Categorie: Sensul vieţii

 

N-o să se primească

Mă tem că n-o să se primească. Țara nu-i aceea. Mentalitatea e alta. Oamenii nu vor înțelege. Mihai tot așa a încercat, ții minte? Acum 2 ani, îmi pare că… Și nu s-a primit. Toți, de fapt, au încercat, înaintea ta. Tineri naivi. Și nu s-a primit nimic.

 

De ce nu o să se primească?

În primul rînd pentru că nu-s bani. Bani tot timpul sunt puțini, iar în jur tot costă. Cum vei atrage tinerii talentați în proiect? Cum vei găsi autori buni pentru documente? Cum îți imaginezi că oamenii vor lucra cu așa salarii derizorii? N-o să se primească.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că nimănui nu-i pasă. Toți demult sunt dezamăgiți și caută să fugă care și unde. Andrei deja a depus cerere de concediere, Aliona e în proces de emigrare în Canada. Cei mai buni pleacă. Și așa în toate domeniile, peste tot. N-o să se primească.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că e prea tîrziu. Dacă era inițiativa asta mai devreme, poate și se primea. Dar acum e prea tîrziu. Unde erai cînd se luau deciziile. Acum deja lumea s-a deprins cum este. Și ei au obosit de schimbări. Toate schimbările au fost spre rău, oamenii sunt dezamăgiți. N-o să se primească.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că legislația nu permite. Pentru că există prevederea y din legea z. Pentru că procedurile. Pentru că metodele. Pentru că oamenii s-au deprins cum era. Pentru că vor contesta și vor cîștiga, iar tu vei perde. Pentru că e contrar principiilor și tendințelor. N-o să se primească.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că sistemul e mai puternic. Lor le convine așa cum este. Și ei n-o să-ți permită. Piața e împărțită. Electoratul e împărțit. Granturile sunt împărțite. Nimănui nu-i trebuie schimbări. Reforme. Jucători noi. Companii noi. Vei fi imediat atacat din toate părțile și anihilat. Uite ce-a pățit Alexandru. Sau Maia. Sau Elena. Nu o să se primească.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că oamenii sunt proști. Ei nu vor înțelege. Oamenii nu vor accepta. Nu vezi ce consumă oamenii? Ce aleg ei? Cum se lasă amăgiți de niște imbecili. De campanii publicitare aberante. Cum dau bani pe nimicuri? N-o să se primească.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că piața e mică. Țara e izolată. Suntem cu X secole în urmă. Trebuie efort înzecit pentru rezultat similar. N-are sens să-ți irosești viața aici. Aici nimic niciodată nu se primește.

 

De ce nu o să se primească?

Pentru că dacă te lași oprit de astfel de argumente. De setul standard de demotivare. Pentru că dacă ție îți va reuși, o să întristezi foarte multă lume. Așa că mai bine renunță. Nu deranja lumea. Nu schimba lucrurile. Stai cuminte. Totul demult e inventat, totul demult e împărțit. N-o să se primească nimic.

 

Unde te bagi? Cine ești tu? Ție niciodată nimic n-o să ți se primească.

 

 

Despre sensul vieții (partea a doua dintr-un infinit de părți)

Am observat un interes constant a cititorilor față de sensul vieții. Anume această căutare aduce constant necunoscuți din google la mine pe blog. Recitind alte postări la temă, am înțeles că pentru un prim contact cu blogul meu trebuie să pregătesc un text mai potrivit. Acesta.

 

Care este sensul vieții

1
Putem privi sensul vieții ca direcția lineară în care ne mișcăm ca urmare a deciziilor luate. Un fel de micro-sens al vieții. Decizia ta de a citi acest articol, precedată de decizia ta de a verifica facebookul și urmată de decizia de a căuta pe google informații despre orașul vechi moldovenesc Vozia, toate, dacă le înșiri una după alta, formează un șir, iar acest șir ne povestește despre sensul vieții noastre.

 
Și Jung și Castaneda și Gurdjieff ne atenționează că majoritatea deciziilor ni se întîmplă de fapt și nu le luăm în mod asumat. Pentru Jung ele se întîmplă în inconștient. Pentru Gurdjieff în somn. Castaneda în genere ne spune că noi nu vedem lumea din jur. Aceste remixuri din Socrate ne explică de ce există destinul și de ce oamenii mari îl pot depăși, învinge. Pentru că se descoperă pe sine, în spatele pasiunilor, instinctelor și posedărilor.

 
Prin urmare, descoperirea acestui sens al vieții e o muncă de detectiv. Trebuie să te urmărești atent, treaz, profund și vei descoperi că îți ești străin. Pas cu pas. Că marile decizii ale vieții le iei fără a fi conștient de ele. Că ai ajuns sărac din cauza traumelor din copilărie, că n-ai noroc în dragoste din cauza conflictului dintre străbunici care ți s-a transmis karmic sau că îți distrugi fericirea în ultimul moment din cauza putrefacțiilor centrelor de putere care nu primesc energia potrivită.

 

Mai în scurt, tu nu ești vinovat.

12239985_1132453573431752_3794885983997948501_n

2
Dar mai este și sensul colectiv al vieții. Aici e mai puțin subtilă treaba. Mai din topor. Mîntuirea colectivă e sîmburele tuturor ismelor. Creștinismul, comunismul, naționalismul sau vegetarianismul toate propun rețete care îmbogățesc viețile cu sens, pret-a-porter. Măsori, îți vine, porți o perioadă și te simți împlinit.

 

Rețeta mîntuirii colective cel mai des include transportarea individului într-un timp mitologic, structurat după modelul „idila din trecut – haosul din prezent (de care se face vinovat individul) – idila viitoare (pe care o putem obține prin efort colectiv)”. Cîndva eram în rai, dar am păcătuit, dar vom ajunge iar în rai (dacă…). La fel eram în comunitatea primitivă, acum suntem în capitalism, dar vom ajunge în comunism (dacă…). Eram cîndva rasa supremă, acum suntem pervertiți de străini și cu sîngele amestecat, dar vom ajunge la curățenia națională (dacă…). Natura era cîndva în armonie idilică, dar am poluat-o și distrus-o, dar putem salva planeta (dacă…). Înainte oamenii nu consumau carne, dar acum consumă și sunt plini de boli, dar putem redeveni sănătoși și fericiți (dacă…). Înainte statul era mic și libertatea cetățeanului era mare, dar acum statul e totalitar ți controlează toate sferele vieții, dar putem să redevenim liberi (dacă…). Cîndva națiunea musulmană era unită în califat, dar vestul și războaiele sectare au distrus califatul, dar vom fi din nou uniți și islamul va deveni adevărat (dacă…).

 

Pe parcursul vieții, un om obișnuit poartă mai multe -isme pret-a-porter, mai ales în adolescență și tinerețe, cînd energia debordantă nu oferă timp mult pentru reflecții, iar deciziile sunt greu de asumat. Colectivele mai au marele avantaj că iartă orice crimă și își eroizează martirii. Poți să ucizi, să furi sau să alungi populații întregi de pe un teritoriu, dar asta e OK, atîta timp cît se face în numele -ismului.

 

Mai în scurt, tu nu ești vinovat.

11201850_1131201496890293_4793885587706429968_n

3
Pe lîngă dihotomia singular vs. plural al sensului vieții, mai există o formă, străină gramaticii și logicii limbii noastre, dar prezente în alte limbi – dualul. Sensul vieții, conjugat la dual, se reduce la găsirea jumătății. Trăirea împreună cu cineva. Sensul în comuniune și contopire.

 

Acest celălalt poate fi soțul sau poate fi organizația. Sunt mulți oameni care trăiesc în slujbă și își găsesc sensul în parcurgerea ierarhiilor – militarii, polițiștii, birocrații, îndrăgostiții. Cei de vocație. Putem spune că acești oameni se nasc cu mentalitate de structuralist. Ei găsesc sensul nu atît în fond, cît în formă. Uniformă. Organizațiile oferă vieții ordine. Ierarhie. Repetare. Proceduri. Sau iluzia acestora. Și pentru mulți asta e suficient și fără mult conținut.

 

Instituționalizarea dragostei oferă vieții această structură etapizată. Îndrăgostirea, relația, logodna, nunta, copilul, cumătria, grădinița, școala, universitatea, nunta copiilor, nepoții, grădinița nepoților și nespusa fericire a fiecărei etape, care îți schimbă radical viața, care te face să înțelegi abia acum o nouă nuanță a fericirii și privilegiul de a putea spune că abia acum înțelegi și cei care nu au trecut această etapă nu au cum să înțeleagă.

10389139_872128526130926_8532292030566298248_n

4
Am scris în alte texte că sensul vieții se poate arăta în multe chipuri. Poate fi un eveniment – găsirea lui – după care e raiul. Poate fi un proces – căutarea – permanenta ajustare a lumii din jur la propriile decizii. Poate fi o ocupație – ziua lucrez, iar seara îmi găsesc refugiul în sensul vieții – în pasiune de exemplu. Sensul vieții poate fi descoperit postum. De exemplu cînd ajungi la 50 ți înțelegi că ceea ce ai făcut la 30 are o valoare metafizică enormă, care dă vieții tale tot rostul. Sau poate avea o manifestare istorică, dacă vezi lumea ca un lanț, iar tu ești o legătură mai mare sau mai mică a lui. Sensul poate fi biologic, cînd îți privești fiica sau fiul și accepți că ești un (excelent) purtător de material genetic și lași în grija urmașilor finalitatea.

 

Creierul nostru e producător și consumator de sensuri. Totalitatea sensurilor ne construiește viziunea individuală asupra lumii. Începînd cu felul cum percepem timpul (de exemplu unii desenează anul ca cerc, alții ca linie, unii ca zig-zag de anotimpuri) la felul cum definim propria bunătate. Pentru că noi întotdeauna suntem buni, iar lumea din jur o schimbăm ca să se adapteze faptelor noastre. E mai ușor să redefinim lumea, decît să acceptăm că am procedat greșit și că trebuie să ne schimbăm.

 

Dar realitatea învinge iluziile. Orice viziune a lumii e un model finit, aplicat la un univers infinit și imprevizibil. Prăbușirea modelului duce la depresia profundă, pentru că reperele se prăbușesc, iar locul nostru din centrul lumii, este de negăsit. Toate sensurile se surpă și atunci căutăm sensul vieții. În jur în sine, în timp sau în google.

 

Și ai nevoie de cineva care să te cuprindă și să îți spună că faci totul corect, că ești un om minunat și că (dumnezeu, națiunea, natura, rasa, partidul, soțul, organizația, istoria…) e mîndră de tine, de relizările tale și că toți au nevoie de tine în proiectul de salvare (a naturii, a omenirii, a națiunii, a speciei, a sufletului, a memoriei strămoșilor, a materialului genetic, a conștientului).

 

Că nu ești vinovat pentru acest haos din jur. Dar din contra, că ești un aducător de ordine, de structură și de sens.

 

P.S. Gata, mă duc să caut pe google informații despre vechiul oraș moldovenesc Vozia 😉

 

Interviu sincer cu domnu Vlad

– Domnu Vlad, bună ziua, vă mulțumesc pentru această oportunitate…

 

– Bună ziua. Vă ascult.

 

– Eu am început o serie de interviuri sincere cu diferiți oameni, interviuri în care ei spun cu adevărat ceea ce cred și nu minciunile obișnuite.

 

 

– Înțeleg.

 

– Sunteți o persoană care dă foarte rar interviuri, dar cînd și apar acestea sunt de obicei scrise de consilieri…

 

– Așa e. Foarte bună idee.

 

– Mulți spun că sunteți cel mai puternic om din Moldova și cel mai în măsură să ne spună ce se întîmplă și ce ne așteaptă în viitor.

 

– E adevărat. Dar uneori oamenii exagerează cînd evaluează puterea mea reală. Oamenii sunt oameni, nu-s roboți. Trebuie să fii mereu foarte atent cu ei să nu facă prostii.

 

– Să nu fugă din țarc…

 

– Ha-ha-ha… Da, să nu fugă din țarc.

 

– Da pentru ce să țineți oamenii în țarc?

 

– Asta e plăcerea mea, știi? Mie tot timpul mi-a plăcut să am oameni. Unii țin vaci, porci, găini. Da eu țin oameni. Diferența nu e foarte mare, așa îmi place mie.

 

– Da cum cîștigați oamenii, cum îi faceți să vă asculte în așa hal, pînă la pierderea personalității…

 

– Foarte bună întrebare, foarte bună întrebare. Trebuie să fii atent cînd pui mie așa întrebări bune pentru că ar putea să-mi placă de tine, ha-ha-ha-ha…

– :)…

 

Chisinau-1005096

 

 

– Deci cu oamenii… hm. Știi, eu sunt o fire de colecționar. Eu cînd văd un om care îmi place, fie că e un jurnalist sau că e un președinte de raion sau un sportiv, nu contează, eu nu pot să mă gîndesc la nimic decît la cum să-l obțin. Și fac tot posibilul și-l obțin și atunci eu sunt fericit.

 

– Cîți oameni aveți în colecție acum?

 

– Cîteva mii. Asta care eu personal i-am obținut. Dar mulți din ei au căpătat de la mine pasiunea aceasta și se poate de spus că-s mai mulți… Stați că amuș aflu…  Pe state acum îs opt mii trei sute șaizeci și opt. Pe datorie sunt o mie trei sute zece.

 

– Ce înseamnă asta pe state și pe datorie?
– Pe state sunt cei care primesc de la mine bani pentru viața lor, ca să facă ce zic eu. Da pe datorie sunt cei cărora eu le-am iertat o greșeală sau care mi-s datori cu o favoare și fac ce zic eu fără bani.

 

– Foarte curios. Și pentru ce aveți nevoie de acești oameni?

 

– Eu la început îi strîngeam de plăcere sau uneori ca să mă apăr de dușmani. Dar cred că acest dar al meu a fost dat pentru destin pentru că destinul meu este să salvez Moldova. Și toți acești oameni care pînă acum trăiau haotic în conflicte fără sens, acum lucrează împreună și fac ceva cu sens.

 

– Adică toți acești oameni lucrează pentru Moldova.

 

– Da, da, pentru mine.

 

– Și care e planul Dvs. pentru salvarea Moldovei, ce ne așteaptă în viitor.

 

– Știți eu sunt un optimizator. Eu cînd văd că omul nu aduce valoare, eu îl obțin și îl includ în sistem ca să aducă valoare. Eu cred că optimizez Moldova.

 

– Bine, dar de fapt toate sursele Dvs. de venit sunt de fapt furturi din fluxurile financiare create de cetățeni sau de oameni de afaceri, ce are asta cu optimizarea?

 

– Sunteți naiv. Chiar credeți că înainte de sistemul meu din aceste fluxuri nu se fura sau că ele erau folosite pentru dezvoltarea Moldovei? Asta-i absurd. Peste tot se fura. Țara era în haos total.

 

– Păi și acum nu se fură?

 

– Tot se fură, dar nu fură mulți, și nu fură fără sens.

 

– Acum se fură cu sens.

 

– Da și asta e bine.

 

– Cum anume e bine?

 

– Cînd fură mulți, nu-i stăpîn și activul se dispare. Iată uitați-vă ce s-a întîmplat la Banca de Economii. Unu fura, altul fura și al treilea se gîndea — da eu de ce să nu fur mai mult? — și tot au furat și au furat pînă au distrus banca.

 

 

– Păi Dvs. tot ați furat de acolo.

 

– Asta-i altă discuție. Problema nu-i că am furat eu sau nu, problema e că furau mulți. Da acolo unde fur numai eu, eu am grijă ca obiectul să nu dispară. Toate întreprinderile care le controlez există și generează fluxuri, nu e haos ca înainte. 

 
– Și cum atragem investitori străini în Moldova, cum se vor crea locuri de muncă?

 

– Lăsați asta cu locuri de muncă. Eu mereu peste tot caut oameni capabili care vor să muncească și nu-i găsesc cu lumînarea. Nu vor moldovenii locuri de muncă, omul care are de muncit demult mucește. Asta-i unu.

 

Și doi. Eu nu pot înțelege de unde aveți voi în cap iluziile estea cu investitorii străini. Dacă vrei să știi eu sunt cel mai mare investitor străin în Moldova. Îs minute ca să faci o companie în străinătate, să transferi banii și să le aduci înapoi ca investiții străine. Acest termen demult e învechit. Nu contează de unde sunt investițiile! Important e să fie profitabile! Dacă domeniul nu e profitabil, nu o să ajute nici un străin. Iar, dacă e profitabil, care-i logica să-l dau cuiva? Iată avem doar cazuri cu electricitatea și cu telefonia mobilă cu investiții străine. Și în fiecare an sute de milioane de profit pleacă în străinătate aiurea. Eu de cînd mă chinui să rezolv această problemă, n-ai idee. Știi cum mă simt cînd văd cum banii iștea se duc? De asta îți zic – uită de investiții străine. 

 
– Să înțeleg că planul e să optimizați furtul și de la asta Moldova va fi salvată.

 

– Optimizarea furtului e optimizarea statului. Ce-i statul, dacă nu furt legal? Asta e. Problema noastră e că am moștenit furtul de la sovietici fără să schimbăm nimic. Noi de fapt n-avem furt independent… stat independent, el trebuie încă fondat. De la zero. Totul trebuie reorganizat.

Asta e o etapă, o dimensiune, ca să zic așa. Și apoi nu uitați că moldovenii de la stat fură de la mic la mare, da de la mine se tem să fure. Dar este și altă dimensiune. Iată de exemplu înainte. Erau administratori de întreprinderi furau și veneau la ei polițiștii, procurorii îi făceau dosar și storceau o grămada bani sau îl băgau la închisoare. De ce să steie omul la închisoare?! Asta e absurd, omul aducea contracte aducea bani și acum să stea închis și să aducă numai pierderi. Era nevoie de o regulă pentru că nu era regulă. Toată Moldova pierdea din cauza că era haos în domeniu.

 

 

– Adică, ce urmează este acumularea tuturor fluxurilor financiare și a tuturor oamenilor și asta e salvarea Moldovei?

 

– Da, așa și este. Înțelegeți, moldovenii mereu au fost sub alții. Ei înțeleg foarte bine că statul și este furtul. Ei niciodată nu au iubit statul, instituțiile… La noi mentalitatea e de haiduc. Omul nu are încredere în bunul comun, nu există așa ceva. Contează doar ceea ce ai înăuntrul gardului tău. Și cît mai mult ai, cu atît mai nalt e gardul. De aceea moldovenii tînjesc după un stăpîn, după un om puternic. Ei nu înțeleg focusu ista cu statul, cu concepturile abstracte. Lor le trebuie omu.

 

– Și Dvs. sunteți omul.

 

– Da, eu sunt omul. Acesta e destinul meu.

 

– Destinul Moldovei.

 

– Da, asta și am avut în vedere.

 

– Vă mulțumesc pentru sinceritate, sper să ne mai acordați interviuri sincere…

 

– Desigur, desigur. Eu încă am multe de spus.

 

(următorul interviu sincer va fi cu domnu Dorin)

 

Trei secvențe despre oameni și noroc

#1

Răniții din explozia de pe teritoriul Întreprinderii Municipale „Piața Centrală” sunt transportați din ambulanțe în spital:

raniti2

Secvența video e mai elocventă. Poate fi urmărită aici, începînd cu secunda 1:05.

Patru victime ale deflagrației au decedat ulterior în spitale.

 

#2

Echipa de urgență a lăsat un bilețel:

biletel1

Mesajul echipei de urgență chemate de Mircea Baștovoi în urma intoxicării cu gaz. Medicii au văzut că nimeni nu le deschide ușa și au plecat. Două persoane în stare de inconștiență au mai stat 10 ore în casă, pînă i-au descoperit niște prieteni de familie. Svetlana Baștovoi a decedat.

 

#3.

Primarul, în drum spre București, a salvat un tînăr sinucigaș:

sinucigasul

Dorin Chirtoacă și un tînăr sinucigaș (cu căciulă neagră) dau declarații de presă după ce primarul a urcat pe un panou publicitar și a salvat tînărul care amenința să se arunce. Întrebat de unde a aflat despre această situație, primarul a răspuns că din internet.

 

Profesioniștii

Nu trebuie să te identifici cu profesia, zice el. Detașează-te, zice el. Dacă ne-om identifica cu toții cu ceea ce facem la lucru o să ne ieșim din minți, zice el. Dacă chirurgii vor fi plini de empatie cu fiecare pacient, nu s-ar putea concentra pe operație. Trebuie să fii profesionist, zice el.
 
Trebuie, zice el.
 
Ce contează realitatea, realitatea e un mit, există doar opinii, oricare poate fi corectă, zice el. A mea e corectă, a ta e corectă, toate-s corecte. Importantă este calitatea produsului. Un produs trebuie să fie proaspăt, curat, interesant, captivant, impecabil executat din punct de vedere tehnic, zice el. Concentrează-te pe tehnică. Pe partea tehnică. Da, noi tăiem ce nu ne place și dăm în emisie doar ce trebuie, dar e important ca tăieturile să fie executate fin din punct de vedere tehnic, zice el. Asta e profesionalismul, zice el.

 

Tu ai opinie, eu am opinie, dar tu nu ești aici pentru opinia ta, tu ești aici pentru profesionalism. Da, noi băgăm afirmații în întrebări, da, noi pregătim reportaje bine-redactate, da, noi băgăm drept convingeri generale opinia la care vrem oamenii să ajungă, dar asta o fac toți, zice el. Noi doar suntem mai buni, mai priviți, mai populari, pentru că avem un produs tehnic mai bun, zice el.

 

Ce manipulare, care manipulare, totul e manipulare, manipulare nu există, zice el. Ce crezi că oamenii din jurul tău umblă cu opinii gratuite? Ha-ha-ha…

 

Citește de pe prompter, zice el. Nu contează ce citești de pe prompter, contează cum citești de pe prompter, asta e profesionalismul, zice el. Lasă rușinea acasă, aici ești plătit pentru că ești profesionist, zice el. Zîmbește și citește, zice el.

 

Auzi, ha-ha-ha, cazul acela cu firma ceea, las-o mai moale, nu mai băga chiar toate probele la el, zice el. Sunt atîtea fraude, nu-i neapărat să te apuci de asta, zice el. Te implici emoțional în ceea ce faci, zice el. Ce vrei să demonstrezi? Lasă emoțiile la o parte, zice el. Asta nu-i profesionist. Fii profesionist, zice el.
 

Auzi, ha-ha-ha, sesizarea ceea care ți-a venit ieri, zice el. Uite aici o foaie cu rezoluția. Tu formuleaz-o bine, așa cum știi tu, așa cum poți numai tu, tu ești un adevărat profesionist, zice el. Fă din asta un mărgăritar al jurisprudenței, zice el. Ce contează asta? Poți zice da, poți zice nu, asta pot toți. Dar tu ești profesionist, zice el. Tu găsești ieșire din orice situație, zice el. Scrie acolo frumos, zice el. Dar rezoluția e asta.
 
Auzi băi la mine aici, nu-mi umbla cu morala, zice el. Tu nu ești aici la lucru să-mi umbli cu morala. Tu nu te-ai antrenat atîția ani să-mi umbli cu morala, zice el. Noi nu te plătim ca să-mi umbli cu morala, zice el. Tu ești sportiv, zice el. Fii profesionist. Ce contează dacă bați în sac sau într-un om, zice el. Dacă tare vrei, imaginează-ți că și el e sportiv. Fă-l knock-out, zice el. Fii profesionist, zice el.

 

Ce contează în cine împuști, zice el. Important e cît de bine ochești, zice el. Asta e profesionalismul, zice el. Dacă erai amator, nici nu apelam la tine. Dar tu ești profesionist, zice el. Tu ochești de la un kilometru cutia de chibrituri, zice el. Asta contează, zice el. Că ochești, nu în cine ochești, de asta avem noi grijă, zice el. Trebuie să discerni între cine ești cu adevărat și ce faci la lucru, zice el. Asta e profesionalismul, zice el.

 

Noi aici suntem cu toții profesioniști, așa-i? Noi suntem cei mai buni, ha-ha-ha.