O bojă: despe feminism

Feminismul şi sexismul este una din acele teme într-atît de sensibile, încît pînă acum preferam să nu am nici o părere despre ele. Da, îmi place libertatea de a nu avea uneori nici o părere.

— Ce crezi despre vizita lui Biden la Chişinău.
— Nimic.
— Cum adică nimic?
— Nu am nici o părere…

Ieri Gheorghe Erizanu mi-a făcut o invitaţie să discutăm o carte la Publika, sîmbătă la 10. Am zis hai. Îmi place de Gheorghe Erizanu şi m-am gîndit că va fi o discuţie interesantă. Mi-a dat cartea. Se numeşte Macho, pe înţelesul fratelui meu. Şi pentru că aşa au vrut astrele, partenerul meu de discuţie va fi sor-mea, Cristina Grossu. Din denumirea cărţii e clar că eu voi fi în situaţia să înţeleg, iar ea să explice. De aceea mă grăbesc să scriu aici ce nu voi reuşi să spun la emisiune. Cristina nu are blog 😛

Cristina Grossu-Chiriac. Undeva pe-acolo. Eu n-o pot găsi 🙂

Cartea e micuţă, am înghiţit-o într-o seară. Întrebare-răspuns, limbaj simplu, stil de prozelitism religios. Conţine multe inepţii şi contradicţii sau fraze vacue, dar pe alocuri deschide ochii la o realitate stranie. O realitate, care datorită mişcării feministe s-a schimbat. De exemplu în Franţa, unde are loc dialogul, femeile au cîştigat dreptul de vot în 1945, iar dreptul de a avea cont în bancă în 1965.

Cu această ocazie mi-am adus aminte de un moment de mirare, cînd am auzit pentru prima dată o explicaţie raţională a existenţei celor două genuri, din perspectiva evoluţionistă. S-a întîmplat asta prin 2002 la emisiunea lui Gordon, în care a fost prezentată teoria evoluţionistă a genului (apare inclusă, mai jos), propusă de academicianul Geodakian încă în 1965. În emisiune se pun şi se răspund la întrebările:

  • De ce formele de viaţă mai evoluate au nevoie de două genuri pentru a se reproduce, în timp ce formele mai primitive se descurcă fără dimorfismul sexual?
  • De ce evoluţia, adaptarea la schimbarea mediului, costă vieţi?
  • De ce bărbaţii trăiesc mai puţin, iar femeile mai mult?
  • De ce există specii de cîini la care masculii sunt mai mari şi specii la care femelele sunt mai mari?
  • De ce masculii sunt „partea ieftină” a populaţiei, iar femelele „partea scumpă”?
  • De ce femeile sunt mai păroase?
  • De ce fetele nu iubesc băieţii care strănută? 🙂
Şamd. Emisiunea e în rusă, aşa că foc la ghete. Avertisment: teoria expusă în emisiune este o opinie, nimeni nu vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Doar că e atît de raţional fundamentată încît rămîi cu gura căscată, ca în faţa unei capodopere.

http://video.rutube.ru/454306cf8306ea8a63b99f338f731274


Ce are biologia cu lupta politică? Clementine Autain, autoarea cărţii, este într-atît de profund pătrunsă de nedreptatea socială, încît pe alocuri scapă fraze total inacceptabile pentru mine:

Dacă femeile sunt, în genere, mai mici de statură şi mai puţin musculoase decît bărbaţii, nu este oare acest lucru tocmai rezultatul repartiţiei ancestrale a rolurilor sociale diferite atribuite unora şi altora? (p. 71)

Răspunsul redaţiei blogului nostru este unanim: Nu!

Dar Clementine porneşte de la altă premisă:

Biologicul însă nu ne-ar putea determina vieţile; natura nu este un bun ghid în toate cele.

Şi aici ajungem la două tipuri de atitudini asupra lumii. Unul care acceptă lumea aşa cum este şi încearcă să o înţeleagă. Altul care spune că lumea nu este perfectă şi ei ştiu cum TREBUIE să fie aceasta. Dar lumea e întotdeauna mai mare decît o componentă a ei, oricît de genială ar fi asta. Rezistenţa lui Dumnezeu la concurenţa umană nu are limite.

În chestiunea dimorfismului sexual eu prefer să încerc să înţeleg. Există două sexe. Ele sunt diferite. De ce? Cum?

Să vedem ce va spune Cristina. Discuţii la temă avem de vreo 25 de ani 🙂

P.S. Cristina e în rîndul doi de jos, prima din dreapta.