Etichete: marian-lupu

 

Referendurdom - 2

Oamenii care privesc telenovele se identifică cu ele şi suferă. Ţin minte cum în serialul Dallas a murit Bobby. Era demult, aveam vreo 12 ani şi noi priveam serialul cu toată familia la TVR1. Într-un moment Bobby a murit, dar serialul a continuat încă vre-o sută de episoade. Totul era OK, dar vedeţi că telespectatorii din SUA s-au enervat atît de mult pe regizor pentru că l-au ucis pe Bobby încît au început să protesteze. Audienţa a scăzut dramatic şi după un an producătorii serialului Dallas au găsit soluţia.

Bobby Ewing a înviat!Într-un moment Pamela, soţia lui Bobby se trezeşte şi îl găseşte pe Bobby în duş! Toate episoadele de un an şi jumătate de la „moartea lui Bobby” încoace erau un vis de-al Pamelei. Acela a fost ultimul episod din Dallas pe care l-am privit.

Din 2009 încoace moldovenii se trezesc cu Marian Lupu în duş. Parcă a pierdut alegerile, dar hop! şi nu le-a pierdut. Parcă pleacă din telenovelă, dar nu ştiu cum face şi se întoarce. Spectatorii fideli ai telenovelei AIE, sezonul 2, încep să se enerveze. Imediat după scoaterea noului as din mînecă – anunţarea intenţiei de a organiza un referendum – un nou val de lehamite şi nervi a împînzit spaţiul public (vezi Alianţa greşelilor asumate, Prea multă putere pentru o mînă de ticăloşi).

Mulţi tineri inteligenţi, activi, lideri de opinie declară că vor boicota referendumul.

Eu nu voi privi acum în viitorul incert al acestei iniţiative, ci mă voi întoarce în trecutul ei imediat. Întrebările care mi se par relevante sunt – de ce anume referendum? Cum au reuşit liderii AIE să găsească atît de repede o soluţie comună? Care a fost motivaţia fiecărui din cei trei să accepte această propunere?

Imediat după anunţarea „deciziei” Curţii Constituţionale, liderii AIE au făcut declaraţii (declaraţiile lui Filat, Ghimpu, Lupu) în care au anunţat o poziţie clară şi solidară ce urmează a fi anunţată la 15 ianuarie. Filat a spus că decizia nu se comentează, Ghimpu a spus că decizia e… corectă!, iar Lupu a spus că nu e de-acord cu decizia şi că aşa nu se mai poate. Dar toţi se simţeau în apele lor. Nimeni nu era stresat sau ultragiat. Miră două lucruri.

Primul e că în aşa timp scurt cei trei au reacţionat la situaţia răsturnată de decizia CC. Al doilea este că în pofida ilegalităţii comise de cele trei partide, or decizia Curţii e o palmă dată marilor jurişti din AIE, nici unul nu se simte cumva lezat sau scandalizat. Adică vine curtea şi îţi spune că ai încălcat Constituţia şi tu spui, e OK, o să luăm o decizie şi o să vă informăm.

Ambele reacţii ne spun că liderii AIE erau pregătiţi pentru această decizie a Curţii. Fie că ştiau din ziua precedentă, ca tot Chişinăul în afară de Oazu Nantoi, că CC va declara alegerile anticonstituţionale, fie ştiau chiar mai demult. Aşadar, am încălcat Constituţia, dar nu vă faceţi emoţii, mergem mai departe, în alt episod din AIE-2.

Lupu în bAIEEpisodul de duminică 15 decembrie ne explică de ce se aude apa curgînd în duş. AIE-2 vine cu o soluţie la fel de anticonstituţională ca şi cea din 16 decembrie – Referendum pentru a coborî pragul la 51 de deputaţi şi imediat după acesta, în decurs de o lună, adică tot cu acest parlament, alegerea preşedintelui şi învierea din morţi a lui Bobby Ewing.

De ce a fost Ghimpu atît de repede de-acord cu această soluţie e clar. El e autorul ei şi o promovează de un an deja. Lupu a fost de-acord pentru a ieşi repede din situaţia penibilă în care s-a pomenit. Filat a fost de-acord pentru a evita pericolul alegerilor de primăvară care nu sunt bune pentru cei care guvernează.

Nu ştiu în ce măsură telespectatorii AIE-2 îşi rup părul din cap de dorul lui Bobby. Cert e că ei au fost martorii a prea multe vise întrerupte. Referendumul probabil că va eşua. Fie că nu vor fi destule voturi, fie că se va vota contra. În cel mai disperat caz Curtea Constituţională îl va declara nul. Dar simt că şi după referendum ne vom trezi şi vom auzi apa curgînd în duş.

 

Moldomdva: contruieşte-ţi casa de nebuni

(editorial scris pentru ziarul Capitala, publicat la 15 ianuarie 2012. Din păcate redactorii ziarului au crezut că Moldomdva e greşeală de tipar şi au „corectat” cu Moldova, titlul pierzîndu-şi din sens)

Cu fiecare amînare a alegerilor anticipate, Alianța pentru Integrare Europeană colectează mai multe motive să dorească amînarea acestor alegeri. Pierd teren.

Ultima lovitură primită de AIE a venit de la Curtea Constituţională. Aceasta a invalidat alegerile preşedintelui din 16 decembrie, din motivul evident că votul nu a fost secret, aşa cu se cere explicit în articolul 38 din Constituţie. Cel mai jenant este că iniţiativa de a forţa deputaţii să-şi afişeze voturile în faţa presei a venit chiar de la candidatul unic, Marian Lupu, care se dorea preşedinte.

Politica moldovenească a mai născut un paradox. Un doritor de a deveni garant al Constituţiei a rugat colegii să încalce Constituţia pentru a se asigura că aceştia îl susţin. Fîlfîitul buletinelor de vot aducea cumva aminte de tradiţia pierdută de a afişa cearşaful în public în dimineaţa de după nuntă.

Acum noi, proştii care plătesc impozite şi finanţează aceste competiţii ale vanităţii şi suspiciunii, suntem condamnaţi să mai privim un episod din acest serial.

Cum am ajuns aici?

Este greu de crezut că în cele trei partide nu s-a găsit nici un jurist normal la cap, care să nu înţeleagă că afişarea voturilor va duce la anularea alegerilor. Colegul meu de bloguvern.md, Arcadie Cotruţă a declarat nevalabile aceste alegeri la 12 decembrie şi el nu este (încă) doctor în Drept Constituţional. Era clar. Or fi partidele din alianţă doldora de diletanţi, dar sunt şi şmecheri printre ei.

Care a fost planul lui Lupu?

Cei care vreodată au jucat un joc de calculator ştiu cît de important e să salvezi jocul. La fel şi cei care scriu un text în word, de fapt, dar paralela cu jocurile e mai bună. Dacă se blochează calculatorul sau vine o pană de curent, revii la joc din momentul salvării. Dacă salvezi mai des jocul – rişti mai puţin; dacă salvezi mai rar – pierzi o grămadă de timp.

Acelaşi mecanism a fost pus în planul şmecherilor care au venit cu iniţiativa anticonstituţională. Adică noi tipa votăm. Şi vedem. Dacă Lupu e ales, atunci e bine, tăt normal. Dacă nu – declarăm alegerile anticonstituţionale şi mai avem o viaţă. Încă o şansă. Poate-poate…

Pe şmecherii cu planul nu-i deranjează că mireasa lor spune că are destule voturi, dar n-are. Nici nu-i deranjează că fac 58 de deputaţi să încalce Constituţia. Ei ştiu că telespectatorul nu judecă după fapte, ci după declaraţii. Şi planul a mers. Jocul a fost salvat. Ne-am întors la 15 decembrie. Cu o lună în urmă.

Acum devine clar de ce AIE nu s-a grăbit să propună un candidat, de a ajuns Oazu Nantoi să îşi propună serviciile benevol. Alianţa nu vroia să îmbrace un om în costum de clovn. Jocurile erau făcute.

Mai devreme sau mai tîrziu fiecare din noi ajunge la întrebarea: „De ce pe mine trebuie să mă intereseze aceste probleme? De ce pierd eu timpul citind despre omuleţii mici din televizor şi veşnicile lor certuri?”.

Ce urmează?

Mai departe – conform procedurii. De doi ani, la fiecare scandal se repetă aceiaşi paşi. Apare scandalul. Politicienii comentează, oamenii înjură. Comentatorii apar la televiziuni şi se dau cu părerea. Vreo trei zile lumea vuieşte, în jur doar emoţii. După care apare altă ştire, altă frică, alt scandal şi totul o ia de la început. La fel a fost cu procurorul, la fel cu candidatura Greceanîi, la fel cu ministrul Culturii şi la fel va fi şi cu fîlfîitul buletinelor.

Unicul caz cînd un scandal a dus la schimbări reale de situaţie a fost cazul cu raiderii. Pentru că erau implicaţi investitorii din Uniunea Europeană. Care sunt mai preţioşi decît cetăţenii Moldovei. Mai dragi. Mai protejaţi.