel şi studentul care cerşeşte o notă de cinci. El a lipsit de la majoritatea orelor, habar nu are despre obiectul de studiu, dar profesorul îl iartă. Mai devreme decanul a văzut că planul de studii pregătit de profesor este slab şi negîndit, dar l-a iertat. Decanul conduce o facultate care produce imbecili, dar rectorul îl iartă. Rectorul conduce universitatea ca un SRL, dar ministerul îl iartă. Un lanţ mare şi scîrnav de iertare spînzură Moldova.

Cîte plîngeri la poliţie ai scris pe şoferii de microbuz sau taxi care încalcă regulile? De cîte ori ai sunat la anticorupţie cînd ai cunoscut profesori care acceptă mită?

Factura finală este inevitabilă. Iertarea este o amînare a răului. Pedepseşti următorii pasageri, studenţi, pacienţi. Cu fiecare şofer iertat poliţistul îşi adaugă în cîrcă un fragment de pieton călcat.  Cu fiecare prieten din copilărie sau neam lăsat să se bucure de o autorizaţie emisă ilegal sau de un tender fictiv, primarul contribuie la sărăcia şi urîţenia din jur.

 

Mentalitatea şi centura neagră

Mentalitatea. Cuvîntul de servici. Asta e mentalitatea şi ea trebuie, dar nu poate, fi schibată. Aşa sunt moldovenii. Nu? Ce să-i faci? Oameni să fim, lucrurile s-or aranja.

Pentru mine lumina de la capătul tunelului a apărut odată cu povestea centurii de siguranţă. Timp de 15 ani moldovenii au ignorat centura de siguranţă. Eu ţin minte acum cîţiva ani cum intram în taxi, îmi puneam centura şi auzeam replica: „Da ce te temi? Eu sunt şofer bun…” Eu chiar am ajuns să am o scuză. Că am trăit în străinătate şi am aşa reflex. O colegă britanică a ajuns să fie cunoscută şi urîtă de toate serviciile de taxi din Chişinău pentru că refuza să urce în automobile fără centură de siguranţă pe bancheta din spate.

Asta era mentalitatea. Aşa erau moldovenii.

Moldovenii însă s-au schimbat. Acum taxiştii mă roagă să-mi pun centura. Toţi o poartă. Această schimbare s-a făcut prin amendarea consecventă timp de cîteva luni a şoferilor. Pe drumuri, nu pe hîrtie. Ca să vezi, şi moldovenii sunt oameni. Şi ei pot fi dresaţi…

P. S. Ce are asta cu reforma justiţiei? Cel care va reforma justiţia va avea o privire de om putrnic. O privire care le va aduce aminte judecătorilor de Jora Cardan. Şi reforma va avea loc în judecătorii, nicidecum în Parlament. În trei luni.

 

Două lecţii de integrare euro-asiatică

Sunt politicieni în Moldova care visează cu ochii deschişi şi mintea întunecată la integrarea în Uniunea Euroasiatică. Pe lîngă faptul că această uniune nu există, mai sunt cîteva semnale care ar trebui să le calmeze spiritele. În acest text se face o clară diferenţă între Kremlin şi Rusia. Pentru că puterea în Rusia discerne clar între interesele de grup şi interesele Rusiei.

Lecţia Smirnov

Felul în care Kremlinul se comportă în ultimile luni cu Igor Smirnov arată că nici cei mai docili lingăi ai lui nu sunt scutiţi de umiliri şi persecuţii ce ignoră orice bun simţ. Departe de mine lacrimile de jale pentru criminalul din Tiraspol. Dar suferinţele lui şi ale copiilor săi create la comanda Kremlinului sunt un model penibil de înălţare a razborcii şi paneatiilor la nivel de politică externă.

Un astfel de gopnik cu misiune la Chişinău, tovarăşul Kuzmin i-a adus lui Smirnov firmanul de la Putin: „În Transnistria s-au operat modificări la constituţie prin care conducătorul regiunii care se află în acest post de 20 de ani a primit dreptul să pretindă la această funcţie încă pentru două mandate. În conformitate cu standardele democratice (lol) este un termen lung”, a precizat ambasadorul Kuzmin.

Campionii moldoveni ai integrării euroasiatice vor trebui să preia eticheta businessmanilor din Moscova. Orice om de afaceri rus la costum poartă cravată, ceas, pantofi scumpi, paşaportul şi un bilet cu dată deschisă la Londra.

 

eLecţia

Ramzan Kadîrov - visul politicienilor euroasiatici din Moldova. Putere absolută într-o gubernie subvenţionată de gazul rusesc.

O altă lecţie de integrare euroasiatică a venit de la alegerile din Duma de Stat din Rusia. În stil sfînt sovietic maşina de vot a ignorat drepturile cetăţenilor şi a readus pe ecrane rezultate de 99,9% pentru un partid. Ciocolate pentru tinerii alegători ziua, coşul de gunoi pentru voturile lor noaptea, după închiderea secţiilor de votare.

Care sunt valorile pe care ni le poate oferi societatea rusă în acest moment? Ce avem de învăţat de la ruşi ca să trăim mai bine?

Unicul lucru care consolează este că puterea de la Kremlin, în virtutea corupţiei totale tinde să-şi dea cu stîngul în dreptul în fiecare proiect (neapărat) grandios de care se apucă. Şi dacă le reuşeşte ceva, atunci cu cheltuieli colosale şi efect temporar, cum e cazul Transnistriei sau a Ceceniei.

Gopnicii de la Kremlin nu vor ceda puterea. Pentru coloniile de resurse populaţia băştinaşă e mai mult o piedică, decît sensul exercitării puterii. Cetăţenii care se doresc piedici în faţa cortegiilor feudalilor locali vor vota Uniunea Euroasiatică. O entitate care nu există. O scuză pentru spălare de bani şi de creieri.